2,050 matches
-
-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația necunoscătoare de limba română, cea "dulce ca un fagure de miere", le-a luat drept manifestări de simpatie!). În vara lui 1978 avea loc vizita, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de trei ori pe zi în cele 5 zile cât am fost clienți de "5 stele", trecând totuși din când în când pe la recepție pentru a afla dacă avem ceva de plătit. Răspunsul era mereu același: "Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mâna și i-am spus așa, de la obraz: mă nene, dă-ți drumu', nu te mai chinui, ce să-i faci, ăștia n-au nici loc, și așa mai departe, prietenește, ca între vecini. El mă ascultă, mă aude, mai răsuflă și, mișcând din deget, cu efort, (că era gata), îmi face semn că nu, nu-și dă drumu', nu se lasă. Mi se rupea inima, dar el îmi face semn să mă aplec și îmi spune hârâit, în șoaptă, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mulți dintre oamenii cu același temperament - izbucniri violente, și se pare că în seara aceea, indignat de intrigările lui Mareș, i-ar fi strigat acestuia să părăsească sala. De atunci i s-a creat lui Kico faima de extremist violent... Răsuflând ușurați, ne-am dus fiecare acasă, dar a doua zi generalul Antonescu, fie că simulase acceptarea propunerilor legionare spre a câștiga timp, fie că fusese convins de acoliții ceși vedeau portofoliile ministeriale primejduite (eu cred în prima explicație) - a trecut
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
veac de totalitarism. Ei bine, dar ce ați făcut de opt ani de când nu vă mai amenință nimeni că vă ia proprietatea? Am schimbat vorba pe una despre teorii purificate de referențial și am ținut-o tot așa până când am răsuflat ușurată. Reintrasem în România de vitrină. Bulevardul Lascăr Catargiu, flancat la intrare de imaginea Palatului Victoria, zâmbea în apus ca o promisiune. Atunci i-am înțeles pe guvernanți. Și pentru mine ar fi fost mult mai sănătos psihic să plimb
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de învățământ: „Uitați-l pe Lenin, dar rețineți îndemnul: Învățați, învățați, învățați!”. Mult mai tânărul său coleg continuă: „Dar să vedeți, studenții s-au mirat foarte: cine este oare Lenin ăla pe care trebuie să-l uităm?”. Cred că mulți răsuflăm ușurați: în sfârșit avem o tânără generație „amnezică”! Fiindcă știu că este adevărat și îmi pare bine, nu de ignoranța istorică, ci de faptul că am apucat să trăim asta, voi explica pe scurt, pentru cititorii tineri, ce înseamnă „repartiția
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
-ți ia cămașa, tu lasă-i și mantaua...». Don Calabria s-a supus dispozițiilor Romei. I-a scris episcopului de Padova: «Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat. Fie numele Domnului binecuvântat! Dar în jurnalul său personal, s-a răsuflat: Prin harul lui Dumnezeu am acționat totdeauna corect în afacerea din Este. Va triumfa dreptatea divină la care fac apel... Chestiunea e închisă pentru oameni, dar pentru mine e deschisă în cer... Este rămâne o poliță în alb». La 31
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
talentele sale de acrobat l-au salvat dintr-o poziție ce părea disperată, justificînd speranțele lor că-i va frînge gîtul. Abea ajuns la București, spre sfîrșitul lui aprilie, am fost imediat absorbit de serviciu, fără a avea timp să răsuflu, pentru a prezida Conferința anuală a Micii Antante alături de Eduard Beneș și de primul ministru iugoslav, Marincovici. Această sesiune avea o importanță excepțională, întrucît trebuia să examineze și să condamne în mod solemn recenta tentativă a Germaniei de a pune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
virtuală. — Mă, da’ deștept mai ești! — Conceptul e o ființă prin excelență virtuală. Important e să prindă rădăcini în mentalitate. Țăranul, de pildă, înainte de război, nu concepea ideea de egalitate. În timpul comunismului a dobândit-o: ideea, nu realitatea! — Ideea, poate... răsuflu eu ușurat. — Și nu văd de ce ne-ar fi dor de țăranul cu căciula în mână și capul plecat în fața boierului ori a vechilului. Dor de România de atunci. Egalitatea aceasta virtuală, egalitatea în drepturi e absolut necesară societății moderne
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
felul de rufe murdare. Probabil că nici unul dintre ei nu-l citiseră pe René Girard. Cotidianul, 22-23 decembrie 2001 Cu camionul — Recunoaște că ți-a fost frică înainte de a te urca în camion. — Bineînțeles că mi-a fost frică. Am răsuflat ușurat când am aflat că, din motive tehnice, plecarea s-a amânat până după Crăciun. De fapt, mi-a fost mai puțin frică după moartea lui Ceaușescu. Acum poate să pară ridicol, dar atunci circulau tot felul de zvonuri în legătură cu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
savanți, ale căror lucrări ne erau acum familiare, grație stăruințelor lui Gruber; el ne făcea să le citim sau să-l ascultăm pe el citindu-le. într-o zi Gruber intră ca o furtună în casa lui Beldiceanu și, abia răsuflând, scoate un jurnal franțuzesc și ne citește sonetul, astăzi cunoscut dar atunci cu totul nou, al lui Arthur Rimbaud: A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu, voyelles, Je dirai quelques jours vos naissances latentes. Ce discuții au
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe un scaun, scoate scrisoarea, o citește, o sărută.) Fănică! (se scoală râzând, o mai citește, o mai sărută de mai multe ori și iar șade.) Fănică! (plâns nervos... după o pauză, se scoală zâmbind, se șterge la ochi și răsuflă tare.) A!... mi-a trecut... Fănică! (suie repede scările la dreapta și dispare.) SCENA XI Tipătescu: (singur) (intră repede din fund) A înnebunit Ghiță? Mă trimite la telegraf pentru nimica... Îmi face farse? Ce însemnează... Și Zoe... unde e Zoe
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu pentru că detest ideile național-țărăniste, ci pentru că cei care reprezintă astăzi partidul nu mă reprezintă pe mine... Și nu numai atâta, nu reprezintă cauza național-țărănistă. Sunt foști comuniști, sunt acolo ca să facă afaceri În spatele partidului... Am văzut că treaba este răsuflată, e un fel de zer mai mic... Vă mulțumesc frumos pentru interviu. N-aveți pentru ce, că n-am avut, ferească Dumnezeu, lucruri nemaipomenite... Hunedoaratc "Hunedoara" Mihai Bucurtc "Mihai Bucur" S-a născut pe 23 februarie 1924, În localitatea Lancrăm
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în slujba căruia își pusese pana de ziarist profesionist cu o ținută verticală: „Iscălitura proprie în semnează că orice solidaritate între autor și ziar dispare, dar că partidul este atât de to lerant, încât dă voie ca membrii săi să răsufle câteodată, dacă au de expus păreri independente.“13 Și Bacalbașa a răsuflat în voie, vreme de trei ani, etalându-și cu aplomb convingerile care nu mai erau ale majorității Partidului Conservator, partid atras fie de politica de fidelitate față de Germania
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
verticală: „Iscălitura proprie în semnează că orice solidaritate între autor și ziar dispare, dar că partidul este atât de to lerant, încât dă voie ca membrii săi să răsufle câteodată, dacă au de expus păreri independente.“13 Și Bacalbașa a răsuflat în voie, vreme de trei ani, etalându-și cu aplomb convingerile care nu mai erau ale majorității Partidului Conservator, partid atras fie de politica de fidelitate față de Germania, susținută de regele Carol și P.P. Carp, fie de neutralitatea prudentă propovăduită
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la Hotelul Imperial din Capitală. Amintirile sale din perioada ocupației, scrise spontan, dar netransfigurate literar vor apărea imediat după război, în foileton, în cotidianul Românimea, fiind reunite în volum, în 1921, sub titlul Capitala sub ocupația dușmanului. Îndată ce orașul va răsufla însă liber la sfârșitul anului 1918, Constantin Bacalbașa, care avea patima ziaristicii în sânge, își va reîncepe activitatea de presă, tot la un jurnal conservator, înființat pentru a încerca să salveze dintre ruinele partidului ideea conservatoare, legată acum de numele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
exaspera. Am alergat după doctor, dar m-am întors fără el. Tocmai atunci avea „un caz și mai disperat”: o femeie de nici treizeci de ani, care făcuse „o hemoragie urîtă”. După un ceas, cînd a venit, tata abia mai răsufla. Injecția, făcută în grabă, nu i-a redat pulsul. În mod neașteptat, doctorul mi-a cerut o lamă. „S-o dezinfectez”, i-am spus. „Dați-mi o așa, nu mai are nici o importanță”, mi-a răspuns el. Dintr-o mișcare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zvastică etc. N. a lăsat la urmă aprecierile despre ecoul favorabil pe care l ar fi avut cuvîntul meu în ședința de săptămîna trecută: „oamenii doresc să li se vorbească și altfel, se impregnează de ceea ce aud și, mai ales, răsuflă ușurați că nu spun ei ceea ce le place să audă”! Unele cărți sînt căutate de publicul larg fără recomandarea criticilor. De pildă, Pomul vieții de Ion Gheție, care face valuri înainte ca vreunul să-și fi spus, undeva, cuvîntul. Pictorița
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Se rupsese parcă ceva În sufletul meu. Acolo, În casa Lovineștilor, culesesem roadele muncii și unei dăruiri totale pe altarul culturii din zonă și nu numai. Devenind un termen de comparație incomod pentru „colegii” obișnuiți mai mult cu contemplareaă, aceștia răsuflau ușurați că scăpau de mine! 508 Datorită cunoștinței cu Dvs., pe lângă partea afectivă, ne interesează tot ce putem afla despre acest oraș necunoscut nouă, dar care acum ni se pare atât de apropiat. și când spun aceasta, mă alătur celor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nici pe o fidelitate inflexibilă față de clasa muncitoare, ci numai pe dorința de a parveni în ierarhia socială, indiferent de preț. Un om care nu vehiculează cu propriile sale convingeri, ci cu cele ale șefului său. Cetățenii orașului Galați au răsuflat ușurați când le-a fost luat de pe cap Dăscălescu pentru a-l înlocui pe Verdeț, care trebuie spus o dată pentru totdeauna, nu este rudă cu Ceaușescu, ci a fost numai cununat de acesta. în fond, ce semnificație poate avea într-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
judecătorească prin care i s-a comunicat că cererea dvs. de divorț, înaintată tribunalului sector a fost aprobată, la care, firesc, acesta a făcut o criză de nervi și i-a spus câteva tăticului iubitor. Imediat ce toată această treabă a răsuflat la București, a fost desființată brusc mișcarea bridgistă din România, lumea bănuind că acesta a fost singurul mijloc, momentan, de pedepsire a fiului îndărătnic. Dar, oricare ar fi adevăratul motiv, încă unul din puținele lucruri bune rămase în nenorocita de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de șoferi de la Transporturile Internaționale Române și, mai ales, de la ITIA, București, Oradea și Craiova. Noi ne-am părăsit țara datorită faptului că am fost prea chinuiți de către conducerea întreprinderii, care ne cerea eforturi supraomenești, nelăsându-ți timp nici să răsufli, dar remunerația fiind foarte mică sau deloc. Din anul 1968 și până în prezent, diurna șoferilor de la TIR este neschimbată, avem cea mai mică diurnă din toate țările care fac transporturi internaționale, însă obligațiile cresc pe zi ce trece. Zilnic apăreau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nod în papură. Dacă ai scăpat cu bine de toți, dai totuși de vama română, care este cea mai rea vamă din Europa. Te sucește și te învârtește ore în șir fără rost. Dacă ai scăpat și din țară, mai răsufli puțin ușurat, dar tot stai cu frica în sân să nu ți se rupă ceva la mașină, să nu-ți explodeze vreun cauciuc. Mașinile noi românești ROMAN DIESEL sunt construite după tehnica modernă, sunt mașini de turație, se merge bine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
italieni pierduseră avionul! Izbutiseră să prindă, totuși, un alt zbor, urmau să ajungă pe aeroportul Kennedy cu o Întârziere de cam 5-6 ore. Adică, după miezul nopții. Asta Însemna reprogramarea limuzinei și a celor care urmau să-i aștepte. Am răsuflat ușurat când, după unu noaptea, administratoarea casei de oaspeți de la Bard mi-a anunțat sosirea năzdrăvanilor, iar colega mea, Nina Canizzaro, profesoara de italiană, aflată și ea acolo, confirma că totul este OK. Seara următoare am ajuns și eu la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]