2,083 matches
-
După vreun sfert de ceas, se auzi fluierat și se opri. Privi în dreapta și în stânga lui, dar nu desluși nimic. Răsuflă adânc, apoi își lăsă capul pe spate și regăsi cerul. Se acoperise cu stele și începuse să se limpezească. Răsuflă rar, adânc, așteptând. Apoi auzi din nou fluieratul și, de foarte aproape, din stânga lui, glasul lui Iliescu: - O luăm din loc, domnule elev. - Am umblat așa până după miezul nopții. Că eram obosit, înfometat, însetat, n-ar fi fost nimic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sfâșiată. - Ce s-a întîmplat? șopti. Ce-i cu mine? În acea clipă se opriră și, cu mare grijă, îl așezară pe marginea drumului. Zamfira își făcu cruce. - A dat Dumnezeu și v-ați venit în fire, domnule elev, șopti, răsuflând greu. - A fost așa cum am spus eu, îl întrerupse Iliescu. Voia lui Ivan. - Am avut noroc, reluă Zamfira, că am dat peste ei dormind, beți, și le-am luat tot ce-am găsit la îndemînă - și apă, și votcă, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nou ușa, privind până în fundul coridorului. - Bună, bună! strigă, fluturîndu-și mâna. Apoi își apropie scaunul de al lui Pantelimon și continuă în șoaptă. - Să vorbim mai încet, că Petrescu Doi s-a întors să-și verifice aparatele... Se întrerupse și răsuflă adânc. - Ce s-a întîmplat în 1966? S-au întîmplat multe. În orice caz, în 1966 era mai bine ca acum, în 1969. Și atunci, înțelegi, dacă oamenii citesc ziarele din mai 1966 când noi, de fapt, suntem în mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Hai să bem o bere. După ce traversară bulevardul, Ulieru îl întrebă: - Ce ți-a spus Petrescu Doi după ce-am plecat eu? Îl ascultă atent, întorcînd la răstimpuri capul, să vadă dacă sunt singuri. Târziu, se opri din mers și răsuflă lung, adânc, de mai multe ori. - Vasăzică, știe și el ceva. Știe cel puțin două lucruri: Întâi, că la Slatina e fierbere mare de când cu explozia de la Fabrica de Cerneală. Și al doilea, știe și rezultatul anchetei... Tăcu brusc, ridicând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deloc, o săptămână întreagă... Tăcu brusc, își frecă nervos mâinile, apoi spuse încet privind bordura trotuarului: - Ar trebui să te însori, să ai și d-ta o familie, să-ți cumperi televizor. Ești tânăr. Să nu ajungi ca mine, adăugă. Răsuflă adânc, obosit, și întoarse capul spre Pantelimon. - Tot ce ți-am spus adineaori, nu le-am aflat la Slatina. Mi le-a spus Năstase, astă-seară. A venit la mine, și mi le-a spus. Ca să-mi câștige încrederea, pretinde el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pasagii. Fără îndoială că același lucru s-a petrecut și cu d-ta... - Același lucru, șopti Pantelimon plecîndu-și privirile. Exact același lucru... - Nu trebuie să-ți faci proces de conștiință, reluă Ulieru. Așa sunt vremurile... Întoarse capul și se opri, răsuflând adânc. - Dar nu pentru asta te căutam. M-au interesat interpretările d-tale. - Ce interpretări? îl întrerupse, speriat, Pantelimon. - Tot ce-ai spus despre Zevedei. Este pasionant. Deci, adăugă coborând mai mult glasul, îl cunoști bine. Când l-ai întîlnit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Alexandru Ioan Cuza din Piatra Neamț, unde locuiesc și acum. Locuiesc pe strada Episcopiei, numărul 18. Este casa mea și cuprinde o bibliotecă de aproape opt mii de volume, pe care am lăsat-o prin testament liceului... - Extraordinar exclamă Profesorul după ce răsuflă adânc și-l privi din nou, oarecum speriat. - Cred că nu vă este greu să controlați. Dar, vă implor, multă, multă discreție. Mă cunoaște tot orașul. Dacă voiți probe suplimentare, vă pot face planul casei, vă pot spune ce cărți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbind. După vreo zece minute se convinse că doamna de la recepție avusese dreptate; anumite străzi erau într-adevăr troienite și înainta cu greu. Dar în apropierea cafenelei trotuarul fusese curățat de zăpadă și grăbi pasul. Se opri în fața ușii ca să răsufle și să i se potolească bătăile inimii. Intrând, recunoscu mirosul de bere, de cafea proaspăt râșnită și fum de țigări ieftine. Se îndreptă spre sala din fund, unde se adunau pe vremuri. Încăperea era aproape goală; doar la o masă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putut prinde În mișcare. Desigur că nu era adevărat, Însă era o chestie de efect. În orice caz, au bombardat casa cu intensitate timp de vreun minut. Obuzele aveau o traiectorie atît de precisă că nici n-aveai timp să răsufli Între zdruncinătură și următoarea explozie. După ultimul obuz am așteptat cîteva minute ca să fim siguri că s-au oprit, am luat o gură de apă din bucătĂrie și ne-am găsit altă cameră din care să filmăm. Tocmai Începea atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
făcându-mă atent: -Uite colo se profilează culmea Repedii. La stânga se ițește Păunul. Cu răbdare și tutun, vorba ceea, vom ajunge și acolo... Când ne-am văzut la umbra brazilor uriași din fosta curte a mănăstirii Păun, ne-am așezat răsuflând din greu după atâta urcuș. Pe măsură ce îmi recapăt suflul și mintea începe să se zburătăcească: Dragă ieșene, știi tu când se pomenește pentru prima oară despre existența viilor aici în Bucium? De vreme ce ai pus întrebarea, cred că ai și răspunsul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îmi cântă stomacul, că te sperii! Ca să nu am nevoie de vreun descântec de sperietură, hai s-o pornim spre casă, până nu-i prea târziu. Urcăm poteca ce taie pieziș dealul pieptiș din spatele mănăstirii Hlincea. Sus ne oprim să răsuflăm. Privim în jos spre mănăstire și o întâmplare îmi vine în minte: Imaginează-ți acum, dragă ieșene, o hoardă de cazaci zaporojeni conduși de hatmanul Timuș galopând pe aici, veniți ca să-l scoată din scaun pe Ștefan Tomșa voievod. Atunci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ochilor... Încet, ca un lunatec, a ridicat cocoșul durdei și... când a simțit că îi plesnesc tâmplele de încordare - fără să ochească - l-a slobozit!!!... De atunci... nimeni n-a mai aflat nimic despre hangiu... Neculai, înghițind în sec, a răsuflat adânc căutând orbește ulcica cu vin... -Și acum slobozește pre robul tău, fiindcă el plutește în lumea închipuirii - a răsunat glasul cântat ca la strană al ieșeanului, aducându-mi aminte că nu sunt singur... Clipind des, am privit către el
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
colea la fântână și scoate niște apă, că tare mi-i sete” - a reușit să spună, cu gura arsă ca de lingoare. Am scos repede o ciutură cu apă. Nenea Jănel s-o aplecat și o băut prelung, fără să răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o vorbit îndelung... „Să știi tu că Liuba o murit la datorie. La căpătâiul soldaților bolnavi de tifus...Si ea o murit tot de tifus izantematic... acolo pe front. Acolo o fost și înmormântată...” Nenea Jănel nici nu mai putea răsufla...O ieșit împleticindu-se...O plecat! Incotro? Nici el nu știa...O mers așa o bucată bună de timp, până o ajuns undeva în câmp...O stat acolo multă vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul în jos, și noaptea pleacă „fâl-fâl”, cum spune Pâcu...Asta-i la mintea cocoșului - a precizat moș Dumitru, cu ifose de cunoscător. Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare și s-au privit cu jenă de neștiința lor. De ce nu ai spus matale de la început că îi vorba de lilieci și ne-ai lăsat să fierbem în zeama noastră? a întrebat Mitruță Ogaș. Cum să stric eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
La culcare, până nu vă apucă și pe voi mâncărimea... Ploaia a pornit pe neașteptate. La început, ca o burniță, dar încet-încet s-a întețit. Cărăușii au mântuit cu greu de încărcat carele. După ce le au acoperit cu țoale, au răsuflat a ușurare. Abia de acum încolo începe greul, oameni buni - a vorbit Vasile Hliboceanu. La ce te gândești când spui asta, omule? a întrebat Pâcu. Mă gândesc la drum. Până la marginea pădurii mai merge, dar cum trecem pădurea? Stiți bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
către cei din spatele carului: Aveți grijă aici, că râpa îi la două palme de drum... Dacă lunecă carul...Nu mi-i de car, dar mor bieții bouleni, că hăul îi adânc nu șagă... Ajunși în cealaltă margine a pădurii, au răsuflat ușurați... Mă temeam să nu fie mai rău - a grăit Ion Cotman. Gândește-te, omule, că mai avem atâtea care de trecut pădurea! i-a avertizat Pâcu. Noroc că o stat ploaia; altfel rămâneam înglodați în mijlocul pădurii - a observat Vasile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
marginile râpelor, pentru că altfel se puteau trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți, până ce drumurile s-au făcut bune de umblat. Haideți, babelor! Hai, că vine Crăciunul și voi stați pe cuptor lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrerupt Ion Cotman. Se prinde, nu se prinde, pescarul știe doar să-și ia sculele și să deie fuguța la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de treabă. Dimineața, când soarele ieșea de după colțul pădurii, numai ce-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță! Curaj! Spune-i lui moș Pâcu tot ce te doare. Tot ce ai pe suflet. Așa, ca în fața popii. Mitruță și-a mutat greutatea trupului de pe un picior pe altul, frecându-și mâinile disperat. In cele din urmă, a răsuflat o dată adânc și a pornit să vorbească, privindu-l pe Pâcu în ochi: De fapt...eu mergeam la moș Dumitru, să-i spun...să-l întreb...să aflu dacă îl primește la cărăușie pe Petrea, că... Că ce, Mitruță? Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îndată: Cred că ați băgat de seamă că astăzi a venit cu noi și Iordache. Așa că în seara asta îl vom boteza, cum am făcut și cu ceilalți veniți între noi. Stiți regula. Toiul îl beți dintr odată, fără să răsuflați. Ii clar, Iordache? Ihâ! Mi-o spus Mitruță - a răspuns Cocoșitu. Poate nu i-o fi spus și de păcăleală - i-a șoptit moș Dumitru lui Pâcu. Nu te teme. Mitruță îi băiat isteț. Nu vezi cum îi umblă ochii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa, dar nu aveam încotro
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne am pus obrazul la Aizic pentru tine. Ihâ! a răspuns cu un singur cuvânt, icnit, Cocoșitu. Să nu uiți asta, băiete! Să nu uiți! l-a atenționat Pâcu, apăsând cuvintele. Intreaga zi, Cocoșitu nu a avut vreme nici să răsufle ca lumea. Gâfâind, făcea toate treburile, fără să scoată măcar o vorbă...La Fântâna cu ciutură, Pâcu l-a atenționat: Vezi, Iordache, că boii sunt însetați. Adapă-i, dar să ai grijă să bea toți. Unii sunt mai mofturoși. Intrebi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu tata, numai că întunericul din spate părea și mai intens. Speriat de-a binelea, o luase la fugă, urmărit parcă de o prezență străină, dușmănoasă. Se împiedică și căzu cu fața- n jos. Neprevăzut și periculos, ceva sau cineva răsufla aproape de ceafa lui! Se-ntorse să-și apere capul cu mâinile, deslușind în întuneric niște coarne fioroase care se apropiau din ce în ce mai mult. Cu inima bătându-i repede și tare, își aminti într-o fracțiune de secundă, tot
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]