2,766 matches
-
l-a luat pe Dumnezeu de martor, că va ține taina într-însul, până va intra cu ea în groapă... * ...Lângă raclă, bătrânul Toma, tatăl lui Anton, neclintit, cu fruntea la podea... doar câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri. Părea c-a a juns, parcă, la sfârșitul vieții. S-a întâmplat a doua oară, după ce, cu ani în urmă, s-a prăpădit Lina, baba lui. O liniște curgea prin el, ca un râu de câmpie. Tăcea, tăcea mereu, înțelegător
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul Toma, bolnav, tăcea, fuma și se gândea... se tot gândea la nora lui, la fata lui, cum îi plăcea să-i spuie, simțindu-și sufletul tot mai apăsat de dor. Câte o tusă, în răstimpuri, îi scutura tot trupul ca de friguri. Uscat și rece, cu priviri blânde și bune, arăta ca un sfânt, zugrăvit pe pereții mănăstirilor. Adus de spate, bălan; avea mustăți albe, groase, ochi albaștri buni și blânzi, cu purtare bună și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în grabă, de parcă ar fi luat casa foc. În urmă, ecoul vorbelor lui... „s‟aveț‟ grijă de fată“, dădu ocol odăii de mai multe ori, până se stinse. Bătrânul rămase pe marginea laiței, ca înțepenit și fără glas, doar, în răstimpuri era scuturat de fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din noaptea aceea, dinspre Bobotează
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să se dezlănțuie cu o furie de nestăvilit. În răstimpuri, pădurea răsuna de câte un strigăt de fiară flămândă, ori a vreunei prăzi, a cărei viață tocmai se curma... în aer continuând să plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceva maiestos, dar, și înfricoșător. - Trebuie să fie lupi din stepele ucrainiene... șopti boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult două...au trecut Prutul înghețat prin dreptul Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
curaj și inteligență de neînchipuit. În confruntarea cu omul, cu repeziciunea judecății de conservare a sălbăticiunii, apare calm, încordat și atent. Nu pare speriat. Cu coada stufoasă între picioare, calm privind în părți cu ochii de jar, rânjind colții în răstimpuri... Se așează liniștit pe picioarele dinapoi, și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește mișcările și îți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O mare liniște curgea prin ea, ca un râu de câmpie. În genunchi, cu mâinile pe mormânt murmură...- Mamă, mamă, care mi-ai dat viață, sacrificându-ți-o pe a ta, aș vrea să mă mai porți în pântec
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rapidă, să ajungă prea scurtă), părul vâlvoi care îi cădea în onduleuri de nestăpânit în jurul feței și cărțile care nu erau niciodată învelite îngrijit, ci dimpotrivă, aveau mereu colțurile îndoite și arătau a fi fost asiduu frunzărite. În afară de un scurt răstimp în faza ei de prințesă, Darcey se ținuse departe de lecțiile de balet - îi lipseau echilibrul și eleganța necesare și, după ce, încercând o piruetă, se izbise de o altă fată și își învinețise ochiul, ea și Minette căzură de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
șocul cu mulți alți oameni la fel de uluiți ca și ei de ceea ce li se întâmplase. Dar Nieve găsise soluția de una singură, punând mâna pe o slujbă în afara acestei industrii informatice și întorcând astfel situația în favoarea lor. În tot acest răstimp, reușise să rămână optimistă și să-l smulgă și pe el din ghearele disperării. Pentru că starea lui de spirit fusese una de disperare. În jurul lui vedea atâția oameni calificați căutând o slujbă, iar printre miile de astfel de șomeri, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ce post? Nu îl auzise bine. Dar nu putea să întrebe; ar fi făcut impresie proastă dacă întreba. Ce părere ai? O priviră întrebători. Ea înghiți în sec. —E o schimbare importantă, zise Neil, care o privise în tot acest răstimp. Director la departamentul de afaceri. Dar, își spuse ea, asta era slujba lui. Asta făcea el. Se încruntă. —Eu, unul, sunt mulțumit să îl înlocuiesc pe Douglas la sediul din Dublin, continuă Neil. Dar mi se pare că ești omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să corespundă contului meu bancar deficitar. — Dumnealui este Herr Doktor Hermann Six. În sinea mea, m-am gândit cât de amuzant era faptul că În cercurile Înalte toată lumea era doctor. I-am strâns mâna și mi-a reținut-o un răstimp, Într-un mod neplăcut, vreme În care ochii noului meu client mă priviră În față. Am parte de o grămadă de clienți care fac asta: se cred experți În a cunoaște caracterul unui om, căci la urma urmei doar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că de vreun an. Se ridică din nou În picioare și Își scoase haina, dând la iveală un halat decolorat cu model floral. Tuși apoi de câteva ori, bătându-se ușor cu palma peste piept În timp ce tușea. În tot acest răstimp, am stat proțăpit În mijlocul camerei, cu pălăria dată pe cap și cu mâinile În buzunare. Am Întrebat-o ce fel de cuplu fuseseră familia Pfarr. — Vreau să zic, erau fericiți? Certăreți? Ea dădu din cap la ambele Întrebări. — La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
gura ta Începe să se tocească pe la margini Înainte să te bage În vreun bucluc serios. Se uită la Stahlecker și apoi din nou la mine și spuse: Mă duc să mă piș. Vechiul tău prieten are la dispoziție acest răstimp pentru a te convinge, altfel... Strânse din buze și scutură din cap. În timp ce ieșea, am strigat În urma lui: — Vezi să nu uiți să ridici colacul! Am rânjit la Stahlecker. — Ce mai faci, Bruno? Ce e cu tine, Bernie? Ai băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu era nevoie să știe mai mult decât trebuia. Era mai sigur pentru ea astfel. În dimineața aia era Îmbrăcată cu o rochie din bumbac, verde-Închis, cu guler Înalt pe gât și manșete apretate din dantelă albă. Pentru un scurt răstimp, m-am hrănit cu Închipuirea că Îi ridic rochia În sus și mă familiarizez cu linia curbă a feselor și cu adâncimea sexului ei. Fata asta, amanta lui Pfarr. O să Încercăm să dăm de ea? mă Întrebă Inge. Am scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură câteva ceasuri bune, cinstind din vinul dulce acrișor, mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând că nu mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să-l înlocuiesc. Jack, am treizeci și șase de ani, iar tu ai patruzeci și nouă. Poate că eu o să mai prind un caz la fel de important. Tu însă nu! Pentru numele lui Dumnezeu, privește lucrurile în perspectivă! Urmă un nou răstimp de tăcere. Parcă-l vedeam pe căpitanul Jack Tierney cântărind argumentele pro și contra ideii de a-și vinde sufletul lui Satana cu breloc Phi Beta Kappa, căruia i se năzărise să ajungă șef în Los Angeles. Când a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vreun medicament misterios, căci părea să nu simtă durerea și tăcea. Agrippina, ofițerii lui Germanicus și prietenii hotărâră că procesul pentru otrăvire trebuia să aibă loc la Roma. Locuitorii Antiohiei, iar apoi toată Syria și națiunile învecinate înțeleseră că scurtul răstimp de pace se terminase. Noii comandanți ai legiunilor luară în mână cu brutalitate ordinea publică. Un curier rapid, de încredere, îi duse lui Calpurnius Piso, în insula Coos, vestea morții lui Germanicus. Și atât de mare fu bucuria lui - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acel om era fiul ei, Tiberius. Trebuia să-l facă pe el moștenitorul puterii, să-i descurajeze pe ceilalți pretendenți, să-l căsătorească repede cu Julia. Dar când tata a murit, mama era însărcinată, pentru a șasea oară într-un răstimp de nouă ani. Nimeni nu îndrăznise să nu i se supună lui Augustus, însă atunci ea s-a răzvrătit. Mulți au auzit-o strigând că se foloseau fără milă de viața ei, că nu puteau s-o lege, după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și Quinctius Sulpicianus, consulul... Nu uita numele astea, scrie-le și ascunde-le. Nu le uit, o asigură Gajus liniștit. Nu scriu nimic, dar nu uit. Mi-am dat seama că, dacă într-o zi repeți de trei ori, la răstimp de câteva ore, o serie de nume sau de date, nu le mai uiți. — Între timp, Maștera îi otrăvea în fiecare zi sufletul lui Augustus. Îi spunea că mama și frații mei cheltuiau ca nebunii, că duceau o viață dezordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și Sertorius Macro privea, mai încruntat decât i-ar fi cerut rolul său, fiindcă acea căsătorie fusese opera lui, iar copilul mort - dacă ar fi sacrificat-o pe mamă, poate că l-ar fi salvat, spusese, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cuprins de emoție și de teamă, iar Euthymius, ars de soarele din Misenum, cu un zâmbet șiret, ca și cum urma să-i joace un renghi. La capătul aleii, printre ierburi, se afla ceva din care soarele smulgea reflexe de aur. În răstimpuri, scânteierile deveneau orbitoare, fiindcă Euthymius alesese anume locul și ora, după o îndelungată analiză. În fața bazinului cu flori acvatice pe care Augustus le adusese din Aegyptus, Euthymius făcu un gest triumfător, de parcă i-ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
victimă lipsită de apărare ori de sute de mii de condamnați ce piereau de foame într-un asediu. O cruzime inimaginabilă... „Puterea e un tigru.“ Acum i se părea că aude niște glasuri ridicate. În noaptea mută se înălțau, la răstimpuri, strigăte ce se amestecau cu zgomotul apelor fluviului, care, umflate de ploaie, se izbeau de maluri. Un om striga, la început parcă din dorința de a se face auzit: — Toți te urăsc, pe tine și pe ai tăi, de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]