64,066 matches
-
ca prințul Carol să se reîntoarcă imediat în țară; a fost refuzat) care, la 4 ianuarie 1926, hotărăște decăderea prințului moștenitor din drepturile succesorale. Mihai a fost desemnat prinț moștenitor în locul tatălui său. În vara lui 1926 Elena, cu îngăduința regelui, pleacă la Milano pentru a-l convinge pe Carol să se reîntoarcă în țară. Acesta refuză s-o primească. Apoi evenimentele se precipită. În 1927 mor, succesiv, la distanțe relativ apropiate, regele Ferdinand și Ionel Brătianu. Carol, în loc să se înapoieze
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
său. În vara lui 1926 Elena, cu îngăduința regelui, pleacă la Milano pentru a-l convinge pe Carol să se reîntoarcă în țară. Acesta refuză s-o primească. Apoi evenimentele se precipită. În 1927 mor, succesiv, la distanțe relativ apropiate, regele Ferdinand și Ionel Brătianu. Carol, în loc să se înapoieze, pentru a urca pe tron, la sfîrșitul anului 1927 îi cere Elenei, epistolar, divorțul. Conducătorii țării au fost împotrivă, mai nimeni negîndindu-se la voința părăsitei Elena. De abia în iunie 1928 divorțul
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
Carol pe tron, primul ministru Maniu fiind, și el, favorabil dar numai ca să fie cooptat în Regență. La începutul lui iunie 1930 Carol se reîntoarce, intempestiv, la București, refuză propunerea lui Maniu și, la 8 iunie 1930, parlamentul îl proclamă rege. Maniu ar fi obținut, din partea lui, promisiunea să-și refacă distrusa căsătorie și neaducerea în țară a Lupeascăi. Dar Carol nu era omul respectării promisiunilor. O readuce pe Elena Lupescu și depune stăruințe pe lîngă fosta lui soție ca ea
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
va sta cu ea, două luni pe an, la Florența unde s-a stabilit sau oriunde în altă parte! Șicanele, dure, au continuat, firește nici aceste din urmă angajamente nefiind respectate. De altfel, tot atît de dur s-a purtat regele cu regina Maria, mama sa, cu prințul Știrbei, (care a fost nevoit, și el, să se exileze). A urmat aventura domniei regelui Carol al II-lea, înconjurat de Camarila sa coruptă, în frunte cu Lupeasca, apelată Duduia. Țara și demnitarii
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
continuat, firește nici aceste din urmă angajamente nefiind respectate. De altfel, tot atît de dur s-a purtat regele cu regina Maria, mama sa, cu prințul Știrbei, (care a fost nevoit, și el, să se exileze). A urmat aventura domniei regelui Carol al II-lea, înconjurat de Camarila sa coruptă, în frunte cu Lupeasca, apelată Duduia. Țara și demnitarii ei, în frunte cu Iuliu Maniu, era revoltată. Dar regele își vedea de treburile (afacerile) lui (a fost negreșit cel mai corupt
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
a fost nevoit, și el, să se exileze). A urmat aventura domniei regelui Carol al II-lea, înconjurat de Camarila sa coruptă, în frunte cu Lupeasca, apelată Duduia. Țara și demnitarii ei, în frunte cu Iuliu Maniu, era revoltată. Dar regele își vedea de treburile (afacerile) lui (a fost negreșit cel mai corupt om al României acelei vremi), în timp ce situația internă și externă a țării se complica foarte. A venit după instaurarea, în 1938, a dictaturii regale, teribilul an, anul 1940
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
țării se complica foarte. A venit după instaurarea, în 1938, a dictaturii regale, teribilul an, anul 1940, cînd România a trebuit să suporte dureroasele rapturi teritoriale, pierzînd Basarabia și Bucovina de nord, nordul Ardealului și Cadrilaterul. La 6 septembrie 1940 regele Carol al doilea e silit de Ion Antonescu să abdice în favoarea fiului său Mihai (atunci un tînăr de 19 ani), părăsind, cu peripeții, țara. Arthur Gould Lee, Elena. Regina-mamă a României. Prințesă de Grecia și Danemarca. Traducere din engleză de
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
constata că fenomenele se petrec univoc în mod necesar sau că ele... (lipsește) (1953). Lecturi filozofice intense. Teama de... * Anii 1954 și 1955 anteriori revoluției maghiare din 1956, cînd Ion Negoițescu era sigur că vom fi eliberați,... că va veni regele,... că literatura va scăpa și ea de proletcultism și că el, Negoițescu, va scoate în fine revista lui mult visată Euphorion, de care avea știință și N. Balotă... An euforic, acest 1956, toamna lui pînă la finele lui noiembrie și
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
nas lipsă,... ureche,... ochi scos... Luciditatea mea extremă, des exercitată în timpul unei perioade greu de definit, mă făcea să nu cred nimic din tot ce prezicea Nego. Îl combăteam că nu se va întîmpla nimic; că nu va veni nici un rege; că era o fantasmagorie să crezi într-un asemenea lucru. Aparenta deschidere hrușciovistă îi spuneam că se va termina curînd și că nu te poți aștepta la nimic bun într-un regim în care "cel ce vine la domnie e
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
manifestările patriotice. Dragostea pentru țara noastră era considerată naționalism șovin. Erau cu desăvârșire interzise cântecele patriotice: „Tricolorul”, „Pe-al nostru steag”, „Deșteaptă-te române”, „Hora Unirii”, „Imnul Eroilor”, „Ardealul” și multe altele, să nu mai zicem de acele cântece despre rege sau cele ale legionarilor, căci acestea însemnau închisoarea pe viață sau chiar moartea. Era vremea când URSS era „mai presus” în toate. Mi-amintesc că se ajungea de multe ori la aberații. Cadrele didactice trebuia să facă „actualizarea” la lecții
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
vocație și nu de meserie, chestionînd permanent condiția umană, asemănător celorlalți și, totuși, atît de deosebit, este centrul spectacolului lui Ciulei: Marcel Iureș interiorizează alternanța neliniștilor și certitudinilor într-o prezență discretă, dar tulburătoare. Prințul lui nu va deveni niciodată rege, el nu vrea să impună altora nimic, dar nici nu vrea să accepte ceea ce-i impun alții. Ceea ce se întîmplă în Danemarca este mai întîi o dramă personală și prin intensitatea ei devine universală. Iureș se potrivește cel mai bine
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra celeilalte/ și desenezi un cerc de lumină/ în cerc efigia unui rege" (Ghearele leului care nu mai fărîmițează). Aplicată asupra ființei umane, această violență declanșatoare de libertate constă în capacitatea ei de metamorfoză. Adică în putința de-a schimba identitatea omului. Masca, deghizarea, toată gama de disimulări, alcătuiește o modalitate spectaculară pe
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
absconselor legături între toate cele ce ființează și pe care poezia le dibuie, făcînd din această misiune însăși rațiunea sa de-a exista: "Cuvîntul aleargă aleargă prin cameră/ ca un animal rechemat prin scrisori dulcege/ iar uneori violente/ ca ale regelui scăpînd sub vărsături coroana/ țării (...) cuvîntul aleargă aleargă printre tufe sălbatice zvîrlind un ochi de pierzanie/ și o înflorită mascaradă neîncrezătoare în puterea ei de a domina" (Serendpity). Sau, după cum se exprimă într-un comprimat critic poetul C. Abăluță, antologator
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
o neîntrecută, mereu trează prezență de spirit. Făcea din mască un motiv de bravadă spre a-și descuraja contemporanii să caute sub ea. Nota undeva mărturia unui prieten actor care îl vedea pe Gary în acest rol de nebun al regelui: Dacă mi-aș imagina Teatrul de azi ca o curte de rege din vremea lui Shakespeare, atunci pe tine nu te văd decît pe post de bufon, cu gheb și sub tichia clasică cu doi zurgălăi...fiindcă ești singurul, care
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
de bravadă spre a-și descuraja contemporanii să caute sub ea. Nota undeva mărturia unui prieten actor care îl vedea pe Gary în acest rol de nebun al regelui: Dacă mi-aș imagina Teatrul de azi ca o curte de rege din vremea lui Shakespeare, atunci pe tine nu te văd decît pe post de bufon, cu gheb și sub tichia clasică cu doi zurgălăi...fiindcă ești singurul, care, în schimbul umilirilor, ai dreptul, din cînd în cînd, să spui adevărul despre
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
fost străin de eveniment, îi propune principelui cooptarea în Regență. Acesta respinge propunerea și, cum o parte a armatei trecuse de partea lui, anunță că urmărește tronul. După două zile de tratative încordate, la 8 iunie 1930 Parlamentul îl proclamă rege. Va fi o domnie de un deceniu aventuroasă și plină de riscuri. Camarila din jurul regelui fiind mai puternică decît guvernele, regele urmărind, metodic, instaurarea unei conduceri de autoritate personală, pe care nu o va realiza decît în februarie 1938. Acest
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
o parte a armatei trecuse de partea lui, anunță că urmărește tronul. După două zile de tratative încordate, la 8 iunie 1930 Parlamentul îl proclamă rege. Va fi o domnie de un deceniu aventuroasă și plină de riscuri. Camarila din jurul regelui fiind mai puternică decît guvernele, regele urmărind, metodic, instaurarea unei conduceri de autoritate personală, pe care nu o va realiza decît în februarie 1938. Acest cel mai corupt om din țară (la care se adaugă corupția Camarilei) era, incontestabil, un
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
partea lui, anunță că urmărește tronul. După două zile de tratative încordate, la 8 iunie 1930 Parlamentul îl proclamă rege. Va fi o domnie de un deceniu aventuroasă și plină de riscuri. Camarila din jurul regelui fiind mai puternică decît guvernele, regele urmărind, metodic, instaurarea unei conduceri de autoritate personală, pe care nu o va realiza decît în februarie 1938. Acest cel mai corupt om din țară (la care se adaugă corupția Camarilei) era, incontestabil, un om inteligent și cultivat. Încă în
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
sufletească - o zi închinată numai ei. Cînd văd că la Tîrgul de carte din incinta Teatrului Național, organizat anual, președintele țării, neparticipînd, deleagă abia un consilier care îngaimă cîteva plate cuvinte, gîndul mă duce la voievodul culturii care a fost regele Carol al II-lea, care nu numai că participa la inaugurare, dar le și iniția. Și, adaug, în mai 1933, inițiază organizarea anuală a "Săptămînii Cărții", apoi a "Lunii cărții". Și ceea ce a spus la festivitatea inaugurală a "Săptămînii Cărții
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
revistei, pe Paul Zarifopol (înlocuit, după deces, cu Camil Petrescu). Și, aproape instantaneu, aceste două instituții culturale au devenit cele mai importante în sfera lor de activitate. Știu de la inegalabilul "cher ami", marele editor care a fost Se pare că regele urmărea polemicile literare din epocă și citind operele puse în dezbatere, plus bine consiliat, știa bine să le descifreze sensul. Oricît îl prețuia (ca pe fostul său profesor) pe marele Iorga, suveranul nu agrea campania desfășurată de cărturar împotriva unor
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
ca Arghezi, Blaga, Rebreanu. Nu putea, desigur, interveni în polemică. Dar a căutat un prilej favorabil pentru a-și rosti cuvîntul. Și l-a găsit, în iunie 1937, cînd Blaga, ales membru al Academiei, și-a rostit discursul de recepție. Regele fusese gripat și ședința a fost amînată cu o săptămînă pentru că dorea, numaidecît, să participe și chiar să vorbească. Protocolul cerea ca asistența academică să asculte cuvîntul regal nu șezînd, ci în picioare. N. Iorga, care făcuse tot ce putuse
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
nu șezînd, ci în picioare. N. Iorga, care făcuse tot ce putuse pentru a împiedica alegerea marelui poet și cugetător în înaltul for, a fost, deci, nevoit să asculte, în picioare, discursul suveranului. Fusese o umilire efectivă, mai ales că regele îl omagia pe noul academician și, se va vedea, anunța apusul iremediabil al sămănătorismului, pe care Iorga îl reanimase de curând, subintitulînd revista Cuget clar, Noul Sămănător. Și suveranul vestea academicienii, printre care și pe N. Iorga, că: "Am ținut
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
profesor, la Universitatea clujeană, abia acum s-a produs. Aprecierea regală, pe lîngă faptul că era dreaptă, curma un boicot nedemn, restabilind harta valorilor impuse de talent și adevăr. E, poate, pe lîngă înfăptuirile Fundației Regale, marea ispravă culturală a regelui Carol al II-lea. Sigur, nu uit imensele daune aduse intereselor țării de acest aventurier efectiv cățărat pe tronul României, dominînd-o un deceniu. Dar nici nu se poate, din această cauză esențială, totuși, să ignorăm marile sale merite și înfăptuiri
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
Dl. Lis Karian a adunat, într-un volum, cele două editate în epocă, și le-a publicat, într-o ediție deschisă cu o utilă prefață redactată de dl. Emil Manu la Editura Universal Dalsi. E o inițiativă care merită mulțumiri. Regele Carol al II-lea, Discursuri culturale. 1930-1940. Ediție îngrijită de Lis Karian. Prefață de Emil Manu. Editura Universal Dalsi, 2000.
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
culoarea sa albă, crinul semnifică puritatea, candoarea, virginitatea, ca și, în plan pur religios, uitarea de sine, abandonul în voia Providenței. Dar i se atribuie, din pricina pistilului, și un înțeles sexual, fiind pus în relație cu Venus și cu Satyrii. Regii Franței l-au ales ca simbol al prosperității rasei. Fața senzuală a florii cîntate de poeți precum Baudelaire, Mallarmé, Macedonski a fost astfel fixată sub condeiul lui Huysmans: "parfumul său este contrariul absolut al unui miros cast; este un amestec
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]