5,656 matches
-
și jurnale, „literatura mărturisirilor” - „poate singura mișcare viabilă din proza de azi” - se conturează nu doar ca revelația literaturii de sertar, ci ca un fapt cultural de amploare ce merită a fi studiat din dublă perspectivă: critica memorialisticii și critica receptării. Colocviile Literatura mărturisirilor (10-11/1991), Sertarul cu jurnale, jurnalul cu sertare (3/1992), Biografie și literatură (2/1995) analizează tipologia formelor literare ale confesiunii, cauzele și efectele acestui fenomen cultural. Sunt semnalate interesul cititorului pentru culisele unui trecut fie ocultat
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
ai Renașterii. Traducerea din Erophile a circulat în Moldova (în manuscris), ca și multe dintre tipăriturile lui D., între care îndeosebi Psaltirea în versuri, pentru poezia sa, și Viața și petrecerea svinților, pentru conținutul legendar-hagiografic, s-au bucurat de o receptare largă pe întreg teritoriul locuit de români, fiind cunoscute, în următoarele două secole, deopotrivă în Țara Românească, Transilvania sau Banat. D. însuși dăruia în 1687 un exemplar al Vieții și petrecerii svinților unei mănăstiri ardelene (din Petrid). Asupra limbii traducerilor
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cât și în străinătate. Aici i se tipărește, în 1885, Die romänische Literatur in Deutschland. Ein Repertorium, amplă prezentare a traducerilor germane din folclorul și literatura română de la începuturi până în anul acela. Exactitatea informației, documentația completă, adusă la zi, privind receptarea literaturii române în Germania fac din acest repertoriu un valoros instrument de lucru pentru specialiști. Tot lui F. i se datorează publicarea în „Romänische Revue” a unor serii valoroase de traduceri din culegerea de Poezii poporale. Balade a lui V.
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
substanțiale, precum cele cu Marcel Iancu și Camil Petrescu. Eseuri și articole incitante publică Emil Cioran (Auguste Rodin, Reflexiuni asupra mizeriei, Individ și cultură), Eugen Ionescu (Tudor Arghezi. Preludiu sau pamflet, unde sunt trecute în revistă, în cheie sarcastică, popasurile receptării critice a poetului), Ovidiu Papadima (Bacovia). Aceste studii și articole se constituie în teren de dezbatere, remarcându-se prin prospețime, nonconformism, temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate - în injurie gratuită, cum e cazul lui Sandu Tudor atunci când îl etichetează
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
și măsurând obiectele dintr-o fotografie). Criptanaliza. Aceasta se referă la rezolvarea sau „spargerea” codurilor și cifrurilor inamice, prin aceasta permițându-le analiștilor să readucă un mesaj criptat interceptat la forma lui inițială, cu înțeles. În majoritatea cazurilor, interceptarea presupunea receptarea unor semnale radio de către altcineva decât destinatarul lor. Cu toate acestea, problema criptanalitică este aceeași în cazul unui mesaj criptat preluat de la un curier capturat, o scrisoare criptată deschisă de cenzura poștală sau o telegramă criptată obținută prin interceptarea cablului
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
ar putea urmări să ascundă încălcarea tratatului, obligând cealaltă parte să continue limitarea forțelor proprii. Condițiile necesare pentru succesul unei acțiuni de dezinformare Blocarea semnalelor reale și fabricarea unora false. Dacă ne imaginăm procesul de culegere a informațiilor ca fiind receptarea și interpretarea semnalelor emise de activitățile părții supravegheate, atunci putem spune că operațiunea de dezinformare implică, în măsura posibilului, blocarea semnalelor reale (cele care reflectă activitățile reale) și înlocuirea acestora cu unele menite să inducă în eroare. Putem oferi un
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
despre adolescenți scrisă de alții, el se declară „antimedelenist” și anticalofil. Scriitorul, care publicase eseul Superstiția stilului („Vremea”, 1934), prefera literatura lui Malraux, Céline, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Avea să abandoneze mai târziu accepțiunea pe care o dădea acum stilului. Receptarea scrierii a fost contradictorie. Eugen Ionescu declară că nu a citit o carte „mai rău scrisă”, „carte ilizibilă”, „roman inautentic și neoriginal”. De fapt, atacul lui Eugen Ionescu era îndreptat în primul rând împotriva literaturii „autenticității”, a „experiențialismului” (termenul îl
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
cărți îmbătrânesc, mai multe încă mor repede; judecățile de valoare despre atâtea cărți se învechesc și ele, devenind truisme sau anacronisme. De necesitatea revizuirii unor astfel de judecăți (devenite prejudecăți), mai exact de inerentele mutații în materie de gust și receptare, frecventatorii lucizi ai artelor erau conștienți de mult. Totuși, pronunțându-se pentru reconsiderarea miturilor, pentru izgonirea locurilor comune, aducând argumente logice, adesea impecabile, L. se expunea, după primul război mondial, ironiilor în serie, dacă nu unei cabale. Depășind faza criticii
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Ioan Ioniță, ofițer. Urmează Liceul „Otilia Cazimir” din Roman, absolvit în 1959, și între 1962 și 1967 Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind apoi cercetătoare la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Își ia doctoratul în filologie cu teza Receptarea poetică (1977). După terminarea facultății a frecventat cursuri de lingvistică matematică, semantică logică, semiotică, filosofie a limbajului și poetică. Colaborează la „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revista de istorie și
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
și descrierea unor sisteme macrosintactice: structuri imaginative, de caracterizare, structuri care exprimă punctul de vedere ș.a. Autoarea insistă și asupra contribuțiilor școlii românești de lingvistică și poetică matematică, formată de Solomon Marcus, recunoscută și apreciată pe plan mondial. În volumul Receptarea poetică (1980) perspectiva lingvistică, bazată pe teoria lui Roman Jakobson despre funcțiile limbii, acceptă și perspectiva axiologică. Punctul de vedere original constă în a considera că nu numai funcția de autovizare a mesajului este responsabilă de poeticitatea lui, așa cum consideră
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
vedere original constă în a considera că nu numai funcția de autovizare a mesajului este responsabilă de poeticitatea lui, așa cum consideră lingvistul american, ci și toate celelalte funcții ale limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
naturalistă, logicistă, sociologică - ca tot atâtea interpretări ale facultății spirituale prin care un obiect, cu o anumită finalitate pentru om, este receptat de subiecți. M. ia în discuție și critica literară, considerând-o cea mai avizată dintre toate formele de receptare. În dezbaterile teoretice despre critica literară - se afirmă aici - paradoxul kantian al judecății de gust se regăsește sub forma unor dihotomii de tipul: subiectiv - obiectiv, artă - știință, limbaj al obiectului - metalimbaj. De asemenea, diversele soluții date paradoxului kantian al judecății
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
asemenea, diversele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust pot fi regăsite în diferitele tipuri de critică literară, în toate cazurile critica literară exprimând judecăți de valoare, chiar și atunci când folosește o metodologie științifică. Întemeiată pe o informație impresionantă, Receptarea poetică este „o sinteză personală cu numeroase contribuții de indiscutabilă valoare”, care lasă „impresia unei cărți de o rară densitate, utilitate și acuratețe științifică” (Theodor Hristea). Lucrarea Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative (1995) reprezintă o abordare interdisciplinară la
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
poeticității, se bucură de o atenție specială, stabilindu-se câteva premise filosofico-estetice pentru o logică a imaginarului. O ultimă problemă discutată este intertextualitatea. Este propus un model al intertextualității, luându-se în considerare atât producerea de texte (relația autor-text) și receptarea lor (relația text-lector), cât și relațiile abstracte, ideale, ce pot fi imaginate între textele existente. Aceste relații sunt reprezentate printr-un graf ce exprimă, asemenea semiozei nelimitate, o intertextualitate în permanență deschisă spre noile texte ce apar continuu. Limbajul poeziei
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
poeziei românești neomoderne (2001) și Semiotica poeziei românești neomoderne (2003) sunt două studii complementare asupra poeziei dintre 1960 și 1980, primul analizând textele din perspectiva alcătuirii lor interne, cel de-al doilea având în atenție textele în globalitatea lor. SCRIERI: Receptarea poetică, București, 1980; Neguțătorul de vise, București, 1993; Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative, București, 1995; Limbajul poeziei românești neomoderne, București, 2001; Semiotica poeziei românești neomoderne, București, 2003. Repere bibliografice: Theodor Hristea, „Receptarea poetică”, RL, 1980, 28; Mihai Niculescu
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
atenție textele în globalitatea lor. SCRIERI: Receptarea poetică, București, 1980; Neguțătorul de vise, București, 1993; Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative, București, 1995; Limbajul poeziei românești neomoderne, București, 2001; Semiotica poeziei românești neomoderne, București, 2003. Repere bibliografice: Theodor Hristea, „Receptarea poetică”, RL, 1980, 28; Mihai Niculescu, „Receptarea poetică”, LCF, 1980, 51; Andrei Corbea, Din nou despre estetica receptării, VR, 1981, 12; Roxana Sorescu, Analiza textului poetic, LCF, 1995, 38; Floarea Vârban, „Textul poetic”, LR, 1995, 3-4; Maria Ștefănescu, „Textul poetic
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
poetică, București, 1980; Neguțătorul de vise, București, 1993; Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative, București, 1995; Limbajul poeziei românești neomoderne, București, 2001; Semiotica poeziei românești neomoderne, București, 2003. Repere bibliografice: Theodor Hristea, „Receptarea poetică”, RL, 1980, 28; Mihai Niculescu, „Receptarea poetică”, LCF, 1980, 51; Andrei Corbea, Din nou despre estetica receptării, VR, 1981, 12; Roxana Sorescu, Analiza textului poetic, LCF, 1995, 38; Floarea Vârban, „Textul poetic”, LR, 1995, 3-4; Maria Ștefănescu, „Textul poetic”, LL, 1997, 3-4; Iulia Cojocariu, „Limbajul poeziei
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
teoretică și modele generative, București, 1995; Limbajul poeziei românești neomoderne, București, 2001; Semiotica poeziei românești neomoderne, București, 2003. Repere bibliografice: Theodor Hristea, „Receptarea poetică”, RL, 1980, 28; Mihai Niculescu, „Receptarea poetică”, LCF, 1980, 51; Andrei Corbea, Din nou despre estetica receptării, VR, 1981, 12; Roxana Sorescu, Analiza textului poetic, LCF, 1995, 38; Floarea Vârban, „Textul poetic”, LR, 1995, 3-4; Maria Ștefănescu, „Textul poetic”, LL, 1997, 3-4; Iulia Cojocariu, „Limbajul poeziei românești neomoderne”, „Caietele Institutului Catolic”, 2002, 2 - 2003, 1. I.D.
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
interesantă aceea dedicată lui Ioanid Romanescu. Sunt discutați și câțiva poeți care și-au definit profilul în ultima perioadă, precum Gheorghe Izbășescu, Gabriela Crețan, Iulian Boldea, Mircea Drăgănescu, Lucian Vasilescu ș.a. Proximitatea lui Eminescu (2000) oferă o imagine caleidoscopică a receptării poetului de către critica și istoria literară actuală, autorul înscriindu-și aici și contribuțiile personale. De pildă, în eseul Eminescu, Shakespeare și modernitatea tradiției, G. emite opinia că poetul român nu este doar un romantic atașat legilor clasice ale armoniei și
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
precădere din secolul al XX-lea, mai ales interbelici ori propriu-zis contemporani. Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Mateiu I. Caragiale și I. L. Caragiale au făcut obiectul unor monografii, contribuții solide, de neignorat. În Marele Alpha, criticul a întreprins o examinare a receptării operei lui Arghezi, procedând la reconsiderarea polemică a exegezei argheziene. În jurul lui E. Lovinescu (1975) oferă o nouă lectură a operei unui autor față de care comentatorul vădește o afinitate certă; analiza e lipsită de preconcepții și supusă la obiect, fără
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
o psihologie sucită, pe cât de retractilă în fapt, pe atât de agresivă în fond. A fost remarcat interesul prozatorului pentru „efectele formative, cu sens pozitiv sau negativ, ale impactului istoriei sociale asupra unor ființe cu marcate dispoziții spre exces în receptarea complicată a împrejurărilor vieții personale” (Laurențiu Ulici). Pe de altă parte, prozele de început au fost interpretate ca „niște ecuații intelectuale atent cizelate, bazate pe degradarea conștientă și transpunerea voită în plan minor, cotidian, a unor mituri îndeobște cunoscute” (Ștefan
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
Heine, vestitor al timpurilor noi și Kogălniceanu (1960) sunt biografii care acordă o atenție particulară, cu recurs la citate din opere și la documente, evoluției intelectuale a celor două personalități. Conexiuni cu „Vrăjitorul” (1995), studiu erudit, dar totodată accesibil, despre receptarea operei lui Thomas Mann în România și despre raporturile dintre scriitorul german și spațiul românesc, este „un eseu de structură jurnalistică, pentru că știe să utilizeze, inteligent, elemente din senzaționalul gazetăresc, sporind interesul lucrării” (Z. Ornea). Cartea „Noi” și germanii „noștri
HANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
în spiritul revistei „Gândirea”, care îi găzduiește de altfel debutul poetic, H. publică acest unic op, Cartea dimineții, după care părăsește spațiul literar în favoarea muzicii. Lirica sa este o reacție antisămănătoristă. Citadină prin excelență, poeta are un alt fel de receptare a universului rural, după care tânjește, ca și după copilăria pierdută. Satul reprezintă pentru H., la fel ca pentru feți-frumoșii din basme, un adevărat izvor de apă vie, de redobândire a purității și prospețimii. Cultura fortifică, dă un alt înțeles
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
În aceeași perioadă, și îndeosebi după 1966, G. scrie și publică, în ziare și reviste clujene, cronici dramatice, organizează spectacole de poezie, încearcă o dramatizare după Dostoievski și citește intens studii de teatrologie, apoi lucrează în teatrul din Târgu Mureș. Receptarea scrisului său face vizibilă o situație ușor explicabilă: imaginea poetului („un poet împlinit”, cum va afirma Ștefan Aug. Doinaș), după două volume, va fi întrucâtva estompată de aceea a romancierului (îndeosebi prin Nebunul și floarea), iar aceasta, la rândul ei
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
ș.a, precum și la câteva publicații din străinătate. De mai bine de un sfert de secol H. editează opera lui Mircea Eliade, romanele și nuvelele, eseurile, studiile, memoriile, jurnalul, tratatele de istorie a religiilor, corespondența, ca și textele referitoare la receptarea critică a operei, adunate sub titlul generic Dosarul Eliade (I-VIII, 1998-2003). Ca exeget a publicat cărți precum Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei personalități proteice (1992), Pe urmele lui Mircea Eliade (1996), Pro Mircea Eliade (2000), Viața lui Mircea
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]