5,132 matches
-
salța în cascade, cănd visul i se frânge? Nu mai colinda ploaia pe clipe ce veghează când soarele aruncă săgeți peste amiază? Nu mai colinda valuri peste perdeaua mării ce-nvaluie cu-albastru însingurarea zării? Ba da.. Răsună triluri și mai răsună versul când sufletul dansează la braț cu Universul. Și mai șoptește vântul, șoptește și izvorul când visele-s arzande și ne-ntinat, el-dorul Și mai colinda ploaia, săltând pe clape ude, șăgalnic le zâmbește celor ce știu s-asculte. Și mai
NU MAI RASUNA? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373615_a_374944]
-
visele-s arzande și ne-ntinat, el-dorul Și mai colinda ploaia, săltând pe clape ude, șăgalnic le zâmbește celor ce știu s-asculte. Și mai colinda valuri îmbrățișând nisipuri, castele dărâmate se reclădesc acum, pe alte țărmuri... Referință Bibliografica: Nu mai răsună? / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NU MAI RASUNA? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373615_a_374944]
-
i-au amintit mereu atât cât a trăit, că nu fusese doar un vis. Dacă ardeți să ardeți cu flacără mare, altfel fumul intră în ochi și vă dau lacrimile și mai ales să nu vă pară rău niciodată, îi răsunau în minte cuvinte fără stăpân. Ardeți tot, nu lăsați nimic să putrezească! Iar el, soțul mamei ei, și tăicuțul ei drag, a ars, sufletește cât s-a putut de mult, iar trupește într-un stupid accident, iar măcuței ei nu
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
talpă Mă-nghesuie la mers, Și pe genunchi, o nalbă, De frunze mi s-a șters. Mi-s coapsele de iarbă, Buratice zvâcniri Și-mi flutură zambila Ascunsă în priviri. Mă gâdilă pe gambe Chemarea cucului, Și-n minte îmi răsună Bătaia vântului. În loc de mâini am ramuri, ... Citește mai mult Mi-e dor și iar mi-e dor,Mi-e dor de-o primăvară,Și un plăpând un fiorDin trup stă să-mi răsară.Plesnește ghiocelul,Îl simt sub pielea mea
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
albe strălucind. Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Își toarce iarna fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gura sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E noapte. Iese luna în înalturi Și scărțâie zăpada sub picior, Ia forme promoroaca de pe garduri Sculptată de Maestrul artelor. Eu mă confund cu totul și cu toate. Citește mai mult Azi bate
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
diamante albe strălucind.Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios,Își toarce iarna fulgii în fuiorulCovorului regal întins pe jos.Ce maiestuos alai prin curți se-adună,Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi!Povești la gura sobei iar răsună.Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi.E noapte. Iese luna în înalturiși scărțâie zăpada sub picior,Ia forme promoroaca de pe garduriSculptată de Maestrul artelor.Eu mă confund cu totul și cu toate.... XXVIII. O PALMĂ DE OMĂT, de Emilia
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
pe pantele obrajilor ei înroșiți de smerenie. Fă palma căuș și prinde-i tâmpla în cuvinte de aleasă simțire și părul ei răvășit îți va dezveli gândurile care o încearcă. Șoptește-i ceva sub lobul urechii și muzica universului va răsuna în onoarea dăruirii ei ancestrale. Privește-i zbaterea de aripă în drum spre eternitate și încearcă să simți unde își ține ascunse comorile sufletului. Întreabă- te apoi de ce tocmai ție ți-a dăruit patima ei arzătoare și ai să te
TEMPLUL IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371440_a_372769]
-
Articolele Autorului MI-E DOR DE NOI Te caut ..te-am căutat peste tot Nu erai ,nu ești nicăieri..și socot, Că stai cu îngerii la masă ,adie vântul ... În aer miresmele au năruit cuvântul Curg râuri de îndoială ce răsună .. În sinistrul hohotelor de râs se-adună Mințile ce-s întunecate de eresuri Neînțelesu-i plin de-atâtea înțelesuri Șoaptele se-aud..nebunele iele, Sar garduri din spini și nuiele Se schimonosesc într-un rânjet De durere nu scot niciun
MI-E DOR DE NOI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371463_a_372792]
-
Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului, privește către ladă, atingând-o ușurel cu vârful piciorului, îngrijorată de cum să-ntindă cât mai mult din puținul mălai. Spre uimirea bătrânei, lada nu răsună a gol! Nu! Lina se-aplecă vioaie, uitând de orice durere a șirei, trase în sus de capac și...?! Ce văzu nu i se păru tomite adevărat. Își scuipă în sân, își făcu larg trei cruci, asezându-se pierită pe pragul
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Ninsoarea s-a întețit. E mai degrabă o ploaie deasă care îngroașă stratul noroios în care se afundă bocancii (Nimic deosebit în timpul serviciului meu); era o primăvară frumoasă, cu raze fierbinți ce jucau vesele peste satul Hințeu. Triluri de păsări răsunau din zori în noapte (Vâltoarea). Natura preia din stările sufletești apăsătoare ale personajelor, împărțind povara: Afară e o liniște apăsătoare. Nici câinii nu mai latră, parcă astăzi nu au cântat cocoșii, nu guiță porcii (Vâltoarea). Prin descrierile de natură personajele
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
Ianuarie © Maria Filipoiu * * MIHAI EMIN ESCU -acrostih- * Mihai Eminescu, trimis pe pământ, I-a lăsat literaturii române, Har de cultură, cu versul în cuvânt. Aievea de-a fi prin vremea ce vine, Icoană Luceafărului pe pământ. * Eternitatea lui în cărți răsună, Măiastră pasăre din zări albastre. Iubire astrală-i pusă pe strună, Nemuritoare de-a fi între astre. Elogiat e în patria mumă, Serenade-i cântă glasuri măiestre, Când la sărbătoarea lui se adună, Ucenici ai slovei culturii noastre. * Ianuarie. 2015
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
Popescu Publicat în: Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015 Toate Articolele Autorului Șarja de la Prunaru Mă doare ziua de decizii, Când vieții i se taie dreptul, Când hărții i se fac incizii, Când sabia pătrunde pieptul! Un glas colonel răsună! Apare regimentu-n stele! Șarja Prunaru se răzbună! Soldații strălucesc în ele! Imnul se-nalță către Cer, Statuia-și pleacă fruntea lată, Prin ea vorbește-un cavaler Cu vocea calmă, măsurată: Trăi-vom într-o altă lume, Prin jertfa noastră săvârșită
ŞARJA DE LA PRUNARU de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374837_a_376166]
-
S-aduca fibra de caldură ce-nalță Popor de ciripiri, în zarea solitară. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazdă proaspată răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n tărână Rodul bogat al acestui neam de dor. Cănd bate ceas exact de primăvară, Livada de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii mierea luminii pân` la vară
LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374854_a_376183]
-
ocrotit cu grijă și noblețe.// Ei au crescut sub ramurile tale/ Lujeri frumoși s-au înălțat spre soare/Și din covor de iarbă verde, moale,//S-au ridicat ca păsări călătoare/ Sub ocrotirea tandră a vocii tale,/ Iar cântecul a răsunat în voie.” Numit de unii din cei prezenți „maestrul”, „mentorul” sau „idolul”, domnul Ion Machidon rămâne același om „cu ochi vii, adânci, pătrunzători” (G. Militaru), cu chipul luminat de patima creației, simplu, modest, harnic și perseverent care trăiește prin și
MEDIATECA GEORGE ENESCU , BUCUREŞTI, GAZDA UNEI NOI MANIFESTARI CULTURALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374886_a_376215]
-
se silea, în halucinația ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia și nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a avut loc în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități. Multe zile au răsunat strigatele de jale ale întregului sat rămas fără copii, până când treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a așternut apoi o tăcere grea, apăsătoare și orice activitate a încetat. Timp de mulți ani, la Costești, horele satului sau cele tradiționale
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
Artemie? Se disipaseră obiceiurile de a petrece împreună sărbătorile... Ce mai! Se modificaseră relațiile la toate nivelurile societății, darămite cele de familie?! Și Mira zâmbi cu amărăciunea atenuată de judecata unei firi, nu doar conciliante, ci și stoice. Și îi răsună în urechi amintirea unui refren din tinerețea ei: Așa e viața, așa e viața,/ Are și ușor, și greu,/ Așa e viața ... Încercă să scape de gândurile stârnite de Mira-Mică. Ce rost avea să se dedea regretelor?! Nu ea păcătuise
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
căderea în derizoriu a elementului imaginar, prin imaginea îngerilor dezbrăcați și beți și trași la sorți integrată unei lumi apocaliptice ce respiră aburi de alcool, în care demonii vâslesc spre viața în desfrâu. În acest infern al luptei din cuvinte răsună odele închinate în fața prostiei, cântate pe ritmuri de manele: un astfel de peisaj acustic trasformă un absolut cândva ideal într-un chici amar al vieții pe pământ: Se bălăcesc prin rime / Arhangheli dezbrăcați și beți / Iubite picurate în sticlele de
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
organizat de Crucea Roșie, iar a doua oară, cu ocazia dineului dat de președintele României de atunci, Ion Iliescu în onoarea Casei Regale a Danemarcei. „Tăcutele iubiri”, „Anotimpul speranțelor”, „Puterea dragostei”, „Copilul meu”, „Acele veri ale iubirii”, sunt melodii ce răsună la fel de fermecător în cele două țări care sunt una când este vorba despre satisfacțiile artistice ale interpretei Eva Kiss. E drept, azi Danemarca știe să culeagă mai spornic roadele glasului artistei, dar, poate, nu e departe vremea când admiratorii ei
ÉVA KISS. CÂNTECE CU DOUĂ PATRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374972_a_376301]
-
recunoaște o autentică legitimitate doar „sentimentului religios”, spontan și liber de orice constrângeri rituale. El a găsit mereu resurse lirice neistovite pentru a exprima foamea de Dumnezeu a sufletului său. Niciodată în poezia noastră, sentimentul religios n-a făcut să răsune asemena accente de slavă: „Doamne, izvorul meu și cântecele mele! Nădejdea mea și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
nu te grăbești. - A cui himen, a lui Anica? Ce se va face ea întoarsă în sat pângărită? Ai exemplul Violetei Începu să plângă înfigându-se în umărul lui Ionel. Apoi, ferm, puțin liniștită, bătu cu piciorul în prag de răsună toată corabia spunând: - Nu mai vin acasă. Rămân cu tine la oraș și trebuie să joc un rol pe care mai trebuie să-l învăț. Culege-mă. Te rooog! - Dar sunt în vacanță. În sat la părinții mei unde voi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
vreme Să crească pasiune în vlăstare. Gânditori la datorie să cheme, Cu dăruire pe-a vieții cărare. Pe aripi de timp aștern rouă de gând, Când plânge dor din cerul ochilor mei. Cu năzuință de suflet fremătând, Alt început să răsune în idei. Când în clepsidra timpului se duce Menire mea cu zăpezi de amintiri, Pe izvorul lacrimilor se scurge Speranța ce-am așteptat-o din iubiri. Voi îngenunchea trecutul în prezent, Pe scară de gând să urc în viitor. Prizonieră
„FEMEILE CU FLORI ROȘII ÎN PĂR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375027_a_376356]
-
meserii, care a fost prima?! Ușor infatuat datorită unor foarte mediatizate intervenții reușite pe cord, debută Florin, zis, chiar înainte de-a intra la Medicină, Doc: -Dacă îmi tolerați opinia, fără falsă modestie, cea dintâi meserie a fost chirurgia! -Cuuum?! răsună pe dată o-ntrebare colectivă. -Nu vă dați seama de ce? Să vă zic: atunci când Creatorului a vrut să-i facă lui Adam soție, el a fost întâiul chirurg. Știți foarte bine cum i-a extirpat o coastă primului bărbat și-
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
luna Plutind în ceață cu trupul inert Prin pâlcuri de gânduri notate-n agenda , Stau zgomote surde închise incert În noaptea cu luna din legendă ... Un cer în minte și-un cer albastru intens Mă ascunde în tine când îmi răsună auzul Prin zbor de foc luna tresaltă dens Când îmi vorbești cu ochii fără să mă vezi ... Fluturii își ascund aripile între castele În razele lunii că într-un paradis , Și-n zborul lor haotic către stele Sclipesc în noapte
IN NOAPTEA CU LUNA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373906_a_375235]
-
2094 din 24 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cântec părăsit M-ai ocolit pân’ m-ai lovit Ca grindina în seri de vară, Azi sufletul îmi stă să moară De-atâta plâns, de neiubit. În morile ce le-am vânat Răsună acum un cântec trist, Eu nu-l aud, nu mai exist, Doar zbor pe-un cal înaripat, Cu inima în nori și-n vânt, Mai sus de tine, de pământ... Referință Bibliografică: Cântec părăsit / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂNTEC PĂRĂSIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373897_a_375226]
-
mângâie-n dezmorțire . De prin vremile apuse Babele cu tot soborul șușotesc.Noaptea se duse , iată Sfinxul ... dă onorul ! Veverițe aleargă-n brazi căptușind cămări aparte . Strâng de zor și ieri și azi fiindcă iarna nu-i departe . Fluier scurt răsună-n stâncă dat de țap avertizare spărgând liniștea adâncă : - Ciutelor , pericol mare ! Moș Martin care în noapte mai cotrobăie-n pubele , a pornit la mure coapte sau să doarmă în vâlcele . Gâze iau în stăpânire totul , văi sau jnepeniș iar
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]