2,445 matches
-
manchu", și au folosit tactica de divide et impera pentru a-i menține pe musulmani, hani, tibetani și mongoli în conflict unii cu alții. Această politică represivă a rezultat în cinci revolte sângeroase a "hui"-lor, cele mai cunoscute fiind „Rebeliunea Panthay”, care a avut loc în provincia Yunnan între 1855-1873, și „Revolta Dungan”, care a avut loc în deosebi în Xinjiang, Shensi and Gansu, de la 1862 la 1877. Reacția gevernului "manchu" a fost una extrem de violentă, similară unui genocid, omorând
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
în provincia Yunnan între 1855-1873, și „Revolta Dungan”, care a avut loc în deosebi în Xinjiang, Shensi and Gansu, de la 1862 la 1877. Reacția gevernului "manchu" a fost una extrem de violentă, similară unui genocid, omorând un milion de oameni în Rebeliunea Panthay, mai multe milioane în Revolta Dungan, și cinci milioane în suprimarea poporului "miao" din Guizhou. O politică de „curățare a musulmanilor” (chineză: 洗回; pinyin: Xǐ Huí) fusese de mult recomandată de guvernul manchu. În perioada republicană (1911-1949), relația guvernului
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
partizanior. Totuși, germanii erau îngrijorați de credința acestor voluntari, iar după eșecurile din vara anului 1943 situația tuturor forțelor antisovietice a devenit complicată. La 12 septembrie, Armata a 2-a germană a retras trupe de pe front pentru a face față rebeliunilor și dezertărilor din cadrul unităților de "Hiwis". După e serie de revolte și mai multe dezertări , comandanții germani au decis în septembrie 1942 că gradul de încredere în aceste unități a scăzut foarte mult. În octombrie 1943 comandantul Armatei a 8
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
septembrie 1942 că gradul de încredere în aceste unități a scăzut foarte mult. În octombrie 1943 comandantul Armatei a 8-a afirma cu tristețe că est-europenii nu mai sunt de încredere . Cu puțin timp înainte fuseseră stabilite măsuri pentru înăbușirea rebeliunilor și dezertărilor, printre care și investirea comandanților de regiment cu puteri sporite pentru instituirea unor curți marțiale care să judece sumar, după care să urmeze o execuție rapidă a vinovaților. Germanii au considerat că este de dorit ca trupele Hiwi
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
suprafață prea mare a loturilor individuale, bazate pe numărul membrilor de familie și controlul puternic al capilor de familie. Stolîpin, fiind un conservator ferm, dorea de asemenea să elimine sistemul comunal "mir" și să reducă radicalismul din rândul țăranilor, prevenind rebeliunile politice viitoare, așa cum au cele care au apărut în timpul Revoluției din 1905. Stolîpin a crezut că, dacă va oferi țăranilor propriile lor proprietăți agricole, va crea o clasă a producătorilor agricoli orientați către profit, iar din punct de vedere politic
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
Stepan (Stenka) Timofeevich Razin (în limba rusă: "Степан (Стенька) Тимофеевич Разин"), (n. 1630 - d. 6/16 iunie 1671) a fost un lider cazac, conducătorul unei rebeliuni împotriva boierimii și birocrației țariste din sudul Rusiei. Primele mențiuni istorice despre apar în anul 1661. El apare pentru prima oară menționat într-un document în 1661, fiind pe lista componenților soliei cazacilor de pe Don plecate să trateze cu calmîcii
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
atacului. Mai mult chiar, apărătorii Simibirskului i-au înfrânt pe asediatori pe 1 și 4 octombrie, în două bătălii pe malurile râului Sviaga. Razin a fugit de pe câmpul de luptă pe fluviul Volga, lăsându-și tovarășii pradă răzbunării trupelor victorioase. Rebeliunea lui Razin nu s-a încheiat însă după această înfrângere. Emisarii lui Stenka, înarmați cu proclamații inflamatoare, au reușit să răscoale locuitorii regiunilor Nijni Novgorod, Tambov și Penza. Proclamațiile chemând la răscoală au apărut chiar și în Moscova și Novgorod
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
de eliberare a celor oprimați de jugul exploatării și de alungare a boierilor și reprezentanților puterii, care ar fi avut drept consecință instituirea egalității absolute în ținuturile locuite de ruși. Soarta răscoalei a oscilat până la începutul anului 1671, când, după ce rebeliunea a început să dea semene de slăbiciune, a mai durat aproximativ șase luni până la încetarea luptelor, iar prestigiul lui Razin a scăzut treptat. Până chiar și tovarășii săi cei mai apropiați din Saratov și Samara au refuzat să deschidă porțile
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
a înlocuit lira sudaneză, la rata de schimb de "1 liră sud-sudaneză" = "1 liră sudaneză". Lira sudaneză, care înlocuise dinarul sudanez, urmează, în curând, să fie și ea înlocuită cu o nouă monedă. Efigia lui John Garang, liderul istoric al rebeliunii sud-sudaneze, timp de douăzeci de ani, figurează pe noile bancnote sud-sudaneze. Sudanul de Sud se află între latitudinile 3 ° și 13 ° N, 24 ° și longitudinile și 36 °C. Țara este acoperită cu păduri tropicale, mlaștini, și pășuni. Nilul Alb trece
Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/321884_a_323213]
-
după declarația de independență față de Iugoslavia. Misiunile principale ale ZNG erau apărarea granițelor statului croat și a integrității sale teritoriale, apărarea împotriva tulburărilor grave ale ordinii și liniștii publice, apărarea în fața amenințărilor teroriste și a altor acțiuni violente sau a rebeliunilor armate, apărarea aeroporturilor și a transportului aerian, protecția uscatului și a apelor teritoriale, sprijinirea eforturilor de eliminare a consecințelor dezastrelor naturale sau ale altor accidente majore, protejarea anumitor persoane, obiecte și locații, precum și alte îndatoriri stipulate explicit în lege. Garda
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
(1830-1831) - de asemenea cunoscută și sub numele de Revoluția Cadeților - a fost o rebeliune armată împotriva Imperiului Rus în Polonia, Lituania, Belarus și Ucraina. Revolta a început pe 29 noiembrie 1830, în Varșovia, când tinerii subofițeri ai academiei militare a Armatei Imperiale Ruse din oraș s-au răsculat, conduși de Piotr Wysocki. Curând li
Revolta din Noiembrie () [Corola-website/Science/321345_a_322674]
-
a avut loc în Iudeea în perioada 132-135 d.H., fiind condusă de Shimon Bar Kohba. După plecarea lui Hadrian din Iudeea, evreii și-au început rebeliunea pe scară largă. Bar Kohba a bătut monede pe care scria ,Libertate Israelului” și începuse să fie considerat Mesia cel așteptat al evreilor. Succesul său inițial a fost considerabil, deoarece, pentru a-i învinge pe evrei Roma a pus în
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
Israelului” și începuse să fie considerat Mesia cel așteptat al evreilor. Succesul său inițial a fost considerabil, deoarece, pentru a-i învinge pe evrei Roma a pus în luptă inițial trei legiuni (aproximativ 50.000 de soldați) pentru a opri rebeliunea, dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
Potosí. În 1813, Santa Anna a luptat în Texas împotriva expediției Gutiérrez-Magee, și la bătălia de la Medina, în care curajul său a fost remarcat. A fost rapid promovat; a devenit sublocotenent în februarie 1812, și locotenent până la sfârșitul anului. După rebeliune, tânărul ofițer a fost martor la politica de contrainsurgență a comandantului său Arredondo, aceea de execuții în masă. Istoricii au speculat că Santa Anna și-ar fi modelat propriile politici și propriul comportament din timpul Revoluției Texane pe baza experienței
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
țară cu visteria goală. Războiul cu Franța slăbise Mexicul, iar poporul era nemulțumit. O armată rebelă, condusă de generalii Jose Urrea și José Antonio Mexía se îndrepta spre capitală împotriva lui Santa Anna. În fruntea armatei, Santa Anna a zdrobit rebeliunea la Puebla. Regimul lui Santa Anna a fost mai dictatorial decât prima administrație. Ziarele antisantaniste au fost interzise și disidenții au fost închiși. În 1842, el a condus o expediție militară în Texas, care nu s-a soldat cu niciun
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
i-a retezat piciorul drept de la genunchi în jos. Salvat de un sergent, bun înotător, el a fost nevoit să plece din armată și a fost angajat ca supraveghetor al muncitorilor de pe plantația lui Abel White. În 1857 a izbucnit Rebeliunea din India, iar englezii erau alungați de peste tot de soldații indieni care se răzvrătiseră împotriva comandanților lor și a ocupanților albi ai Indiei. Rebeliunea a ajuns și pe moșia lui Abel White, casa acestuia fiind incendiată, iar albii găsiți acolo
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
a fost angajat ca supraveghetor al muncitorilor de pe plantația lui Abel White. În 1857 a izbucnit Rebeliunea din India, iar englezii erau alungați de peste tot de soldații indieni care se răzvrătiseră împotriva comandanților lor și a ocupanților albi ai Indiei. Rebeliunea a ajuns și pe moșia lui Abel White, casa acestuia fiind incendiată, iar albii găsiți acolo uciși. Small a fugit și s-a refugiat în orașul Agra, unde s-a înrolat ca voluntar în trupele engleze. Trebuia să păzească o
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
Achmet însoțit de Dost Akbar, fratele de lapte al lui Abdullah Khan. Acesta era un slujitor de încredere al unui rajah din provinciile de nord și transporta o ladă cu bijuterii a acestuia care trebuia păzită de englezi până la sfârșitul rebeliunii. Rajahul se asigurase, păstrându-și averea în aur și argint în pivnițele palatului său, el salvându-și o parte din avere indiferent cine câștiga lupta: englezii sau șipaii. După intrarea negustorului în cetate, cei trei sikhi l-au atacat cu
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
(1916-1918) (în limbile arabă: الثورة العربية, "Al-Thawra al-`Arabīya", turcă: Arap İsyanı) a fost o rebeliune inițiată de șeriful Hussein bin Ali cu scopul câștigării independenței de sub jugul Imperiului Otoman și crearea unui stat arab unificat care s-ar fi întins de la Alep (Siria) până la Aden (Yemen). Naționalismul în Imperiului Otoman își are rădăcinile la începutul
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
ai unor triburi nomade ale deșertului, care s-au dovedit aliați instabili, loiali în principal triburilor lor și mai puțin cauzei generale. Feisal a sperat că va putea să convingă soldații arabi din rândul armatei otomane să treacă de partea rebeliunii și să se alăture cauzei sale. Pentru ca să prevină dezertarea soldaților arabi, conducerea otomană a trimis grosul trupelor arabe pe fronturile europene ale războiului și astfel doar un număr redus de dezertori arabi s-a alăturat lui Feisal. Principala contribuție a
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
a conflictului iugoslav, obiectivele lui Miloșevici și ale Armatei Populare Iugoslave difereau întrucâtva. Miloșevici intenționa să sprijine secesiunea de Croația a comunităților rebele sârbe și să le integreze într-o Iugoslavie dominată de Serbia. Conducerea Armatei Populare sprijinea și ea rebeliunea sârbă, însă voia mai mult, și anume să distrugă în fașă noul stat croat. Conform fostului șef al armatei, Veljko Kadijević, planul era avansarea în Croația, capturarea capitalei Zagreb și distrugerea forțelor armate ale acestui stat. Odată realizat acest lucru
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
reală oponenților lor, mult mai bine înarmați. JNA, ca armată națională a Iugoslaviei, era încă desfășurată pe tot teritoriul Croației și era văzută ca o amenințare majoră a secesiunii republicii de Federația Iugoslavă. De asemenea, era acuzată că sprijină activ rebeliunea sârbă din Krajina, iar la jumătatea anului 1991 majoritatea croaților o priveau ca pe o forță ostilă. În scopul eliminării amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei proprii de armament greu, guvernul croat a ordonat, pe 14 septembrie 1991
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
el se află Directorul, îngrijorat de starea fiului și fiicei sale. Flota se menține la distranță, pentru ca nu cumva Farrill să îi descopere și găsesc locul din nebuloasă în care aterizează acesta. Autarhul este convins că au ajuns pe planeta rebeliunii, dar nu găsesc niciun semn de viață. În timp ce instalează un transmițător radio, Farrill îl acuză pe Autarh că l-a predat pe tatăl său în mâinile Tyrannienilor, din cauză că se temea de reputația în creștere a lui. Autarhul confirmă că el
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]
-
Farrill îl învinge pe Autarh în luptă, dar e făcut prizonier de flota tyranniană care aterizează pe planetă. În timpul interogatoriului condus de Aratap, secretarul îl ucide pe Autarh pentru ca acesta să nu poată revela coordonatele lumii pe care se desfășoară rebeliunea. Însă, înainte de a muri, Autarhul reușește să divulge aceste coordonate. Gilbret reușește să scape și dezactivează hipermotoarele, dar este ucis. Nava sare la coordonatele primite de la Autarh, dar ajung într-un sistem în care nu se află decât o pitică
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]
-
scape și dezactivează hipermotoarele, dar este ucis. Nava sare la coordonatele primite de la Autarh, dar ajung într-un sistem în care nu se află decât o pitică roșie. Convins că nu există o planetă pe care să aibă loc o rebeliune, Aratap îi eliberează pe Farrill și pe ceilalți. Biron și Artemisia se căsătoresc, dar Aratap îș avertizează că nu va fi ales Director niciodată. Totuși, există o rebeliune în plină desfășurare, localizată chiar pe Rhodia, iar Directorul este cel care
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]