1,992 matches
-
radicalismului european se caracteriza prin rectitudine morală și domestică. Vechea stângă nu a fost niciodată disidentă cultural sau aventuroasă sexual, nici măcar atunci când era tânără: pe vremuri extravaganța era apanajul boemilor, esteților și artiștilor, care aveau adesea Înclinații individualiste sau chiar reacționare. Deși deconcertant, amestecul de sex și politică nu reprezenta o amenințare reală - dimpotrivă, după cum au remarcat unii intelectuali comuniști, accentul pus pe dorințele personale În detrimentul luptei colective era inerent reacționar 13. Altele erau implicațiile cu adevărat subversive ale interpretării marxiste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
esteților și artiștilor, care aveau adesea Înclinații individualiste sau chiar reacționare. Deși deconcertant, amestecul de sex și politică nu reprezenta o amenințare reală - dimpotrivă, după cum au remarcat unii intelectuali comuniști, accentul pus pe dorințele personale În detrimentul luptei colective era inerent reacționar 13. Altele erau implicațiile cu adevărat subversive ale interpretării marxiste propuse de Noua Stângă. Comuniștii și toți ceilalți puteau să ignore retorica eliberării sexuale. Nu-i deranja nici măcar estetica antiautoritaristă a noii generații, care cerea să se autoguverneze În clasă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obiective „controlul și, eventual, eliminarea notelor și corigențelor - prin urmare, desființarea selecției În școală; dreptul tuturor la educație și la o bursă de studiu; libertatea Întrunirilor; o Întâlnire generală În fiecare dimineață; responsabilitatea profesorilor față de elevi; excluderea profesorilor autoritari și reacționari; organizarea programei În funcție de preferințele elevilor”19. Ciclul de proteste și tulburări din Italia a Început la Torino În 1968, când studenții s-au opus planului de a transfera o parte din universitate (Facultatea de științe) În suburbii - ecou al protestelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marxiștii italieni „neoficiali” au preferat această cale. Partidul Comunist Italian era vulnerabil, prin strategia sa etern subtilă și flexibilă, la acuzația că lucrează În „sistem” și că e direct interesat de stabilitatea politică - fiind astfel, În cuvintele criticilor săi, „obiectiv reacționar”. Iar sistemul politic italian era deopotrivă corupt și imun la schimbare: În alegerile parlamentare din 1968, și creștin-democrații, și comuniștii au câștigat mai multe voturi, celelalte partide rămânând pe dinafară. Dar dacă acest fenomen justifică nemulțumirea stângii extraparlamentare, el nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
artiștilor, cercetătorilor și oamenilor de știință”. El solicita restabilirea partidelor politice, constituirea unor comitete de cetățeni pentru a apăra și promova cauza reformei și alte propuneri care luau inițiativa schimbării din mâinile partidului. Bătălia Încă nu era câștigată, avertiza Vaculík: reacționarii din partid vor lupta pentru a-și păstra privilegiile; era menționată chiar „intervenția forțelor străine În dezvoltarea noastră”. Presându-i să se miște mai repede, poporul Îi Întărea pe reformiștii din Partidul Comunist. Dubček a respins maifestul lui Vaculík și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate sugerau că timpul s-a oprit În loc, iar ceasul istoric a rămas la 193910. Privită mai de aproape Însă, Spania (sau cel puțin nordul țării și marile orașe) se schimba rapid. Franco era un dictator rigid și cu adevărat reacționar, dar, spre deosebire de vecinul său Salazar, era realist În privința economiei. În 1959, Spania a renunțat la practicile autarhice din ultimele două decenii și, la propunerea unui grup de preoți din ordinul Opus Dei, a adoptat un Plan de Stabilizare Națională menit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se puteau considera creștini (sau „iudeo-creștini”) -, turcii care visau la Europa accentuau chiar mai mult decât alți europeni dimensiunea laică, tolerantă și liberală a identității europene 15. În plus, ei invocau stăruitor normele și valorile europene pentru a contracara tendințele reacționare din viața publică turcă - obiectiv pe care tocmai statele membre ale UE Îl Încurajau de mult. Deși În 2003 parlamentul turc a abrogat În sfârșit, la insistențele Europei, vechile prevederi ce restricționau exprimarea politică și viața culturală kurdă, lungul vals
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și extrema dreaptă) convergeau acum frecvent În antipatia lor față de străini și În teama comună față de integrarea europeană. Anticapitalismul - transformat oarecum neplauzibil În antiglobalizare, ca și cum capitalismul strict domestic ar fi fost o specie distinctă și benignă - Îi atrăgea deopotrivă pe reacționarii nativiști și pe radicalii internaționaliști. Cât despre politica obișnuită, vechile diferențe dintre partidele de centru-dreapta și centru-stânga se evaporaseră. Într-o gamă largă de probleme contemporane, social-democrații suedezi și neogaulliștii francezi, ca să luăm doar un exemplu, aveau mai multe În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Anglia, literatura de specialitate despre Franța În al doilea război mondial (atâta câtă era) ignora cu desăvârșire problema „evreiască”. „Studiile despre Vichy” scrise În Franța și În alte părți analizau mai ales dacă regimul petainist a fost „fascist” sau „reacționar” și dacă el ilustra continuitatea sau ruptura cu trecutul republican al țării. Exista Încă, la acea vreme, o respectată școală de istorici francezi care susțineau că „scutul” pétainist apărase Franța de „polonizare” - de parcă Hitler intenționase vreodată să Își trateze cuceririle
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te reacționar dacă aveai un certificat de pregătire superioară, iar ei, retrograzii și primitivii, se numeau progresiști. Ne-am revăzut în anul 1946 la Bacău. Neam depănat fiecare tot zbuciumul parcurs de la despărțire, hărțuirile, tenebrele și toate mișeliile. Nu vreau să fac
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
era batjocorit, întemnițat și ucis. Copiii, obligatoriu nu mai aveau voie să intre în Biserică, icoanele date jos din școli și înlocuite cu Stalin și conducătorii partidului. Activiștii de partid umblau forfota peste tot pentru a depista pe așa zișii reacționari care nu băteau din palme și nu aduceau slavă partidului și lui Stalin cel Mare. Evreii erau cei mai activi agenți propagandiști agitatori. Când s-a luat pământul prima dată de la așa zișii moșieri, evreii, deși nu aveau treabă cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
-și dea seama că observațiile liderului român vizau Kremlinul 846. Cel de-al II-lea Congres s-a axat, de asemenea, pe economie. Gheorghiu-Dej dorea extinderea relațiilor cu Occidentul. El viza în special Statele Unite, cerîndu-le să se desprindă de "cercurile reacționare" și să accepte realitățile lumii postbelice 847. Chivu Stoica a vorbit despre schimbările economice. România nu îndeplinise obiectivele fixate de Primul Plan Cincinal. Aceasta se datora, parțial, noii direcții, dar și datoriilor României către Uniunea Sovietică. În momentul cînd sovieticii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
regim îi considera compromiși. "Inginerii sufletelor umane" expresia îi aparține lui Stalin trebuiau să fie ei înșiși revoluționați antropologic mai întâi. Astfel că întregul corp al învățătorilor moștenit de la vechiul regim a fost epurat, din rândurile sale fiind eliminate elementele "reacționare" care nu prezentau garanții de credibilitate politică. Lipsurile rezultate în urma acestor epurări au fost completate cu personal nou, lipsit de experiență dăscălicească, dar înzestrat cu fidelitate față de linia politică a Partidului. Puținii care au supraviețuit profesional epurărilor, alături de noua dăscălime
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patriotism naționalist ca pseudopatriotism care trebuie înlocuit de "adevăratul patriotism" întemeiat în internaționalismul proletar. Prima miză este câștigată prin tehnica acuzării acuzatorilor: învinuiți de a fi "dușmani interni ai patriei", comuniștii arată cu degetul la adevărații trădători de patrie conducătorii reacționari care, în cârdășie cu imperialiștii germani, și-au aruncat țările în toiul războiul, ducându-le în pragul calamității sociale totale. În contradistincție cu falsa retorică patriotardă dinainte de război a acestora, comuniștii au fost singurii care s-au dovedit a fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este, deci, verificarea istorică irecuzabilă cum că "comunismul este poziția patriotismului consecvent, activ și plin de abnegație" (ibidem, p. 2). Consecința logică a acestei concluzii, subliniată în forță, este că patriotismul naționalist agitat intens ca mobilizare pentru război de către forțele reacționare reprezintă o pervertire a patriotismului autentic, constructiv, pacifist. Naționalismul burghez, cu al său patriotism fascist (demascat ca pseudopatriotism) nu trebuie nicidecum confundat cu nobilul patriotism socialist. Primul este atins de un complex de superioritate a propriei națiuni față de toate celelalte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
militantă a istoriei poate și trebuie să își aducă contribuția prin stimularea sentimentelor patriotice (p. 14). Articolul-program instituie o orto-semantică a patriotismului menită să fie utilizată ca îndreptar cu finalități corective la adresa conținutul noțiunii de patriotism, supus "denaturării" de către forțele reacționare ale vechii orânduiri sociale. Conținutul îndreptat al noțiunii este, desigur, patriotismul socialist, "organic legat de internaționalismul proletar" (p. 10). Antinaționalismul implicit al doctrinei internaționalismului proletar elaborat în avangarda reflecției teoretice a marxism-leninismului a fost încorporat în literatura didactică românească sub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi văzută din nou la lucru după momentul 30 decembrie 1947 când Partidul reușește abolirea monarhiei, transformând statul din Regatul României în Republica Populară Română. Prin înlăturarea monarhiei, a fost dărâmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. Era necesară înlăturarea unei forme de stat moștenite din timpurile întunecate ale Evului Mediu, urâtă de popor, formă de stat care constituia o mare piedică în drumul desvoltării revoluționare a României (Roller, 1952, p. 747). Am văzut cum semnificațiile monarhice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]