5,449 matches
-
Ți‐ai pus în păr o floare de atlaz și fotograful, să fii mai frumoasă, a să nu pari săracă‐ apoi ți‐a pus, piept i‐ a spus, pe urmă, să zâmbești o clipă cum stai pe perete, pusă‐ n ramă, t. Te‐a pus să dai cu roșu pe obraz. C Din recuzita lui, care‐o avea, Pe după gât prinzându‐ ți‐l de Un lanț prelung, cu ceas de tinichea. Ț și să privești departe, scurt popas. Cu zâmbetul acela
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui Panait Cerna a pătruns în conștiința public ului” (Valeriu Râpeanu din prefața la „Floare și genune”, Editura pentru literatură, 1968). MAMA ( fragment ) Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi‐apar mereu‐nainte: De lume răzlețită și sfioasă, În ramă de salcâm zăresc o casă, și‐ n casă, într‐ un colț întunecat, Văd un copil, de mama lui certat ... El mâinile și‐ ntinde spre iertare - Dar ea‐i tăcută și ne‐ ndurătoare. Din toți câți trec, nu‐ i nimeni să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rostește în cadrul Liturghiei, în timpul cântării heruvimice: „Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Hristoase Dumnezeule”. Cadrul catapetesmei de la Cetățuia este împărțit în 3 registre cu 8 coloane în față, cu sculpturi florale aplicate între registre și cu rame aplicate. Are o lățime de 710 cm. Starea ei și a icoanelor este bună. Lucrarea ei s-a realizat la Iași, însă nu știm cine a fost cel care a sculptat-o. Icoanele împărătești au dimensiuni de 115 cm în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu verde. Urmează icoana Sfântului Ioan Botezătorul, care încheie partea nordică a icoanelor împărătești. Are culoarea marou cu verde. Icoanele împărătești din catapeteasmă Icoanele împărătești din catapeteasmă Sub icoanele împărătești se găsesc în medalion de 37 cm și îmbrăcate în rame aurii cu ornamentate următoarele icoane: în partea sudică banul văduvei, scoaterea Sfântului Petru din închisoare; în partea nordică întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta și tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Au culoarea marou cu roșu. Ușile împărătești sunt din stejar si
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
În partea sudică urmează icoanele: Intrarea în Ierusalim și Învierea Domnului; Duminica Tomei și Înălțarea Domnului; Pogorârea Sfântului Duh și Adormirea Maicii Domnului. Predomină culorile marou, roșu, albastru și verde. Icoanele au 44 x 65 cm. Sunt în medalion cu ramă aurie ornamentată. În partea nordică: Învierea lui Lazăr și Schimbarea la față; Botezul Domnului și Aducerea la Templu; Nașterea Domnului și Buna Vestire. Icoanele au 44 x 65 cm. Predomină culorile marou și verde. Deasupra acestor icoane medalion urmează icoanele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Sfinții Apostoli Filip și Iacob. Predomină culoarea roșie cu marou și verde și albastru. Icoanele au 115 x 90 cm. Peste acest rând de icoane urmează în centru icoana Maica Domnului Rugătoare care are dimensiunile 90 x 60 cm, cu ramă de lemn și ornamente florale de culoare galben auriu, iar de o parte și de alta icoanele proorocilor în medalioane ovale de 70 x 35 cm îmbrăcate în rame de culoare galben auriu. Icoanele sunt dispuse câte două, iar deasupra
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Maica Domnului Rugătoare care are dimensiunile 90 x 60 cm, cu ramă de lemn și ornamente florale de culoare galben auriu, iar de o parte și de alta icoanele proorocilor în medalioane ovale de 70 x 35 cm îmbrăcate în rame de culoare galben auriu. Icoanele sunt dispuse câte două, iar deasupra lor au ornamente florale de culoare galben auriu: în partea sudică Proorocii Moise, Aaron, Ieremia, Daniel, Ghedeon și Agheu. Predomină culorile marou și albastru; în partea nordică Proorocii: Avacum
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Samuel, Iezechil. Apoi Împărații Solomon și David. Predomină culorile: marou, roșu, verde și albastru. Pe ultimul rând în vârful catapetesmei este crucea cu Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Este așezată pe centrul catapetesmei. Pictura este în ulei, predomină culoarea marou. Are ramă din lemn aurit cu decorații florale. Are dimensiunile 120 x 60 cm. De partea sudică a crucii este icoana Sfântului Ioan Teologul. Are dimensiunile 100 x 50 cm. Este icoană tablou pe lemn cu ramă și sculptură în lemn. Predomină
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ulei, predomină culoarea marou. Are ramă din lemn aurit cu decorații florale. Are dimensiunile 120 x 60 cm. De partea sudică a crucii este icoana Sfântului Ioan Teologul. Are dimensiunile 100 x 50 cm. Este icoană tablou pe lemn cu ramă și sculptură în lemn. Predomină culoarea marou. În partea nordică este icoana Maicii Domnului. Are aceleași dimensiuni, ornamentație și culoare. Pictura din naos a fost refăcută cu ocazia restaurărilor din 1910-1911. Potrivit iconografiei ortodoxe, sus, în bolta turlei naosului este
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
recunoscut când am intrat. Înăuntru era un spațiu micuț, dar foarte bine organizat, Într-un decor vintage de care m-am Îndrăgostit pe loc. Pe unul din pereți scria cu litere maronii „ Cafeneaua viselor” și totul era Încadrat Într-o ramă de tablou. Nu știu de ce, dar numele mi se părea drăguț și amuzant totodată. Am mai aruncat o privire În jur și am decis că Adi chiar avea gusturi bune. ― Stăm afară sau Înăuntru? mă Întrebă Maria. ― Mai bine Înăuntru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
n-ai fi bănuit că ocupa cea mai puternică poziție dintr-un uriaș conglomerat publicistic. Sonny era un bărbat scund. Nu avea mai mult de un metru șaizeci și șapte. Avea părul tuns scurt și o pereche de ochelari cu rame metalice. Era liniștit, cu o apariție neostentativă. — și tu arăți la fel de umilită de tot ceea ce vezi aici cum mă simt și eu, a murmurat el. Nu știam cum să răspund exact. Dacă Sonny își dădea seama cât de ridicolă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
știu, primăvara, a fost primăvara, nu-i așa? Iar Führer-ul tot așa, și-a dat foc primăvara. Iar ălălalt mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi. Să mai zică cineva că nu avem evenimente... Netezi colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un bărbat gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-ar fi rotit să-l vadă. Nu-i păsa, lu’ dom’ Vancea nu-i păsa de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a măștilor, cicatricea fosforescentă la sprânceană. În ușă, vinovatul. Transpira, palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la un pas, scăpase ca prin miracol, duuummmm, un pas, o secundă, ferestrele zăngăneau și zidurile se clătinau, masa scaunul televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toti simt lipsa Autorității. Să le spună că s-a întâmplat, într-adevăr, și cum și ce au de făcut.“ Părea calm și detașat bătrânul avocat din alte vremuri. Își potrivea doar din când în când pe nas ochelarii cu ramă aurită și își îndesa pe cap căciulița neagră, un fel de ciorap de lână țuguiat la capăt. Gâfâia, e drept, și era cam încovoiat de spate, dar ținea la drum lung și nu-și pierduse vioiciunea, în ciuda șocului. „Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un cub, o casă, o treaptă de beton, un comutator, filamentul, soneria, e vineri, ca și mâine, ca acum o sută de ani, alt veac, parcă nici n-am fost. Ușa se întredeschide sfios. Se deschide, iată, cu totul. În ramă, femeia. Privire spălăcită, cocul strâns, trupul îndesat, înclinat pe stânga, mâinile mici, plinuțe. — Doamna... doamna... bâlbâi necunoscutul. — Poftim? — A, mă iertați. Ușa... Cușa, vreau să spun. Aicilocuiește familia Cușa, nu? Sunteți doamna Cușa, nu-i așa? — Nu, nu-s doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușă. — Aici e dormitorul lor. Un dormitor alb, pat dublu. O cuvertură de lână groasă, albă. Noptiere albe, de o parte și de alta a patului. Lângă fereastră, o măsuță rotundă, albă. Un taburet alb. Pe perete, oglinda rotundă, în ramă albă. Erau deja în fața altei uși. — Aici e laboratorul lui Tavi. Nu intrăm. O simplă cameră. Aparate, filme, borcane. Ținea mâna pe clanța ușii. Ușa avea un pătrat de sticlă, acoperit cu pânză neagră. Se depărtă, se opri în fundul vestibulului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele interbelice, încremenit în rama ușii. Autobuzul opri brusc. Șoferul stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele interbelice, încremenit în rama ușii. Autobuzul opri brusc. Șoferul stinse farurile, strada dispăru. Curând, motorul și lumina porniră din nou. Dinozaurul se întoarse, opri la câțiva pași de clădire în fața ușii deschise. Ușa larg deschisă, dar în rama de lemn nu mai era nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]