KorAP: Find »[drukola/base=rătăcire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...113 >

2,812 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

să se mute din nou, în Sardinia. Așa cum Leopardi percepea acut, de la o vârstă foarte fragedă, dorința de a pune capăt nesfârșitului șir al suferințelor, trecând pragul ultim al existenței, Quasimodo începea să își dorească moartea ca soluție a nesfârșitei rătăciri: Dacă ar veni sfârșitul ar fi o soluție, mărturisea într-o scrisoare adresată lui Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
străvechi și de vocile oamenilor: Noapte, senine umbre, / leagăn de aer, / vântul mă poartă când prin ține plutesc, / cu el marea, mireasma a pământului / unde, pe țărm cântă poporul meu (Pământ, trad. MB).325 Cântecul se află la granița dintre rătăcire și nemișcare, dintre nesiguranță călătoriei vieții și insula copilăriei, sfâșiat între mare și țărm, între prezent și trecut. Dat fiind că însuși motorul revenirilor este de natură auditiva, peisajele ce apar în amintire au, s-a văzut, trăsături sonore. Imaginea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
6 ocurente ale termenilor din respectiva familie lexicala, grupate în volumele Oboi scufundat și Erato și Apòllion) va prilejui în paginile următoare câteva observații cu privire la arta scriitoriceasca a poetului ermetic, pentru care odihnă promisă de naufragiu constituie unul dintre deznodămintele rătăcirii febrile a eului. 3.3. Rătăcirea, căutarea, singurătatea, durerea, poziționarea eului Către sfârșitul vieții Salvatore Quasimodo simțea că neliniștea dramatică a întrebărilor rămase fără răspuns se acutizase. Pătrunzând în toate ungherele existenței sale, aceasta îl împingea să se trezească noaptea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
familie lexicala, grupate în volumele Oboi scufundat și Erato și Apòllion) va prilejui în paginile următoare câteva observații cu privire la arta scriitoriceasca a poetului ermetic, pentru care odihnă promisă de naufragiu constituie unul dintre deznodămintele rătăcirii febrile a eului. 3.3. Rătăcirea, căutarea, singurătatea, durerea, poziționarea eului Către sfârșitul vieții Salvatore Quasimodo simțea că neliniștea dramatică a întrebărilor rămase fără răspuns se acutizase. Pătrunzând în toate ungherele existenței sale, aceasta îl împingea să se trezească noaptea și să îi telefoneze unui prieten

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Caută rădăcinile și sensurile tainice ale misterelor. Cand nu le găsea se simțea lovit de o pedeapsă ce îl mâhnea și al carei deznodământ era constant amânat.336 În poezie, căutarea neîncetata a unor răspunsuri se citește în reprezentări ale rătăcirii, redate prin motivele vântului, drumului și valurilor și în imagini ale insulei, miraj al certitudinilor și stabilității. 3.3.1. Vântul, suflul căutării Versurile quasimodiene sunt impregnate de un dramatism ce își trage seva din căutarea unui reper stabil. La

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
deplasările eului spre spațiile literare ale stabilității: țărmul și insula. Alături de singurătate și de conștiință propriilor limite, durerea ce ia naștere din imposibilitatea de a primi răspunsuri la numeroasele întrebări existențiale (pășesc îngeri / muți cu mine) constituie unul dintre apanajele rătăcirii. În viziunea sa mobilitatea ființei frânge strânsoarea suferinței: că durerea să se schimbe în liberă mișcare (Fir tot mai scurt). Eul e sortit să rătăcească și să caute un liman pe care să se sfârșească drumul său, inclusiv prin găsirea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
sporadic în toată creația să din anii succesivi, semn că divinitatea creștină constituie pentru poet chipul nevăzut al lumii. În primele poezii din anii treizeci suflul schimbării, sugerat de imaginea vântului puternic, însoțește frecvent nașterile, metamorfozele, stingerile și, mai ales, rătăcirile eului.337 Acestea devin consubstanțiale naturii schimbătoare a aerului și oscilează între linia curbă a cerului și cea orizontală a pământului. Lumea geometrica a lui Quasimodo se construiește pornind de la trei elemente fundamentale transformate în substanță lirica: pământul, apa și

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
constată absența vântului ce tensionează, în prezent, așteptarea: Între lungi bulevarde / frunze negre grămezi / într-o presimțire de vânt (Oraș străin, trad. MB). Peisajul citadin, străbătut de un fior de încordare se integrează în mai largă tematica a exilului și rătăcirii plasate sub semnul sentimentului de înstrăinare. Trecerea devastatoare a timpului sporește intensitatea durerii: Un alt ceas ce se năruie (...) iar în șuvoiul sterp osânda / de a-mi socoti ușoară / fiece zi care nu-mi aparține (idem).351 Vântul așteptat și

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
la finalul experienței tainice, plăcute: vânt adânc m-a răscolit. Alteori poetul ermetic își dorește să se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine: Și fă-mă vânt ce fericit plutește (Fir tot mai scurt).353 Altundeva eul în perpetua rătăcire dorește să stăpânească vântul ce mâna ființă, asemuita cu o barcă ce plutește către un liman fericit, unde căutarea ar înceta. Derivă (verde derivă de insule), termen quasimodian din aceeași sfera a căutării și plutirii semnifică, firește, rătăcire acvatică fără

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
în perpetua rătăcire dorește să stăpânească vântul ce mâna ființă, asemuita cu o barcă ce plutește către un liman fericit, unde căutarea ar înceta. Derivă (verde derivă de insule), termen quasimodian din aceeași sfera a căutării și plutirii semnifică, firește, rătăcire acvatică fără țintă și păstrează notă de abandon a naufragiului leopardian, ceea ce permite o apropiere a celor două imagini: și mi-e dulce / în marea-aceasta calmă naufragiul (Infinitul).354 Pentru Quasimodo, a cărui căutare are drept țintă țărmul stabil

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
țintă țărmul stabil, tărâmul certitudinilor, insula este spațiul în care ființă se echilibrează și se simte protejată: În insula moartă / părăsit de orice inima / care imi auzea glasul, / pot să rămân zidit (În lumina cerurilor, trad. MB). Ea devine destinația rătăcirilor eului poetic avid de stabilitate; uneori regasirea ei este rezultatul dorit al unei anamneze; alteori autorul își apropriază acest spațiu interiorizându-l: Oraș insular / Scufundat în inima mea ( În lumina străveche a mareelor); Eu mă arunc în tine, un proaspăt val

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
știu / între coline-ntinse supendate / pe luciul blând, de ostroave cerești / azi mă cuprinzi / și-n inima-mi te-nclini (Vânt la Tìndari).355 Insula, adesea metaforă a interiorității, este numai aparent un refugiu sigur în calea îndoielii și a rătăcirii, căci în universul imaginar al sicilianului însăși această zonă de stabilitate devine nesigură și mobilă. Poetul matur a conștientizat imposibilitatea unei ancorări definitive: Pentru mine insula este acum în mitologie, plutește în derivă în căutarea unui spațiu fix.356 Rătăcirea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
rătăcirii, căci în universul imaginar al sicilianului însăși această zonă de stabilitate devine nesigură și mobilă. Poetul matur a conștientizat imposibilitatea unei ancorări definitive: Pentru mine insula este acum în mitologie, plutește în derivă în căutarea unui spațiu fix.356 Rătăcirea fără de sfârșit ia forma insulelor plutind în derivă: insule naufragiază în imense acvarii (Sămânță, trad. MB). Pierderea în voia apelor a reperului dovedește că fiecare certitudine atinsă constituie, de fapt, o victorie aparentă; că stabilizarea este iluzorie și că anunță

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
forma insulelor plutind în derivă: insule naufragiază în imense acvarii (Sămânță, trad. MB). Pierderea în voia apelor a reperului dovedește că fiecare certitudine atinsă constituie, de fapt, o victorie aparentă; că stabilizarea este iluzorie și că anunță apropierea unei viitoare rătăciri. Dinamică respectă fidelitatea quasimodiană față de ciclicitatea ritmurilor ancestrale, ce face posibile reîntoarcerile, retrăirile, repetiția. Remarcam în această un punct de originalitate al tehnicii quasimodiene, cu siguranta nepreluat de la Leopardi, a cărui gândire, odată ce a ajuns la un adevăr stabil, nu

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
această un punct de originalitate al tehnicii quasimodiene, cu siguranta nepreluat de la Leopardi, a cărui gândire, odată ce a ajuns la un adevăr stabil, nu mai cunoaște cale de întoarcere. Eul poetic quasimodian caută totuși cu ardoare momentele de întrerupere a rătăcirii: odihnă insulelor pe fundul mării din versurile următoare pare o clipă misterioasă de abandon descrisă în tonuri blânde și liniștite tipice naufragiului leopardian: Apoi pământurile se-așterneau / pe funduri de acvariu, / și-apăsarea uratului, viața altcum ursita / pierea în firmamentele

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
misterioasă de abandon descrisă în tonuri blânde și liniștite tipice naufragiului leopardian: Apoi pământurile se-așterneau / pe funduri de acvariu, / și-apăsarea uratului, viața altcum ursita / pierea în firmamentele subduse (Verde derivă, trad. MB).357 Pentru Leopardi naufragiul înseamnă încetarea rătăcirii și liniștirea ființei în marea de calm. Pentru Quasimodo ancorarea insulelor naște, neîntârzâiat, tulburare deoarece odihnă temporară invită la o nouă rătăcire. Un alt ecou leopardian se citește în următoarele versuri: Mă caut în obscure acorduri / de adânci treziri / pe

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
uratului, viața altcum ursita / pierea în firmamentele subduse (Verde derivă, trad. MB).357 Pentru Leopardi naufragiul înseamnă încetarea rătăcirii și liniștirea ființei în marea de calm. Pentru Quasimodo ancorarea insulelor naște, neîntârzâiat, tulburare deoarece odihnă temporară invită la o nouă rătăcire. Un alt ecou leopardian se citește în următoarele versuri: Mă caut în obscure acorduri / de adânci treziri / pe malurile groase ale boltii / Vântu-mi pătrunde / blând în sânge / și e deja cuvânt și naufragiu (Convalescenta).358 Sub semnul vântului, suflu metamorfic

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
fiecare bulgare de pământ. În acest univers vegetal, acvatic, păgân și pur eul aspiră să găsească liniștea; încercarea este creionata în vers alternând elemente creștine și păgâne, plasate într-o lume desprinsa de curgerea timpului. Reintegrarea, ritmata deopotrivă de dinamică rătăcirii (redata prin motivul vântului, dar și de cel al valurilor sau de chemarea drumului) capătă uneori formă metamorfozării în element vegetal. Întoarcerea în sânul matricei prin fitomorfoza de sorginte ovidiana, delimitează cadrul relației dintre vizibil și invizibil constituind, uneori, un

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
reducerea elementelor și a ființei umane la puține trăsături de bază, cu potențial fecund. Replierea în vegetal (cu 28 de ocurente, adjectivul verde este cel dintâi că frecvență printre reprezentanții categoriei sale gramaticale) constituie un respiro ce întrerupe căutarea și rătăcirea. Ideea păgâno-franciscană că ființă umană se poate cufunda în matricea naturii dispuse să o protejeze apare că un ecou al concepției de Natură binevoitoare îmbrățișată de tânărul Leopardi. Pentru poetul din Recanati starea ideală este cea de comuniune perfectă cu

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
că armonia inițială s-a destrămat.368 Filtrul quasimodian a exclus numeroase concluzii ale romanticului cu privire la Natură, păstrând numai imaginea ei de mama binefăcătoare, deoarece aceasta se plia pe sensibilitatea să poetica și deoarece îi oferea un leac pentru perpetua rătăcire a eului și pentru singurătatea să fundamentală: odihnă și reagăsirea sentimentului de apartenență prin contopirea cu universul primordial. 3.3.3. Singurătatea, durerea, moartea Desprinderea de matricea în care, de fapt, omul ar dori să se contopească și distanța dintre

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
imagini, una dintre acele închipuiri ale frumuseții și virtuții cerești și inefabile ce apar adesea în imaginația noastră, în somn sau în stare de veghe, puțin după vremea copilăriei; apoi, la vremea tinereții, revin, rareori, în somn sau în vreo rătăcire a minții. În sfârșit, este femeia pe care nu o găsești. Versurile în care Leopardi transpune figuri feminine confirmă această viziune. În Canturi între iubita și eu poetic există întotdeauna un ecran, o distanta spațială sau temporală; întâlnirea lor este

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
anterior, apropie optică autorului ermetic de cea a lui Leopardi; acesta din urmă îi dăruiește emulului sau dorința de a retrăi iluziile, speranța, forța imaginației, fericirea copiilor și a anticilor. Leopardi deplânge pierderea stării originare a ființei în care iluziile, rătăcirile (error), speranțele și imaginația puternică îmbrăcau viață într-o mantie înșelătoare, dătătoare de fericire. Trecutul personal este deseori asociat în versurile sale cu cel al omenirii iar copilăria are caracteristici comune cu antichitatea. Datorită apropierii de natură, imaginația celor din

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
așadar influență celor scrise de romantic prin intermediul vocii puternice, mereu actuale, a poetului amintit, admirator și comentator al operei recanatezului. Pe filiera Leopardi Pascoli, poeți ai fiorului, ai neliniștii și ai căutării, viitorul reprezentant al ermetismului a elaborat tema eternei rătăciri, a neliniștii, a dorinței de stabilitate, necontenit frustrate.521 Pe baza acestei medieri pascoliene, Quasimodo a preluat din Canturi motivul literar al vântului. S-a observat că în poezia Vânt la Tìndari epitetul ce trădează ascendentă leopardiană a întregii poezii

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
sunete și iubire. Cercetarea noastră a arătat manieră în care dialectica sunet / tăcere însoțește binomul trecut / prezent, adâncind contrastele: daca trecutului îi sunt caracteristice armonia, multitudinea de voci, undă de sunete ca semn al veseliei, prezentul nu este altceva decât rătăcire în întuneric, așteptare a morții, tristețe. Imaginile sonore, utilizate că vehicule ale reîntoarcerii, revin constant în poezia quasimodiană, la fel ca în Canturi, și constituie un indiciu al dorinței romantice a poetului ermetic de a evadă din prezent în amintire

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

etapă de tranziție între două paradigme, modernismul și postmodernismul, cum este definită, și-a pierdut fizic autorii, pe unii dintre ei, dar continuă să-i recupereze prin forța interpretărilor. Textele lor revin la suprafață ca repere, ca niște semne împotriva rătăcirilor, un fel de faruri luminoase, de geamanduri vizibile din orice parte a literaturii ne-am situa. E un studiu care se vrea interdisciplinar, după spusele autoarei din Argument. Sunt adunate arhitectural și filtrate obsesiv, uneori, opinii din domeniul filosofiei, lingvisticii

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]