3,048 matches
-
mai erau de față vreo trei dintre cei bătuți, printre ascultători, și totuși luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit întîia oară o poveste nemaipomenită sau parcă s-ar fi complăcut în evocarea unor suferințe care le răscoleau sufletele. Ignat Cercel, mai tânăr ca Mogoș de ani, dar la înfățișare mai bătrân, cu priviri de câine de pripas, se uita numai la gura lui, clătina din cap, ofta și întrerupea mereu cu aceleași vorbe: ― Păi, ce să facem
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna pe mine?... Ce-s eu, sluga ta, să pui mâna pe mine?... Mă batjocorești pe mine... De ce-ai pus mâna pe mine? Mulțimea de țărani fu pătrunsă brusc de un fior, parcă răcnetele lui Petre i-ar fi răscolit toate durerile. Înainte ca lumea să se dezmeticească și să pornească pe făgașul deschis de feciorul Smarandei, primarul Ion Pravilă sări la dânsul și-i zise prietenos, dar și poruncitor, găsind tocmai glasul potrivit împrejurării: ― Taci, băiete, că n-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
loveau numai ca niște aripi plăpânde. Apoi scâncetele ei se transformară în gemete sacadate, dominate, și acelea, de gîfîiturile flăcăului. Cu ochii strânși și gura întredeschisă, capul Nadinei se legăna mereu, în timp ce brațele ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu fața-n sus, nemișcată, cu pleoapele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu cadă. Cerdacul deschis cu stâlpii pătrați se umplu de oameni care izbeau în dreapta și în stânga, în neștire, parcă pretutindeni și chiar în aer ar fi fost numai dușmani. Geamurile ferestrelor țipau strident, sfărîmîndu-se. Mulțimea, frământată ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceasta i s-a părut complet idioată și i-a fost rușine că a rostit-o, deși Olga n-a găsit-o probabil așa de proastă, pentru că n-a râs nici atunci și nici mai târziu. Șoapta Olguței i-a răscolit sufletul și i-a trezit întrebări pe care nu le cunoscuse până acuma sau pe care poate le înăbușise înadins. Se simțea demascat în fața sa însuși. Prietenia lui cu Victor era veche, evident, dar se pare că ochii Olguței au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dumnezeu știe cum au scăpat din ghearele tîlharilor! Grigore nu observase pe plutonierul Boiangiu și nici pe perceptorul Bîrzotescu, deși se găseau împreună cu Isbășescu. În mai puțin de douăzeci și patru de ore primise atâtea vești dureroase, că sufletu-i era complet răscolit. Și totuși în fond nu știa nimic precis. Toate informațiile le auzise de la oameni care și ei numai le auziseră. Nesiguranța îl chinuia mai mult decât dacă ar fi cunoscut adevărul, oricât de crud. Nerăbdarea lui de a ajunge grabnic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cădea ca o ploaie fierbinte, asmuțitoare. Din toate piepturile izbucni deodată un urlet care parcă aprinsese văzduhul mai violent ca salva de gloanțe de adineaori. Pe urmă glasurile se vălmășiră iar într-o larmă tulbure și cleioasă ca o băltoacă răscolită de grindină. ― Domnule maior! strigă prefectul Baloleanu cu pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se părea că mulțimea smintită își ia vânt să se năpustească asupra armatei. Frica îi sfâșia inima
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întotdeauna din cauza crenelurilor și foișoarelor, a perspectivelor infinite pe care le-am regăsit la Chirico, și pe toată partea din spate, dinspre moară (altă clădire medievală, de un stacojiu sinistru), blocul avea întinse încă schele ruginite; în spatele blocului, pământul era răscolit de șanțuri de canalizare, care ajungeau pe alocuri la o adâncime de peste doi metri. Acesta era terenul nostru de joacă, despărțit de curtea morii printr-un gard de beton. Era o lume nouă și plină de ascunzișuri, murdară și ciudată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercau să mă străbată, încleștarea nu mai era nici împotrivire, nici abandonare, ci coincidență cu dorul meu, cu sângele meu. Am înțeles atunci că orice s-îr fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gândirea Maitreyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua aceasta nouă la care se năștea fecioara. O nemaipomenită beatitudine mă invada atunci pe toate porțile sufletului șî ale trupului. Îmi simțeam ființa plenar și continuu, un val inefabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ori până acum s-a interesat poliția de mine. Transportă mereu șomeuri, dincolo, în Europa. Asta ar însemna pentru mine cea mai cruntă înfrîngere; să mă expatrieze... Geurtie mi-a mai dat douăzeci de rupii; cu lacrimi în ochi, săraca. ...Răscolesc astăzi prin hârtiile mele mai vechi și dau pesce scrisoarea trimisă Maitreyiei de ziua ei de un necunoscut, împreună cu acele flori magnifice. Doresc nebunește să știu ce scrie acolo și, cum bengaleza mea e acum foarte incertă, mă rog de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se luminează. După aceea ne înfundăm din nou în porumbiște, și ne odihnim. Iliescu se oprise la câțiva pași, pe stânga, și le făcu semn, ridicând brațul. - Să fim mai cu băgare de seamă, șopti. Să mergem răsfirați, ca să nu răscolim porumbiștea. Asta până ce se înnoptează bine. După aceea, ne-om lăsa mai în voie... Domnule elev, adăugă apropiindu-se, dumneavoastră vă țineți la mijloc, între noi. Vă uitați când la stânga, când la dreapta, și urmăriți cum se clatină porumbii. Când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu e comoară fermecată. N-are flacără albastră... Lixandru scoase piatra și o așeză pe marginea șanțului. Era o piatră mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează. Nu-i vedeam obrazul dar îl ghiceam încruntat, amărât. - Poate n-o fi aici, vorbi Popa. Dacă ne-am întoarce fiecare la șanțurile noastre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și să-i cerem iertare: " Tante Caty, iartă-mă, i-aș fi spus, că iar te-am omorât; de astă dată te-am omorât cu toți copiii, într-un bombardament!... Se încruntă și se aplecă mult deasupra lăzii. Începu să răscolească, grăbit, concentrat, dând la o parte bluze țărănești, marame de borangic și broboade de lână, fote, brâuri. - Asta era marea lor pasiune, să se deghizeze în țărănci. Au adunat costume din toate provinciile țării, căci au fost crescute în cultul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și rândul meu, mi-a spus Lulu într-o seară. A știut cu precizie momentul când aveau să-l aresteze. Numai prin logică a știut, urmărea cum înaintau arestările în armată. M-a pregătit din vreme și zile întregi am răscolit biblioteca, am ars documente, scrisori, acte, cărți, n-a găsit Securitatea nimic. Au desfăcut canapeaua, parchetul, foile cărților, absolut nimic n-au găsit ca să-i pună în cârcă. E-eei, nu se jenau ei să te scoată vinovat fără probe, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum își vâră nasu-n toate, când s-a dus la alimentară, i s-a părut că nu-i lucru curat, dac-a văzut ușa lu madam Ioaniu dată de pereți. Și-a dat telefon la servici, la Vulpe. Și-a răscolit ei, vulpea de Ivona și cu zurliu de bărba-su, a răscolit ei cartieru, a-ntrebat și la miliție, și la spitale. Pe unde n-a fost ei atunci, pe unde n-a alergat putoarea de Niki, d-a ajuns el și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i s-a părut că nu-i lucru curat, dac-a văzut ușa lu madam Ioaniu dată de pereți. Și-a dat telefon la servici, la Vulpe. Și-a răscolit ei, vulpea de Ivona și cu zurliu de bărba-su, a răscolit ei cartieru, a-ntrebat și la miliție, și la spitale. Pe unde n-a fost ei atunci, pe unde n-a alergat putoarea de Niki, d-a ajuns el și pân-la morgă... A alergat de i-a ieșit limba d-un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o noțiune fundamentală a psihologiei, cheia înțelegerii și explicării comportamentului" (Zlate, 2006, p. 241). Autorul definește motivația ca "o pârghie importantă în procesul autoreglării individului, o forță motrice a întregii sale dezvoltări psihice și umane (...) Motivația, prin caracterul ei propulsator, răscolește și reașează, sedimentează și amplifică materialul construcției psihice a individului" (Zlate, 2007, pp. 244-245). Hoffman apreciază că motivația cuprinde "modalitățile de valorizare și valorificare a unor stimuli (reali, virtuali sau iluzorii) ce orientează și declanșează direct acțiunea umană spre un
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
care-l împinsese. Când dădu să intre pe ușa cabinei, îi văzu din spate, jos pe promenadă, pe Anthea Eastcote și pe Hector Gaines. Găsi cheia dulăpașului în care-și lăsase hainele și, o clipă, inima lui blândă, pașnică, fu răscolită de o furtună de emoții. Pe promenadă, Anthea Eastcote și Hector Gaines ședeau la o măsuță și beau cafea. Anthea își pusese ochelarii cu lentile colorate. Era mioapă și ascundea cu dibăcie acest fapt. Totuși, văzuse zâmbetul pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau cu asprimea lui, cu grosimea sau cu finețea. Cum spuneam, cu timpul pliantul cu mostre s-a tot subțiat și bineînțeles că cele care au dispărut primele au fost bucățelele de material cele mai frumoase. Uneori îmi venea să răscolesc toată casa încercând să dau de vreuna din ele, rătăcită poate, și s-o lipesc la loc. Dar în general nu mai erau de găsit. Întâi și-ntâi fiindcă rareori se întâmpla să am nevoie de bucățica de material întreagă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată de vreme, cu speranța nemărturisită că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și năzăreli?” gândea Toaibă intrând în casă. Speriat de ceea ce i se întâmpla, a luat sticla cu rachiu, a ieșit afară și s-a așezat pe prispă privind lung și cu tristețe spre ușa grajdului. O pală de vânt a răscolit frunzele moarte căzute prin curte și 110 s-a repezit spre ușa grajdului zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Aici însă uite că un om îți întinde o mână și parcă chiar Dochița spunea că o face din toată inima, pentru că am salvat-o din foc și că nu sunt un bețivan înrăit...” Cu aceste gânduri care i-au răscolit mintea, a luat sticla și s-a ridicat să plece. Dochița însă continua să vorbească... Și când îți avea un prunc, să mă chemi s-o moșesc pe Maranda... „De une știe Dochița că om avea un prunc? Asta îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt de tâmpla ta...; atât de-aproape ești...; Tot așteptând, zăpada-n creuzete / E abur sfânt, fantasmă peste noi...; De cât te-aștept, zăpada-n meri / S-aprinde-n chip de lumânare...; Nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
analiza existența, sine ira et studio, Cassian Maria Spiridon aduce așadar, prin volumul-antologie Cumpăna, o poezie în care, valorificând latura estetică a cotidianului, oferă o perspectivă inedită asupra acestui cel mai de preț dar al omului, singurul care poate să răscolească fertil, fiindcă nimic nu tulbură ca viața. Liviu Ioan Stoiciu: Lanțul Două surse fundamentale are poezia lui Liviu Ioan Stoiciu, după cum reiese din antologia Lanțul - apărută în Colecția OPERA OMNIA. Poezie contemporană la Editura Tipo Moldova din Iași, în 2012
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vie și perenă, pe care noi o numim, generic, operă de artă. În această iposta¬ză, totul căpătând valențe publice. Metamorfoza se produce în tainele laboratorului de creație, aco¬lo unde miracolul divin este atotstăpânitor. Un fel de alchimie care răscolește, selectează, prelu¬crează și împlinește în imagine artistică faptul de viață, adică materia primă din care numai metalul prețios rămâne în lumină și în dăinuire. Dacă e să ne referim la Mihai Hăisan, putem constata că el este un exemplu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]