3,256 matches
-
și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de porțelan, unde și eu continuam să-mi răsfoiesc scrisorile. Poate deja privind cu nostalgie neîndemânaticul nostru început de iubire ? Poate oprindu-se la acest început întâmplător așa cum, tot aproape întâmplător, în istoria unui tânăr stat se alege o anume zi - în fapt banală - pentru a se face din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stranie răceală. Am cinat cu toții mai devreme, eu am vorbit mult, dar cred că fără șir, treceam de la una la alta simțind o nevoie ardentă să povestesc : efectul șocului, de bună seamă ! După cină am mers împreună în salonaș, am răsfoit cu toții ziarele și am comentat după obicei situația, mutând stegulețele pe imensa hartă : este o hartă militară, pe care Sandu Geblescu i-a adus-o lui Margot înainte de a pleca. Mărturisesc că făceam eforturi, citind ziarele, pentru a mă interesa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă maussade la cină, lipsind Margot, pedepsită. Neîndurându-mă să-i iau plăcerea jocului cu stegulețele pe hartă, am grațiat-o. A răsfoit cu febrilitate și ziarele străine, nu doar ale noastre, pentru a căuta amănunte despre micul locotenent Geblescu ce se află în zona Sibiului. Conducător suprem al operațiunilor din Transilvania este celebrul Falkenhayn, fostul șef al Statului-Major german, înlocuit acolo de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doctor Aurel Căruntu. — N-am auzit de el. — Păi... probabil că nu, dar asta nu l-a Împiedicat să scrie o carte extraordinară. E un tratat de istorie despre raptul Bucovinei... Te-ai uitat pe ea? O ia și o răsfoiește un pic, se uită la copertă. — Bucovina În al doilea război mondial, zice trecîndu-și degetul peste titlu. Cu ce crezi că mă mai ajută? Asta e cartea ta, eu am... Păi și de ce e așa bună? — Pentru că... hmmm... pentru că e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Generală. El și soția sa Sylvia se numărau printre pasionații jucători de bridge. Gabriel nu juca bridge, dar sora lui Jeremy, Sarah, și fratele lui, Andrew, completau întotdeauna careul când Brian și Gabriel se duceau în vizită la Blackett. (Gabriel răsfoia de fiecare dată un roman.) May Blackett, energica văduvă, mamă a celor trei frați, cumpărase Maryville, casa de la mare, pe care Alex o vânduse în chip atât de meschin. — Jeremy trebuie să fie pe aici, sau măcar Sylvia ori Sarah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care preotul nu o putu urmări. Părăsind în grabă germana, o întrebă despre italiană. Da, domnișoara Meynell cunoștea și italiana. Părintele Bernard, când plecase în grabă de acasă, luase cu el și ediția lui din Dante și acum o răsfoi cu o prudență proaspăt dobândită, căutând pasajul pe care-l cunoaștea cel mai bine, Cântul III din Infernul: „Per me si va nella città dolente, per me si va nell’eterno dolore, per me si va tra la perduta gente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la care scriu este un album cu fotografii de la aniversarea a 50 de ani de căsătorie a părinților parohului. Au fost la Roma, la papa Ioan Paul al II-lea și au primit Sfânta Împărtășanie din mâna acestui fericit. Am răsfoit albumul, iar la sfârșit este scrisoarea soțului adresată soției lui cu ocazia acestei aniversări. Am citit-o cu emoție, căci este de o frumusețe, demnitate și simplitate ce m-au lăsat fără cuvinte. Oare eu sunt tot așa de fidel
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mers, la capătul lacului ajung în satul Villelongue, unde găsesc biserica deschisă, ca peste tot până acum. Constat că în cartea de oaspeți de la intrare, mulți apreciază acest fapt și scriu și mulțumirile lor; la fel fac și eu. Am răsfoit-o apoi și nu am întâlnit niciun român care să-și lase impresiile în ea. Este o bisericuță frumoasă, curată și liniștită, unde vezi obișnuitele statui ale sf. Tereza de Lisieux, sf. Ioan Vianney și sf. Ioana d’Arc. Las
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
este un ghișeu unde am bucuria și favoarea de a primi ultima ștampilă în pașaportul de pelerin. Mă îndrept apoi cu un autobuz spre gară, unde aștept trenul spre Barcelona și fiindcă mai am de așteptat câteva ore, încep să răsfoiesc cele două caiete cu însemnările mele zilnice. Am numărat acum zilele de mers pe jos și sunt exact 40, fără să le fi programat așa, cu un total de 1388 km. La aceștia ar trebui să adaug kilometrii parcurși (aprox.
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acesta să rămînă în matricea unui ziar obișnuit, formă care îi oferă acestuia o cotă mai mare de credibilitate, în comparație cu alte materiale care creează și susțin imaginea sistemului. Oamenii au, de asemenea, o tendință mai mare de a deschide și răsfoi un ziar, decît o scrisoare cu caracter publicitar sau orice altă broșură. Magazinul trebuie distribuit gratuit și dus la sediile sau locuințele clienților sau partenerilor. 3. Realizarea unei întruniri de mare amploare a tuturor clienților. Un segment foarte important al
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană de scândură, scoasă afară în curte, chiar la piciorul unei prăjini care susținea frânghia de rufe... Pe gânduri, Rareș răsfoia alene revistele... Se auzeau ciocnindu-se între ele, calm, cu forță ascunsă, tampoanele cisternelor afară în noapte... Alina Negulescu, cl. a III-a A, citea pe pagina a doua. Nu scria ce oraș. Putea fi oriunde... pe întinderea nopții de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asta îl rodea pe el și, pentru a câta oară! îi stârnea revolta. Povestea de o piesă într-un act, cică. "M-am așezat să mă cac, ca tot omul, pe scaun într-un closet public. Și am început să răsfoiesc manuscrisul. La un moment dat, când a trebuit să mă șterg, l-am îndoit și l-am strecurat pe după o țeavă asta, fiindcă n-am găsit un loc mai bun. După care, ieșind de acolo, pur și simplu am uitat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ghica vodă nu ar fi decât o repetare a acestora. ― Spune-mi măcar cine și când a făcut această confirmare? ― Aceasta este scrisă la 21 ianuarie 1744, din porunca lui Ioan Nicolae Mavrocordat. În timp ce eu răspundeam la întrebare, bătrânul căuta răsfoind de zor prin al optulea volum cu Documente privitoare la Istoria orașului Iași. La un moment dat, s-a oprit, având o anume lumină pe chip. Nu puteam desluși pricina. Părea de satisfacție, însoțită de o undă de șiretenie. Mișcarea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
închinarea mănăstirii Galata către Ierusalim. ― Următorul domnitor al Moldovei, Alexandru Iliaș voievod, confirmă închinarea mănăstirii Galata la 5 aprilie 1621. ― Așa stând lucrurile, s-ar putea spune că fiecare nouă domnie își începea drumul cu o confirmare a închinării mănăsrtirilor. Răsfoiesc discret caietul în care mi-am notat anumite chestiuni și când dau de una anume sar cu gura: ― Iaca, părinte, și un semn de prezență a celor veniți de la Ierusalim. Este semnalat la 1 decembrie 1708. ― Strașnică noutate, fiule. ― Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să umplu golul, rămas nerăsfoit, dintre tîmplă și diavol. Doar de la jumătatea acestui poem am să Îmbrac cămașa de forță și am să mușc din fructul nebuniei mele, din fructul nebuniei mele am să mușc, dar deocamdată mi-e bine... Răsfoiesc calendarele, dau o copcă, două În versete, mă preacuminec de la jumătatea acestui poem. Mai este vreme să Întreb, să deslușesc ce am făcut cu timpul dăruit ca ofrandă, să spun nu cînd ar trebui să spun da. Toți prietenii mei
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dă-i din vintrele tale mușcătură de șarpe, legîndu-i iarăși moartea de trup; cu limba ta caldă femeie smulge-i din gît fericirea și scuip-o afară ca pe un rînced nepămîntit aluat. Ridică-te, femeie, din durerea care te răsfoiește, gheara fiecărei pagini scurmînd-o pe următoarea, ca și cum ar căuta ca povestea să se termine mai repede, ca și cum, femeie, dacă te-ai ridica, ai merge cu măduva suptă de cititorul grăbit să-ți afle miezul fierbinte, miez de hienă hialină hrănind
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și nu doare. La căldura focului, beau În tăcerea unei autopsii, beau răsfoindu-mi duios arhivele minții. Intru În luna cea nouă cu un discurs demn și sobru ― sunt un orator al capcanelor care Încă mai aude plînsul celebrelor molii din catedrala mîntuirii poeților. La pontonul ceasului tai cu lanțeta aorta timpului, strîng
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
voi găsi timp pentru fiecare. În felul acesta, îmi umplusem camera. Stăteam dimineața sau seara în pat și mă uitam la cotoarele lor pe care le știam pe dinafară. Pe unele nu apucasem să le deschid niciodată. Pe altele le răsfoisem. Din altele citisem la întîmplare câteva pagini sau câteva capitole. Și, în sfârșit, pe unele le citisem sau le citisem chiar de mai multe ori. Dar mie îmi erau toate dragi. Dacă mi le-ar fi luat cineva, dacă mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dat peste un volum, format mare, Les 9 et 10 Thermidor. Avea puțin text la început și multe reproduceri de documente. Era acolo și fotografia ultimului act semnat de Robespierre, pătat de sânge și cu semnătura întreruptă de glonț: "Ro"... Răsfoind paginile, mi-am adus aminte că eram istoric și că odată dorisem să studiez istoria cu pasiune de magistrat. Era timpul, poate, să pun în practică ceea ce atunci nu făcusem... Îmi dădeam seama că o dreptate făcută în dosare demult
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mea. Într-o noapte, am luat niște ochelari vechi de soare, le-am spart sticla și, după ce mi i-am așezat pe nas, i-am ridicat pe frunte cum făcea Robespierre când se ducea la tribună, în vreme ce-și răsfoia cu mâinile crispate manuscrisul discursului plin de ștersături. Arătam întocmai ca el, mai ales că și eu aveam aceeași culoare de om care suferă de bilă. Dacă o să încep să mă cred Robespierre? m-am întrebat. Pe cine aș trimite
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a ascultat. După câteva clipe i-am făcut un semn condescendent. ― Poți să stai jos acum. M-am așezat și eu pe lada goală, ca pe un jilț. Nici un judecător n-a arătat, cred, mai solemn pe jilțul său. Am răsfoit cele câteva hârtii albe, după care am anunțat cu o voce gravă: ― Începem audierea martorilor. Și m-am întors spre ea, făcîndu-i semn să se apropie. ― Jură că vei spune adevărul și numai adevărul. ― Jur, murmură ea automat. Nu-i
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce ți-a zis? ― Că vrea să-l omoare. ― Atât ți-a spus? ― Nu, o întreagă poveste... Cea cu câinii... M-am prefăcut, bineînțeles, că nu știam nimic și am rugat-o să relateze toată povestea pe scurt. Apoi, am răsfoit din nou foile pe care le aveam în mână înainte de a continua. ― Și cât timp ai discutat cu victima până ce ai aflat că se temea pentru viața lui? ― Câteva luni, probabil. Mi-e greu să precizez, zise Eleonora. ― Și în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu... Ba da, se corectă imediat, într-o noapte cineva mi-a spus pe un ton brutal să nu cumva să smulg firele telefonului. ― De ce? Și cum tăcea, am adăugat: Vroiau să nu te poți calma? ― Probabil, admise ea. Am răsfoit câteva clipe prin hârtii, apoi am privit-o în față. ― Știi ce înseamnă a fi bolnav de frică? ― Bănuiesc că da. ― Nu cumva frica te-a făcut să-ți închipui toate astea? ― Eram un om normal, răspunse ea, când au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și moarte, nicidecum să adopt atitudini livrești.) Mihaela, văzând că mă complac în tăcere ca într-un nou mod de comportare al cărui sens nu-l înțelegea, nu socoti potrivit să deschidă ea cea dintâi vorba și s-apucă să răsfoiască o carte părând că mă ignorează. Mi-am făcut de lucru privind absent, pe fereastra deschisă, acoperișurile caselor învecinate și o construcție nouă la care lucrau mai mulți oameni. " De aici, de sus, strașnic loc pentru sinucidere, îmi miji prin
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
da, însă nu cred să aibă vreo legătură cu ceea ce vă interesează. E vorba de un accident de automobil petrecut la Șosea. Să vă arăt cazul? Adu condica, băiete. Un agent alergă în alt birou și o aduse. Comisarul o răsfoi: ― Vedeți aici... Am citit sărind peste cuvinte: "Mașina de piață... viteză o sută km... derapat... scoși răniți... Nenișor cu soția... spital Filantropia". ― Nenișor? De unde cunosc numele ăsta?... Parcă am auzit de el? În nici un caz nu mi-i străin... De
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]