2,368 matches
-
mai mari. Sporirea efectivului cuprins în eșantion nu se face, de obicei, pentru că se simte nevoia de a ameliora reprezentativitatea eșentionului, ci pentru că, în cursul analizei datelor, apare necesitatea efectuării unor comparații între subpopulații (straturi, grupuri etc). Or, tocmai pentru că reprezentativitatea n-are nimic de a face cu proporția efectivului eșantionului față de volumul populației, un eșantion poate fi reprezentativ la nivelul populației, dar subeșantioanele în care el se împarte - și care păstrează proporțiile subpopulațiilor- nu mai suntreprezentative pentru subpopulațiile corespunzătoare. De
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
volumul populației, un eșantion poate fi reprezentativ la nivelul populației, dar subeșantioanele în care el se împarte - și care păstrează proporțiile subpopulațiilor- nu mai suntreprezentative pentru subpopulațiile corespunzătoare. De exemplu, un eșantion de 1.000 de indivizi are o anumită reprezentativitate pentru populația din care provine, în vreme ce, să zicem, cele 500 de femei din respectivul eșantion au o cu totul altă reprezentativitate (mult mai mică) pentru cele 50% dintre femeile din populație, deși ele sunt reprezentate în eșantion în aceeași proporție
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
subpopulațiilor- nu mai suntreprezentative pentru subpopulațiile corespunzătoare. De exemplu, un eșantion de 1.000 de indivizi are o anumită reprezentativitate pentru populația din care provine, în vreme ce, să zicem, cele 500 de femei din respectivul eșantion au o cu totul altă reprezentativitate (mult mai mică) pentru cele 50% dintre femeile din populație, deși ele sunt reprezentate în eșantion în aceeași proporție ca și întreaga populație. Lucrurile devin cu atât mai grave cu cât ponderea anumitor straturi este mai redusă. În asemenea situații
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ai unui astfel de strat în eșantion nu mai pot fi priviți ca un subeșantion ce merită încredere. Privitor la tehnicile de eșantionare, asupra cărora ne vom opri în paragraful ce urmează, vom spune doar două lucruri: • Strict vorbind, calculul reprezentativității unui eșantion este posibil numai pentru anumite procedee de alegere a eșantionului, aleatorii sau probabilistice. În practicăînsă, se obișnuiește să se efectueze un asemenea calcul și atunci când intervin anumite abateri, mai mici sau mai mari, de la regulile stricte cerute de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
În practicăînsă, se obișnuiește să se efectueze un asemenea calcul și atunci când intervin anumite abateri, mai mici sau mai mari, de la regulile stricte cerute de acest gen de eșantionare. • Între tehnicile de eșantionare - chiar probabilistice - există diferențe mari în ceea ce privește asigurarea reprezentativității, deci nu toate au aceeași valoare de cunoaștere. Faptul că se aplică în practică și cele cu valențe de reprezentativitate mai reduse se explică prin avantajele materiale pe care le oferă asemenea proceduri. Sociologul ar trebui să rețină măcar ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de la regulile stricte cerute de acest gen de eșantionare. • Între tehnicile de eșantionare - chiar probabilistice - există diferențe mari în ceea ce privește asigurarea reprezentativității, deci nu toate au aceeași valoare de cunoaștere. Faptul că se aplică în practică și cele cu valențe de reprezentativitate mai reduse se explică prin avantajele materiale pe care le oferă asemenea proceduri. Sociologul ar trebui să rețină măcar ideea că, în asemenea cazuri, eroarea de eșantionare e maimare și să nu aplice mecanic singura formulă de calculare a erorii
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sau categorie de indivizi, a probabilității de apariție în eșantion (probabilitate care nu trebuie neapărat să fie aceeași pentru toți). Fără îndeplinirea acestei exigențe nu este posibilă aplicarea propozițiilor teoriei probabilităților, deci nici efectuarea calculelor necesare, de pildă, pentru determinarea reprezentativității eșantionului. A doua parte specifică, în fond, faptul că eșantionul trebuie extras din întreaga populație, deci că nici un individ al populației nu trebuie exclus a priori. Se înțelege destul de ușor că cerințele definiției de mai sus sunt foarte puternice; atât
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
o listă clară a localităților unei țări) și deci alese probabilistic, urmând ca selecția indivizilor dintr-un număr redus de unități reținute să se facă prin diverse proceduri ce respectă (cel puțin parțial) cerințele alegerii probabilistice. Să mai repetăm că reprezentativitatea eșantionului se poate calcula numai pentru eșantioanele strict probabilistice și că fiecare tehnică de eșantionare aleatorie presupune formule specifice de estimare a erorii. Dacă în practică aceste principii se încalcă, este bine să fim conștienți de calitatea evaluărilor noastre și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în urnă, este o utopie. Metoda este însă mereu menționată - și trebuie menționată - pentru că ea este, cum spuneam, prototipul eșantionării simple, furnizând schema teoretică de selecție în raport cu care se aplică principiile teoriei probabilităților și se stabilesc formulele de calcul pentru reprezentativitate sau alte aspecte. Când se dorește realmente utilizarea practică, în mod riguros, a eșantionării simple aleatorii, e preferabil să se recurgă la un procedeu ce reproduce, în condiții aproape perfecte, exigențele matematice; este vorba de așa-numita procedură a tabelelor
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
legătură de tip statistic cucaracteristicile urmărite în cadrul anchetei și, din acest motiv, vom spune că eșantionarea prin stratificare este „mai bună” decât cea simplă aleatorie, în sensul că, dintre două eșantioane de volum egal, cel realizat prin stratificare are o reprezentativitate superioară celei a eșantionului obținut prin tehnica simplă aleatorie. Așadar motivul principal pentru care se folosesc eșantioanele stratificate este legat de sporul de calitate, substanțial uneori, pe care acest gen de selecție îl aduce. Există însă și o altă rațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
există subpopulații foarte mici comparativ cu altele, atunci subeșantioanele pentru straturile cu pondere redusă vor fi și ele foarte mici, când se menține principiul selecției proporționale, și - așa cum spuneam deja într-un paragraf anterior - subeșantioanele în cauză își pierd orice reprezentativitate rezonabilă, așa încât comparațiile devin irelevante. Să presupunem, de pildă, că populația unei zone se distribuie, după naționalitate, astfel: români 60% maghiari 30% germani 5% romi 4% alte naționalități 1% Să mai admitem că eșantionul general este format din 2.000
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
format din 2.000 de persoane. Dacă se face o eșantionare stratificată proporțională, atunci în eșantion vom avea: români 1.200 maghiari 600 germani 100 romi 80 alte naționalități 20 Dacă subeșantioanele de români și maghiari ar putea avea o reprezentativitate satisfăcătoare pentru nevoile cercetării, cele de germani și romi sunt cu siguranță prea mici pentru a le folosi cu scopul de a compara o caracteristică a acestor etnii cu a celorlalte. Va fi nevoie, în asemenea situații, să mărim eșantioanele
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Da”-uri în populație este pe un interval în jurul lui 63,2%, și nu 44%, așa cum a ieșit la primul calcul. În concluzie, subliniem că eșantionarea prin stratificare este o metodă „tare” de eșantionare, fiind superioară altora, prin sporul de reprezentativitate adus și prin posibilitatea de a compara subpopulații care, de la început, au fost clar delimitate. Dacă se încearcă utilizarea „încrucișată” a mai multor criterii de stratificare, procedura se complică în privința punerii ei în practică și se dovedește greu de folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
proporțional cu mărimea acestor grupuri. Fără a ne hazarda în generalizări pripite, îndrăznim totuși să spunem că eficacitatea practică a acestui tip de eșantionare prevalează asupra inconveniențelor teoretice, eșantioanele multistadiale fiind extrem de des folosite în anchete și sondaje, pentru ameliorarea reprezentativității lor procedându-se aproape întotdeauna la îmbinarea cu eșantionarea stratificată, după modelul sugerat în exemplul cu județele. 3.4. Eșantionarea multifazicătc "3.4. Eșantionarea multifazică" Ideea acestei proceduri - tot probabilistice - are la bază constatarea că reprezentativitatea eșantionului este legată de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și sondaje, pentru ameliorarea reprezentativității lor procedându-se aproape întotdeauna la îmbinarea cu eșantionarea stratificată, după modelul sugerat în exemplul cu județele. 3.4. Eșantionarea multifazicătc "3.4. Eșantionarea multifazică" Ideea acestei proceduri - tot probabilistice - are la bază constatarea că reprezentativitatea eșantionului este legată de caracteristica studiată, respectiv că nu este aceeași, la un volum dat, pentru orice item. Sau, invers, pentru a asigura eșantionului o aceeașireprezentativitate, pentru fiecare întrebare dintr-un chestionar, este practic nevoie de eșantioane de mărimi diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
pentru fiecare întrebare dintr-un chestionar, este practic nevoie de eșantioane de mărimi diferite, specifice fiecărei întrebări. Nici dacă întrebările sunt identice după forma de răspuns (de pildă, de tipul Da/ Nu) ele nu reclamă volume identice, dat fiind că reprezentativitatea depinde și de distribuția răspunsurilor în cele două clase. Dar nu este numai atât sau nu este vorba, în primul rând, de acest lucru. În cercetările sociologice, chiar bazate pe o singură metodă, cea a anchetei, se simte nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și chiar prelucrat datele din faza anterioară. Atuul principal al acestei tehnici constă în faptul că subeșantioanele pot fi alese folosindu-se structurile - cunoscute - ale eșantionului mare. Adică loturile mai mici, din fazele ulterioare - care, în general, își pierd din reprezentativitate datorită efectivului din ce în ce mai redus -, vor fi selectate cu mai multă grijă, fie prin procedeul de stratificare, cu un număr mare de factori, fie prin elaborarea diferitelor tipologii de indivizi, posesori ai unor anumite clase de însușiri. Se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
redus -, vor fi selectate cu mai multă grijă, fie prin procedeul de stratificare, cu un număr mare de factori, fie prin elaborarea diferitelor tipologii de indivizi, posesori ai unor anumite clase de însușiri. Se poate spune că, prin îmbinarea cerințelor reprezentativității cu abordarea de mai mare adâncime, concomitent cu o raționalizare a costurilor, ideea multifazicității este nu numai o schemă de eșantionare, ci și un principiu de cercetare, în general, pentru domeniul științelor socioumane. 3.5. Eșantionarea pe cotetc "3.5
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
populației. Decât un eșantion probabilistic pe asemenea cadre de eșantionare distorsionate și distorsionante, mai bine unul pe cote, ales cu multă grijă și folosind o gamă largă de parametri de stratificare. Faptul că eșantionarea neprobabilistică nu permite - stricto sensu - calculul reprezentativității nu este un motiv să se creadă că ea este evitată în anchete și sondaje. Dimpotrivă, în cele mai multe situații, se întâlnesc, dacă nu eșantioane construite integral pe principiul cotelor, cel puțin elemente ale acestei proceduri în anumite porțiuni ale demersului
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
numai că institutele de sondaj americane folosesc doar eșantioane aleatorii, dar și revistele de prestigiu cer, drept condiție pentru publicare, ca studiile empirice să uzeze de eșantionări probabilistice care să fie clar descrise, pentru ca să se poată calcula în mod corect reprezentativitatea. Cu toate acestea, și eșantionarea pe cote își are adepții săi, chiar și în zilele noastre, după ce la începutul veacului XX, când s-a discutat mult despre „metoda reprezentativă” în cunoaștera vieții sociale, se părea că forma pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
simplu că oamenii, conștienți fiind că vor fi interogați în mod repetat, în privința anumitor aspecte ale vieții lor, pot ajunge să-și schimbe caracteristicile (opiniile, atitudinile, comportamentele) în raport cu aceste probleme, ceea ce înseamnă că eșantionul își pierde, încetul cu încetul, din reprezentativitate. Știind, de pildă, că cineva va veni să-l tot întrebe ce a văzut la televizor, omul s-ar putea să înceapă să privească mai mult programele TV și deci, pe ansamblul eșantionului, să apară o tendință de creștere a
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
încredere pentru a putea alege un eșantion după toate regulile probabilistice. Așa se face că, în practica sondajelor, sunt foarte rare cazurile când se poate spune fără teama de a greși că eșantionul este aleator și deci când calculele de reprezentativitate au o întemeiere statistico-matematică riguroasă. Acest lucru nu împiedică însă larga folosire a eșantioanelor, alese de o manieră semiprobabilistică, și care sunt privite ca echivalente cu unele extrase în modul cel mai riguros. Validarea unei astfel de supoziții este realizată
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
indivizii din eșantion sunt deja aleși. Altfel spus, persoanele cu numerele 68, 118, 168, 218, ... vor avea probabilitatea 1 de a intra în eșantion, iar celelalte, probabilitatea 0. Această situație nu are însă consecințe demne de luat în seamă asupra reprezentativității decât atunci când ordinea de pe listă este generată de un factor ce se cere urmărit în cercetare. Pentru ilustrare, să luăm iarăși un caz aproape neverosimil. Presupunând că pe o populație se fac măsurători antropometrice și că pe lista noastră oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în 200 de zone, din care se aleg aleatoriu 50. Zonele vor conține, în medie, 500 de locuințe, deci în cele alese vor fi circa 25.000. Dacă pentru obiectivele cercetării un eșantion de 1.000 de locuințe asigură o reprezentativitate satisfăcătoare, atunci din cele 50 de areale se vor alege, cu o metodă aleatorie sau cvasialeatorie,unitățile de investigat, fie împărțindu-le egal (câte 20 din fiecare areal), fie proporțional cumărimea arealului, lucru ce rezultă aproape automat dacă se folosește
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
acest capitol cu o prezentare, relativ succintă, a unei căi ce poate fi urmată- și care, în fapt, este urmată, cel puțin pe anumite segmente, de către institutele desondare a opiniei publice de la noi din țară - în alegerea unui eșantion cu reprezentativitate națională. Am spus că prezentarea e relativ succintă deoarece, pe de o parte, nu vom intra în toate detaliile de alegere a diverselor unități în eșantion, iar pe de altă parte, nu va fi locul să sugerăm de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]