KorAP: Find »[drukola/base=revedere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...156 >

3,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

prea entuziasmat ca să stea să analizeze exact de ce a fost el ales să se întâlnească cu cei de la London Daytime Television, mult prea entuziasmat ca să mai lucreze la ceva. ― Jemima, spune el pe telefonul de interior după ce își ia la revedere lui Jackie. Sunt Ben. Ne putem vedea să luăm prânzul? ― Când? Acum? ― Îhâm, ne vedem jos. Trebuie să-ți spun ceva. ― Am obținut un interviu, mă anunță Ben în timp ce stăm la coadă la cantină. Îți vine să crezi? Mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
plac detaliile. Așa cum știm cu toții, lor le plac faptele, și Richard ar adormi probabil de plictiseală. Așa că stau și plăvrăgesc, dar în tot acest timp gîndurile lui Ben se află departe, pe tărâmul London Daytime Studios. Imediat ce-i spune la revedere lui Richard, pune mâna pe telefon și o sună pe Jemima, pentru că, nu-i așa, cine ar fi mai potrivită să asculte detaliile, dacă nu Jemima Jones, noua lui amică? ― Bună, Jemima e pe-acolo, vă rog? Vedeți doar cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
meu? ― Sigur, scuză-mă. Stai să iau un pix, spune ea, întorcându-se la telefon într-o clipită. Bine, spune. Ben îi dă numărul, și-i transmite ca Jemima să-l sune cât de curând, după care își spun la revedere. ― Ghici de ce am făcut eu rost, îi spune Sophie Lisei, fluturând bucata de hârtie prin aer și lipindu-și-o de piept. ― Scârbo, zice Lisa, mai în glumă, mai în serios. Nu poți păstra hârtia, trebuie să i-o dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
că Ben e ultima persoană căreia i-ar putea spune, pentru că nu se știe niciodată cum ar interpreta asta Diana Macpherson. ― Mă scuzați, mai spune ea, văzând că Diana nu mai e prin preajmă, iar ea își poate lua la revedere de la Nick. Mă întorc într-o clipită. Brațele lui Ben sunt încă pe umerii mei: sunt atât de nervoasă, încât parcă m-am și trezit deodată, și acum pot să văd totul în detaliu, pot să simt fiecare apăsare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
burlacelor. Am fost într-un club de noapte! Îți dai seama, eu, într-un club de noapte! De fapt, am fost mândră de mine... Întrerup cât mama tot chicotește cu povestioara ei și în cele din urmă îi spun la revedere și mă duc sus în camera mea. Stau în fața măsuței de toaletă și mă machiez, copiind felul în care m-a machiat Geraldine pentru petrecerea de rămas-bun a lui Ben. Cu toate c-ar fi trebuit să mă fi obișnuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
afurisitele astea de sfaturi de milioane. Te sun în câteva zile, ce zici? ― Sună minunat. ― Bine. Ies cu Nick în seara asta și Dumnezeu știe dacă mă mai pot abține mult. Îți povestesc când vorbim data viitoare. Ne spunem la revedere și închid telefonul. Geraldine are perfectă dreptate, mă comport prostește. Mă duc la bucătărie și deschid frigiderul: câteva iaurturi fără grăsime, niște fructe și câteva sticle de apă minerală. Le observ pe toate și dau din cap uimită. Deschide frigiderul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
motiv pentru care vreuna din noi să mai stea singură. Aiurea, nu-i așa? Și totuși n-a fost chiar așa de aiurea, dacă vă gândiți cât de singură am fost eu. Am plecat împreună și ne-am luat la revedere: atunci ne-am aplecat amândouă spontan una spre cealaltă și ne-am îmbrățișat. A fost o îmbrățișare care spunea mulțumesc, Doamne, că ne-am găsit una pe alta, mulțumesc, Doamne, că ne-am găsit în sfârșit câte o prietenă. Capitolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
c-o să-ți placă restaurantul, e franțuzesc, așa că ar trebui să-ți amintească de casă. ― Dragă, eu sunt englezoaică. ― Știu asta, râde el, dar Franța, Anglia, Italia - sunt toate în Europa. ― Știu asta, râd și eu, și ne spunem la revedere. Nu trebuie să le ținem companie lui Brad și Jemimei la yoga. Poate doar ca să aruncăm o scurtă privire. E suficient să spunem că Jemimei i se pare ciudat. Mai ciudat este faptul că aici sunt bărbați și femei în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
azi. Ne vedem la prânz. ― Să te porți frumos, râd eu. Nu vrem să intri în necazuri. ― Așa o să fac. O să mă port frumos, da. Deocamdată n-am de gând să dau de necazuri. Râdem amândouă și ne luăm la revedere, iar Brad iese atunci din baie. ― Cine era? ― Lauren. ― Cine e Lauren? Normal: cam atât îl interesează pe Brad viața mea. ― Brad! îl cert eu, și-l lovesc în glumă. Știi bine cine e Lauren. E noua mea prietenă, cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Prezervativ? Aici suntem în California, dragă. Aici tai degetele de la niște mănuși Marigold și te folosești de ele! Pufnesc în râs la acest gând. ― Să te distrezi. ― Așa o să fac. Și te sun cât de repede pot. Ne luăm la revedere și mă uit din nou la pată, care, spre groaza mea, arată ca și cum s-ar fi infiltrat prin cearșaf, în saltea. Mă duc la dulap panicată, ajung sus și încerc să deschid ușa, dar n-o pot apuca prea bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
se trage înapoi. Nu pot. Nu putem. N-am timp. Rahat! N-avem timp de sărutări și mângâieri leneșe post-coitale. În zece minute, Ben a terminat de împachetat și îmbrăcat. Coborâm împreună, îngrozită la gândul că ne vom lua la revedere, îngrozită de ce va urma. ― Bu-nă, spune un tip pe care nu-l recunosc, dar care se apropie de Ben și mă privește fix, cu un soi de lăcomie. Cine e? ― E prietena mea Jemima, spune Ben. El e Simon, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să-și deschidă inima, și înainte să-și dea seama, îi spune mai mult decât ar trebui. ― Vă rog să nu scrieți chestia asta, că nu sunt în stare să dau de ea, se roagă el, când îi spune la revedere. Asta este neoficial. ― Stai liniștit, îi spune ea, punându-i mâna pe braț, liniștitoare. Poți să ai încredere în mine. Ben refuză să se gândească la asta pentru tot restul serii. Dar cum să facă asta, când nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de fusul orar, dar mai știu și că adrenalina datorată faptului că o să-l văd mă va face să mă țin bine la noapte. Destul de uimitor de vreme ce numai la asta m-am gândit de când am primit biletul de avion - la revedere - tot am reușit să dorm pe avion. Cred că emoțiile mă epuizaseră, dar i-am urmat totuși sfatul Geraldinei și mi-am împrospătat fața, m-am acoperit cu cremă hidratantă și am adormit buștean, după care am fost trezită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911

De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă". Ce frumos era în crânguri, Când cu ea m-am prins tovarăș! O poveste încîntată... Care azi e-ntunecată... De-unde ești revino iarăși, Să fim singuri! {EminescuOpI 123} REVEDERE - Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Și de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. - Ia eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupîndu-le, Apele-astupîndu-le, Troienind

Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

el, dar am văzut că i-ați plăcut așa mult și m-am gândit că n-o să se-ntâmple nimic. Mergeți pe calea ferată și-o să dați de-un oraș, la vreo doi kilometri de-aici. Mancelona Îi zice. La revedere. Aș fi vrut să vă pot invita să petreceți noaptea aici, dar, În condițiile astea, nici nu se pune problema. Nu vreți să luați niște șuncă și pâine cu dumneavoastră? Nu? Ar fi bine să luați un sendviș. Spuse toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În condițiile astea, nici nu se pune problema. Nu vreți să luați niște șuncă și pâine cu dumneavoastră? Nu? Ar fi bine să luați un sendviș. Spuse toate astea cu vocea aia plăcută, politicoasă, de negru. — Bine. Și acum, la revedere, domnu’ Adams. La revedere și mult noroc. Nick se Îndepărtă de foc, trecu prin poiană și se-ndreptă spre calea ferată. Când ieși din zona luminată de foc se opri și ascultă. Îl auzea pe negru vorbind, cu glasul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
nu se pune problema. Nu vreți să luați niște șuncă și pâine cu dumneavoastră? Nu? Ar fi bine să luați un sendviș. Spuse toate astea cu vocea aia plăcută, politicoasă, de negru. — Bine. Și acum, la revedere, domnu’ Adams. La revedere și mult noroc. Nick se Îndepărtă de foc, trecu prin poiană și se-ndreptă spre calea ferată. Când ieși din zona luminată de foc se opri și ascultă. Îl auzea pe negru vorbind, cu glasul lui jos și potolit. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o slujbă și după aia să se căsătorească. În trenul care-i ducea din Padova la Milano, au avut o ceartă legată de faptul că ea nu voia să se Întoarcă acasă atunci. Când au trebuit să-și ia la revedere, În gara din Milano, s-au sărutat, dar cearta nu se terminase. Îl Îmbolnăvea să se despartă așa. S-a Întors În America cu un vapor luat din Genova. Luz s-a Întors În Pordenone, ca să deschidă un spital acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
el În timp ce așteptam pe peron. Nu poa’ să-mi facă una ca asta, Jerry. — E nervos și pus pe harță. Da’ altfel e un tip de treabă, Soldier. — E pe dracu’. N-a fost niciodată de treabă. — În fine, la revedere, Soldier. Trenul sosise-n gară. Se urcă pe scară, cu valiza-n mână. — La revedere, Jerry, Îmi spuse. Treci prin oraș Înainte de meci? — Nu cred. Păi, atunci ne vedem la meci. Intră În compartiment, conductorul dădu liber și trenul plecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
nervos și pus pe harță. Da’ altfel e un tip de treabă, Soldier. — E pe dracu’. N-a fost niciodată de treabă. — În fine, la revedere, Soldier. Trenul sosise-n gară. Se urcă pe scară, cu valiza-n mână. — La revedere, Jerry, Îmi spuse. Treci prin oraș Înainte de meci? — Nu cred. Păi, atunci ne vedem la meci. Intră În compartiment, conductorul dădu liber și trenul plecă. M-am Întors la fermă cu căruța. Jack stătea pe verandă, Îi scria neveste-si

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-i sticla și paharul. — Nu mai, spuse Jack. Nu mi-au plăcut niciodată priveghiurile. Râseră cu toții. Jack nu râdea. Când plecară erau cam veseli. Jack era pe verandă când cei trei au urcat În mașină. Îi făcură cu mâna. — La revedere, spuse Jack. Mâncarăm de seară. În afară de “Îmi dai, te rog, aia sau ailaltă“, Jack nu spuse nimic tot timpul cinei. Pacienții fermei mâncară cu noi la masă. Erau tipi de treabă amândoi. După ce am mâncat am ieșit pe verandă. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o sună, de când e aici, spuse Hogan. — I-a scris În fiecare zi. — Păi, sigur, spuse Hogan, o scrisoare te costă doar doi cenți. Ne luarăm rămas-bun de la Hogan și Bruce, maseurul negru, ne duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack și-i dădu doi dolari. Bruce Îl masase tot timpul. Acum părea cam dezamăgit. Jack observă că mă uit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
scrisoare te costă doar doi cenți. Ne luarăm rămas-bun de la Hogan și Bruce, maseurul negru, ne duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack și-i dădu doi dolari. Bruce Îl masase tot timpul. Acum părea cam dezamăgit. Jack observă că mă uit la Bruce, care ținea cele două bancnote-n mână. — Restu’-s pe nota de plată. Hogan a trecut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Frank se urcase pe capră ca să bage căruța În hambar și să dezlege caii. Nick urcă scările și deschise ușa de la bucătărie. Doamna Garner făcea focul În sobă. Se opri din turnat gaz peste lemne și-și Întoarse capul. — La revedere, doamnă Garner, spuse Nick. Mulțumesc că m-ați luat. — Ei, vezi-ți de treabă, Nickie. M-am distrat de minune. — Ne face plăcere să te-avem În preajmă. Nu stai la cină? — Trebuie să plec. Probabil că m-așteaptă tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și o piele netedă și vocea aia adorabilă; și era drăguță și de treabă și foarte prietenoasă. Dar, Doamne, ce grasă putea să fie. Era cât trei femei. Tom observă că o priveam și-mi spuse: — Haide, să mergem. La revedere, ne spuse Alice. Chiar că avea o voce frumoasă. — La revedere, Îi răspunsei. — În ce direcție mergeți, băieți? Întrebă bucătarul. — În aia-n care nu mergi tu, Îi răspunse Tom. Dumnezeu să vă aibă-n pază, domnilor Altele erau distanțele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]