5,064 matches
-
legate de plecarea noastră spre casă. De la început, am putut observa că și alți pescari și „iubitori” ai naturii mai poposiseră pe această insulă, mai ales după gunoaiele și sticlele goale pe care le vedeam împrăștiate peste tot. Ne-am repezit în recunoaștere, ca niște adevărați cercetași ce eram și-am văzut că, de fapt, vom locui singuri pe insulă, precum Robinson Crusoe și sclavul său Vineri, în cunoscuta poveste de aventuri din copilăria noastră a lui Daniel Defoe. Am lăsat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Cunoașteți diminețile acelea care te iau prin învăluire cu aerul lor curat și te aruncă în viață înainte să apuci să-ți dezlipești capul de pe pernă, și trupul parcă, încă obosit după visele pe care le-ai trăit, și te repezi la fereastră s-o deschizi cât mai larg ca să insipiri adânc aerul în piept? Diminețile acelea când încerci să-ți așezi într-un anume fel toate planurile zilei, între dușul de dimineață, periuța de dinți, peria de păr și hainele
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului A ieșit înfuriat, bodogănind și înjurând. Iuliana s-a repezit la rucsac, a scos telefonul din buzunărelul secret și l-a ascuns sub saltea. Apoi, a alergat la fereastră să vadă unde este bărbatul, nerăbdătoare să sune acasă. Era deja la poartă și gesticula. Când a văzut pentru o clipă
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
cât o vrea... Nu mai scot mașina. Mă voi duce la alde Cărămizaru pe jos.... Trebuie să fiu atent...”, își făcea bărbatul planul mergând încet, sigur pe sine, fără să mai bage câinii în seamă. În timpul acesta, Iuliana s-a repezit, înfrigurată și temătoare, la salteaua sub care ascunsese telefonul. L-a scos de acolo și a încercat să caute numărul de acasă dar aparatul nu funcționa. - Doamne, ce mă fac? Doamne, ce are de nu merge? se tânguia ea cu
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
uscați, secătuiți de atâta plâns. Când soneria telefonului a spart liniștea din încăpere, au sărit amândoi odată în picioare și se uitau speriați unul la altul. După câteva clipe în care ochii păreau a le ieși din orbite, s-au repezit amândoi la telefon să-l ridice în același timp. L-a prins mai repede Silvia și fără să aștepte vreun sunet a strigat: - Alo! - Mamă, alo, sunt... - Fata mea, fata mea, unde ești tu... - Mamă, nu vorbi dar să mă
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
o iarnă, când i se născuse în staul un mieluț tare pirpiriu, neînstare să se ațină după oaie. Seara intrase în casă spunându-și fetei oful. Nici nu terminase bine vorba, c-o și văzu pe ghindoaca de șase anișori repezindu-se la icoană, zmulgând un pumn din floricelele atârnate acolo, îndreptându-se apoi către grajd. O urmase curios. Ce văzuse îl uimise. Copila frecase mieluțul încetunel cu ierburile pe la botic și încheieturi și, cât ai zice miau, animăluțul dădu semne
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
se află micul orășel din Province, simbolizat prin Casa de cultură populară. Fundalul e compus din un lanț de dealuri. Ceea ce impresionează spectatorul e cerul cu numeroasele stele de un galben emoționant. Privind acest cer avem impresia unei mișcări continuu, repezi și cu sclipiri pline de o lumină variată.Această celebră pictură a fost creată în iunie 1889.Tabloul a fost sursa de inspirație a compozitorului Don Maclin care a compus partitura, , Starry, Starry Night.'' Tot din acest an putem constata
VAN GOGH de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371740_a_373069]
-
ceva, că mi-am căutat etu-ul cu clarvăzătorii, că nu-l găseam, că... -Spune-odată! mă ia ’mnealui nerăbdător în furci, curios nevoie mare să una, să alta... -Da’ stai, omule, ai ceva răbdare că nu-s Ilie Dobre, nu mă reped, îți detaliez... mă hazardez eu, recunoscut pentru calmul meu ardelenesc. Și când am văzut ora, am răsuflat din greu, am sorbit o gură de apă, c-așa dorm eu cu paharul de apă pe noptieră... Nici acum nu îngăduie să-inchei
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
doar trei perechi de încălțări din piele de șarpe, dar pe acelea le țin pentru zilele care urmează. Văd că ești desculță, așa că ți-ar prinde bine cu siguranță. Nici nu zise bine ce avea de zis că arătarea se repezi spre ea, apucă încălțările de lemn și se făcu nevăzută în pădure. Lia își luă prima pereche de încălțări din piele de șarpe și porni hotărâtă către palatul falnic care se vedea deja printre copacii stufoși. Bătu la poartă cu
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Spune-mi ce se întâmplă cu Lea? - Se întâmplă că e însărcinată! Asta se întâmplă! - Cuuuum!!! Asta ne mai lipsea! exclamă doctorul, luându-se cu mâinile de cap. De asta a încercat să se omoare? - Nu, stai, nu te mai repezi să tragi concluzii eronate! A descoperit și ea chiar în noaptea în care am găsit-o în baie! Nu ai observat cât s-a schimbat de atunci? Se pare că acest lucru a trezit-o oarecum, din apatia aia mortală
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
fracturându-i degetul inelar. Lea auzi destul de clar trosnetul osului, urmat de strigătul înăbușit al lui Carlos care-și privea oripilat mâna deformată. Scăpă un strigăt alarmat, astupându-și gura cu palmele împreunate: - Doamne... iubitule, ce ai făcut? murmură speriată, repezindu-se într-o cursă nebună pe scări, în ajutorul lui. Ajunse în grădină desculță și răvășită, unde îl găsi pe Carlos palid de durere, ghemuit pe iarba moale și umedă, gemând încetișor. - Erai acolo? bolborosi el, îngrijorat mai mult pentru
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
și își ascunse fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o disperat: - Mamă, te rog, vorbește! Unde e sora mea? Liviu și Maria se priviră consternați și vinovați. ,, Sora mea”? Deci el, care nu o văzuse niciodată o numea ,, sora mea”, iar ei care o generaseră, o
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
că nu era timpul să pleci! Ce ți s-a întâmplat? Abia atunci observă cercul de bestii fioroase ce se strângea ca un cordon implacabil în jurul lor. Se opri o clipă cât să înțeleagă despre ce era vorba, apoi se repezi târând după sine fata ce era încă, sub efectul șocului, o împinse în mașină cu forța, apoi apucă levierul de sub scaunul posterior și se întoarse cu rapiditate de felină către prădătorii ce dădură înapoi surprinși de arma periculoasă, ce li
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
ce de telefoane am șă dau! Și doar îi mai explicase, dar tăntălăul nu reținuse. Acum era hotărât să înroșească firul telefonului. Cu cine începem, tataie? Ți-am zis...la Galați... Aha! Ia șă vedem! Formează numărul. Din receptor se repede un „aloo” răcnit, care-l băgă-n sperieți, de aruncă receptorul pe patul lui moș Ion, care îl luă cu mare efort. Recunoscând vocea lui Mihai, răspunse calm: Nu ...mai ...răcni, mă! Eu ....sunt! Ce s-a întâmplat, bă tete
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ca proasta, cu mâna întinsă și gura căscată: A, uitasem că ești un idiot care nu mă recunoaște decât cu coasa și costelivă...Stupidă imagine! Poftim, îți fac pe plac! Și se transformă în binecunoscutul schelet. Se îndârji și se repezi coasa în el. Dar tăișul coasei se lovi de cremenea gândurilor lui moș Ion, sărind înapoi cu sunet metalic prelung. Moartea se enervă: Ce-nseamnă asta? Nu mi s-a întâmplat niciodată... Ba, ți s-a întâmplat! săriră gândurile lui
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
cu mine. De fiecare dată ți-am spus să mă lași în pace, că eu nu plec când vrei tu! Uimită, Moartea-i spuse: - Și totuși, trebuie să te iau! Astăzi, acum! Ce vrei, să mă rog de tine? Mai repezi o dată coasa. Gândurile lui moș Ion, tot cremene, dar dădură puțin înapoi, descurajate. Sufletul său, cu bagajele făcute, se opintea să se elibereze din trup. Striga la gândurile derutate: terminați cu fleacurile, trebuie să plec! Faceți-mi loc! Speriate, gândurile
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ore, mormăi Măcăială. Ca o vijelie intră și Ghiță Repezitu: Ce, bă, moș Ioane, plecași? Și nu-mi spuseși cum dai culoare la țuică!.. Spune, mă, amărâtule: Dumnezeu să-l ierte! Că așa se spune când intri la mort! îl repezi Rada indignată. Numai la băutură vă e gândul, nu v-ar mai răbda Cel de Sus! Ce știi, tu, Radă, continuă Ghiță. Făcea nea Ion o țuică...Corcodușa era corcodușă...pruna era prună...para era pară. Și te-ntreba: „O
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
cu ce, vă dau cotiga cu măgarii mei să-l duceți la groapă! Nea Ioane, să trăiești o mie de ani! Ce să trăiască, bă, nu-l vezi că e mort? strigă după el Florea Târâială. Mort ești tu, îl repezi Ghiță, ce dacă trăiești! El trăiește, bă, ce dacă e mort! Sufletul lui moș Ion era tot mai mâhnit și-i părea atât de rău că plecase fără să-l ajute pe Măcăială cu aragazul și fără să-i spună
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Mihai nu-i plăcea să stea pe lângă el atunci când „moșmondea” la cazan. Nici Gica n-avea răbdare să-l vadă ce făcea el când prepara țuica. A-ncercat de câteva ori să le spună cum face, dar ei l-au repezit: „n-avem timp, altă-dată!” Altădată...Doamne, câtă treabă au, cât de grăbiți sunt!...Cine să mai vadă sau să-l asculte ce bălmăjește... Mereu au avut treabă, iar el... de ce să-i supere cu aiurelile lui. „Scuzați, că mor! Că
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ironic, superior. Se apropiară de femeie. - Vei veni cu noi, zise unul dintre ei. Vei fi trimisă în galaxia exilaților ! Ne pare rău ... Deveniră amenințători și simții nevoia să protejez ființa angelică lipsită de apărare. În clipa în care mă repezeam înfuriat înspre ei ca un taifun nimicitor, cel mai apropiat scoase dintr-un buzunar un instrument ciudat pe care îl îndreptă către mine. O lumină orbitoare ... **************************** Strângeam în mâini volanul mașinii mele, simțind o ușoară amețeală urcând în mine, tulburându
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
Am avut dotă, că așa era pe vremuri, maică, a explicat ea mândră, ridicându-și bărbia mai mult decât reușise până în acel moment. La această precizare, jandarmul care-i oferise scaunul, pătruns de respect și simpatie față de ea, s-a repezit să aducă tușiera de pe masa de lucru a domnișoarei grefier, care rămăsese blocată de spectacolul la care asistase în tăcere. Foarte vioi, s-a întors din doi pași lângă bătrâna doamnă, i-a prins repede degetul să-l apese cu
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
vină sete mai rău pe urmă, a șoptit ea recunoscătoare. Costică nu a reușit să-i țină paharul la gură. Capul femeii era într-o poziție prea incomodă pentru el. Nu era obișnuit cu gesturi de acest fel. S-au repezit cele două femei, aproape în același timp. Eleonora îi sprijinea capul și Ecaterina ținea paharul la gura bătrânei, lăsând să curgă două-trei înghițituri, puțin câte puțin. Erau mai atente să tragă cu coada ochiului, să vadă dacă lumea observă gestul
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
succes facultățile de Medicină si Calculatoare și care contribuise substanțial la completarea bazei de cunoștinte a sistemului expert. Inginerul, obosit, îl intrebă: - Ce facem cu hardughia ? Aș lăsa-o aici până mâine dimineață, dar... - Lăsați că o păzesc eu, se repezi Asistentul. Și așa voiam să-i verific zona de cunoștințe referitoare la cancer. - Mulțumesc, răsuflă ușurat Inginerul. Abia aștept să merg acasă, să mă trântesc în fotoliu si să beau un pahar mare de coniac. Rămas singur, Asistentul îsi frecă
DORINŢA de DAN NOREA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374248_a_375577]
-
îi comandă Calculatorului. După câteva minute, Calculatorul raportă cu voce metalică: - Analize complete. - Care e speranța de viață a subiectului ? întrebă Asistentul cu un ușor tremur în voce. - Care e precizia dorită ? întrebă la rândul său Calculatorul. - Precizia maximă, se repezi Asistentul. - Speranța de viață este zero, se auzi vocea din interiorul carcasei. Și în aceeași secundă, Calculatorul trimise un impuls electric de înaltă tensiune în zona inimii. - Era singura variantă în care se putea atinge precizia maximă de sută la
DORINŢA de DAN NOREA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374248_a_375577]
-
el, îi știa și locul, la balconul central, pe diagonala locului pe care îl rezervase el, iar acum, faptul că i-o luase înainte îl înfurie de-a binelea. - Hei, e pentru mine? - Slavă Domnului, îi întinse floarea în timp ce se repezi pe scări spre intrare. În grabă, nici măcar nu-i aruncă o privire însoțitoarei până în momentul în care își preluară locurile. O, frate! Cu ce era îmbrăcată? O rochie lungă, vaporoasă, garnisită pe piept cu două șiruri de paiete care sclipeau
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]