2,221 matches
-
prezent” <endnote id="(253, III, p. 435)"/>. 2. Lașitatea evreului Între resemnare și răzvrătire Când În anul 70 e.n. legiunile romane asediau Ierusalimul, istoricul evreu Josephus Flavius a adoptat - ca și Ieremia la prima cădere a Ierusalimului - o poziție de resemnare fatalistă : „A fost voința lui Dumnezeu, iar romanii au fost instrumentele Lui. A lupta Împotriva romanilor a fost nu numai un lucru prostesc, dar și rău” <endnote id=" (278, p. 138)"/>. În chiar ziua comemorării primei distrugeri a Templului (9
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
două milenii de rătăcire În exil ; două milenii În care Masada a rămas o simplă amintire istorică, un sindrom irepetabil (poate cu câteva excepții ; <endnote id="vezi nota 442"/>) ; două milenii de persecuții, umilințe, expulzări și pogromuri ; două milenii de resemnare și autocompătimire, În care chiar și călăii și-au manifestat adesea surprinderea față de pasivitatea victimelor. „Dar eu am dat din umeri și-am răbdat,/ Căci a răbda e scrisa lui Israel”, declară cămătarul evreu Shylock (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eu am dat din umeri și-am răbdat,/ Căci a răbda e scrisa lui Israel”, declară cămătarul evreu Shylock (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, act I, scena 3). „Evreul suportă toate În tăcere” ; el stă „cu capul În pământ”, rezumă resemnarea două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, economistul Thibault Lefèbvre descria astfel lașitatea, umilința și lipsa de demnitate de care dădeau dovadă evreii din Țările Române : „Nimic nu-i supără [pe evrei] ; nici o vorbă nu-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gamă de Împilări” la care au fost supuși evreii În timpul războiului, conchide astfel : „E straniu cum de evreii au rezistat tuturor acestor șicane, urmăriri și Împilări. Nici o răbufnire de revoltă, nici o Împotrivire, nici un act de sabotare, nici un murmur. Într-o resemnare cu soarta lor milenară, Într-o dăruire mistică a tragediei, Își purtau ca niște umbre fugărite de furii destinul lor. În care rezidii umane Își are refugiu suferința va rămâne pururi o enigmă” <endnote id=" (693, II, p. 240)"/>. Și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care rezidii umane Își are refugiu suferința va rămâne pururi o enigmă” <endnote id=" (693, II, p. 240)"/>. Și totuși, cum se explică faptul că „frica evreului a ajuns proverbială” (În termenii lui Alecu Russo din 1840) ? Cum se explică resemnarea evreilor În fața discriminărilor, a expulzărilor și a masacrelor la care au fost sistematic supuși ? Prin sentimentul lipsei unui stat al lor, care să-i apere și În care să se refugieze ? Sau prin sentimentul inutilității oricărei forme de rezistență, care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
degrabă ar amplifica numărul martirilor ? Printr-o mentalitate fatalistă ? Sau prin gândul Înțelept că adevărata victorie nu se obține opunând rezistență adversarului ? (O Înțelepciune de factură orientală : „Cuțitul nu poate să taie apa, pentru că apa nu-i opune rezistență”.) Cauza resemnării evreilor pare a fi legată de condițiile istorice În care a trăit acest popor În exil. Atunci când cauza a dispărut, a dispărut și efectul <endnote id="(452)"/>. Când ființa națională a evreilor era totuși grav amenințată, ei ieșeau din starea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de condițiile istorice În care a trăit acest popor În exil. Atunci când cauza a dispărut, a dispărut și efectul <endnote id="(452)"/>. Când ființa națională a evreilor era totuși grav amenințată, ei ieșeau din starea lor uzuală de pasivitate și resemnare, Încercând să-i Îmblânzească pe prigonitori. Nu o făceau cu forța mușchilor sau a armelor, ci cu cea a argumentelor sau a banilor. Însă nu Întotdeauna cu succes. Cu jumătate de mileniu În urmă, În 1492, regina Isabela a Spaniei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i poate aduce noaptea, el totuși trăia ca mai-nainte, ceva mai smerit, ceva mai sfiicios, dar tot el - ovreiul” <endnote id="(650, p. 71)"/>. Cel care a deplâns, Într-adevăr, proverbiala resemnare a evreilor a fost poetul Haim Nahman Bialik. Vizitând Chișinăul după cumplitul pogrom din 1903, el a compus celebrul poem Orașul măcelului. Bialik nu deplângea nici violența oamenilor simpli, nici cinismul politicienilor, nici nepăsarea autorităților, ci milenara pasivitate și resemnare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
resemnare a evreilor a fost poetul Haim Nahman Bialik. Vizitând Chișinăul după cumplitul pogrom din 1903, el a compus celebrul poem Orașul măcelului. Bialik nu deplângea nici violența oamenilor simpli, nici cinismul politicienilor, nici nepăsarea autorităților, ci milenara pasivitate și resemnare a evreilor, statutul lor de victime eterne <endnote id="(267, pp. 410-411)"/>. „Ce vor de la mine” aceste „umbre pe zid” ?, se Întreabă Dumnezeu În poemul lui Bialik : „De ce Își Întind mâinile către mine ?/ Nu are niciunul un pumn ?”. Nu numai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În războiul de reîntregire a țării : „Foștii soldați [evrei] luau poziție Înaintea drapelului [românesc] și la sunetele unui imn care avea răsunet În sufletele lor” <endnote id="(451, p. 522)"/>. Parțial, concluzia mea ține de domeniul evidenței. Principalul motiv al resemnării și pasivității evreilor era legat de condițiile istorice În care a trăit acest popor În diaspora, În ultimele două milenii. Spaima paralizantă de care suferea evreul era un defect „dobândit”, nu „Înnăscut”. Cea mai bună dovadă este faptul că, odată cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pogromului. Poemul Orașul măcelului, devenit celebru În rândul comunităților evreiești din estul Europei, scris imediat după pogrom de nu mai puțin faimosul poet odessan Haim Nahman Bialik (1873-1934), nu deplângea nici violența oamenilor simpli, nici indolența autorităților, ci pasivitatea și resemnarea evreilor <endnote id="(267, pp. 410- 411)"/>. „Ce vor aceste umbre pe zid ?”, se Întreabă Dumnezeu În poemul lui Bialik. „De ce Își Întind mâinile către mine ?/ Nu are niciunul un pumn ?” (Pun Între paranteze faptul că scriitorul-reporter F. Brunea-Fox a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
măcelăriți În băncile de organe” (România Mare, nr. 484, 22 octombrie 1999 ; cf. 608, p. 134). 274. F. Brunea-Fox, Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunei și crimelor legionare, cu o prefață de A.L. Zissu, București, 1944. 275. Andrei Oișteanu, „Evreii, Între resemnare și răzvrătire”, În Revista 22, nr. 21, 3-9 iunie 1993, p. 4. 276. Artur Gorovei, Folticenii. Cercetări istorice asupra orașului, Fălticeni, 1938. 277. Hannah Arendt, Eichmann in Jerusalem. A Report on the Banality of Evil, Penguin Books, New York, 1994. 278
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sahia, Nuvele, Editura de Stat, București, 1948, p. 71. 451. Nicolae Iorga, Orizonturile mele. O viață de om, așa cum a fost, volum editat de Sanda și Valeriu Râpeanu, Editura Minerva, București, 1984 (prima ediție, 1933). 452. Andrei Oișteanu, „Evreii, Între resemnare și răzvrătire”, Revista 22, nr. 21, 3-9 iunie 1993, p. 4. Articol scris pentru a comemora 50 de ani de la revolta evreilor din ghetoul varșovian. 453. Constantin Bacalbașa, Capitala sub ocupația dușmanilor (1916-1918), Brăila, 1921. 454. Unele anecdote tipic evreiești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dorohoi s-a făcut și pentru că evreii, în general, nu au opus rezistență. Impărtășim opinia lui Matatias Carp care, motiva într-un anumit fel, specific evreilor, de ce nu au opus rezistență, nu s-au revoltat, ci au fost într-o „resemnare în soarta lor, într-o dăruire mistică tragediei își purtau ca niște umbre fugărite de furii destinul lor, ceea ce ne face să credem că evreii, ca nici un alt popor, au știut să găsească și fericirea în suferință. Despre numărul evreilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
În rapoartele lor de activitate. Astfel, În documentul justificativ ce cuprindea perioada 24 august - 23 septembrie 1946, lamentările lui Naty Terdiman atinseseră paroxismul pierderii inutile de timp și de salivă oratorică. Încă de la Început scrisese cu obidă și oarecum cu resemnare, următoarele: „Față de raportul lunei trecute, curentul sionist se menține pe același stadiu”, adică, tot În puternică expansiune În dauna celui comunist, fals-patriotic și „internaționalist”. Deoarece enumerarea numeroaselor curente sioniste a fost făcută Într-unul din episoadele trecute, nu o vom
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pătrunși de misiunea lor”. b.ș. „Luați măsuri de pază a sediilor CDE!” În anul 1949 (cu unele fericite excepții de luptă armată a unor curajoși Împotriva devastatorului și inumanului comunism) oamenii simpli se comportau, În general bine, acceptând cu resemnare zăbala și botnița pe care le-o impusese Securitatea, Miliția și activiștii de partid. Atunci, se poate pune următoarea Întrebare: la ce cereau ștabii evrei de la București celor din teritoriu prin circulara nr.4/20 aprilie 1949 „confidențială” vigilență
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
totul, funcțio- narul a devenit un potențial torționar, expresia facială trădează angajamentul în exercitarea oricărei forme de presiune. Turbatul este Lefter Popescu fără nicio îndoială, iar metamorfoza măruntului funcționar spectaculoasă. Derizoria victimă a șefului ascunde în ea inversul neputinței și resemnării, un apetit copios pentru agresivitate. Dispo- zitivul caragialian al lui „Simț enorm și văz monstruos” s-a pus în funcțiune. Scos din cadrul unei existențe paș- nice, terne, chiar tasate, funcționarul explorează abisul posibilităților pe care i le conferă accesul la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți. Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea s-o sufere, condamnând cu aceleași lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
peste copchii, și-am dat bice! Mă ardea pălălaia în schinare, da' nici c-am înturnat capu', numa bice dădeam... Și... și ce-am bătut caii atuncea!... Ce i-am mai bătut!... Aiasta ni-i soarta, Gheorghiță, oftează Toader cu resemnare. Gheorghiță își șterge sudoarea și îngână răgușit, căutându-i ochii: Da' poate c-om scăpa... 'Mnetale ce zâci, scăpăm?! De bună samă, Gheorghiță. Cu voia lui Dumnezău... Cum ne-o hi scris... La ce m-aș întreba ce-a hi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea mici, glasul nostru n-ajunge departe, îl încredințează Ștefan. Ți-a furat gloria ce ți se cuvenea ție, întreagă, Măria ta! adaugă Duma. Ștefan, la fereastra deschisă, a ascultat privind norii. În sfârșit, vorbește și vocea lui are o resemnare și o liniște dureroasă: Gloria? îngână el. Ce-i gloria? Un cuvânt... Răcnetele mulțimii, osanale, plecăciuni... Nu aiasta am pohtit eu. Odinioară, da! O doream! O visam! Apoi, când am devenit domn, am cunoscut suferința țării. Și toate, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să mă păsuiască și ei! Ce naiba?! N-oi fugi cu Țara Moldovei în straiță!... Oare Marele Domn și voievod a toată Țara Moldovei, "Buzduganul Creștinătății", n-are atâta crezământ la ei?! Juga ridică brațele către cer implorând Divinitatea într-o resemnare mută. Ca prin farmec, Ștefan se îmblânzește: Dragul meu!... Neprețuitul meu "Mare" vistiernic! Rogu-te! Mai fă o minune! Nu o dată te-ai dat peste cap, de trei ori, de șapte ori, tu știi ce-ai făcut! Mai fă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne văicărim, protestăm, blestemăm soarta. La voi, vine cu liniște, cu împăcare, o acceptați cu resemnare, ca o eliberare, ca o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește Ștefan chinuit. Și... și mare scofală avem de pierdut... Dacă altfel tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
facem cu mâna noastră. Oare trebuie să se cutremure pământul au să dea dușmanul în țară, ca să lăsăm capra vecinului și să ne dăm mâna? Și acel "Lasă, că nu dau turcii!"... "Lasă" aista mă scoate din țâțâni! Și... și resemnarea brațelor încrucișate: "Așa mi-a fost scris!"... se zbârlește Ștefan. Cine a scris?! Ce a scris?! De ce a scris?! Unde a scris?!" Și totuși, când a strigat Măria ta, s-au adunat ca puii la cloșcă. Nicicând n-a adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sunt aceea care va pleca, spune ea cu o voce stranie, cu capul plecat, în șoaptă. Departe... Pentru totdeauna, adaugă și înalță ochii, împreunează mâinile a rugăciune. O rog pe buna Doamnă să mă ierte... Nu, Domniță, spune Maria, cu resemnare, fără patimă. Rămâi. E dreptul dragostei. Eu... eu sunt aceea care va pleca... Într-un fel, am și plecat... Tace. Tăcere... Ștefan, chinuit, pe gânduri, se duce la fereastră. Privește luminițele lumânărilor ce se răspândesc pe ulițe. Departe, în surdină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
imprimată” toată starea mea sufletească de atunci. N-o mai descriu deci, e „scrisă” acolo. Să spun doar că mă simțeam surprinzător de liniștit. Iluzii nu-mi puteam face. Îmi savuram cu un soi de voluptate singurătatea, condiția de victimă, resemnarea, epuizarea fizică și nervoasă. Lucrurile nu s-au oprit însă la excluderea din UTM. Pe 25 aprilie am fost exmatriculat din facultate. În holul facultății, la afișier a apărut o listă cu câteva nume: sub al meu, figura cel al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]