2,703 matches
-
apa reflectă ca o oglindă trecutul eroilor, prefigurându-le, în același timp, și sfârșitul tragic. Tocmai în acest spirit demonstrează Gaston Bachelard atracția pe care apa o exercită asupra psihicului: Dacă de apă sunt atât de puternic legate toate interminabilele reverii ale destinului funest, ale morții, ale sinuciderii, nu trebuie să ne mirăm că apa este pentru atâtea suflete elementul melancolic prin excelență."93 (s. n.) Consacrarea elementului acvatic, pe lângă implicațiile asupra imaginarului operei, este și un argument în plus care pledează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Prin medierea chipului matern, apa se contopește cu însăși moartea. Complexul matern camilpetrescian și repudierea primei părți a vieții sale fac din Emilia o imagine iconică a arborelui morții (Todtenbaum): "Apa, substanță de viață, este și substanță de moarte pentru reveria ambivalentă. Pentru a interpreta corect capacul morții, "Todtenbaum " trebuie să ne amintim, împreună cu C.G. Jung, că arborele este înainte de orice un simbol matern; de vreme ce și apa este un simbol matern, putem surprinde în Todtenbaum o stranie imagine a îmbinării germenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
n-o cunoașteți, nu cereți nimănui să v-o arate. O veți recunoaște spontan. Trece în goana trăsurii largi și elegante. Are ovalul chipului prea fin, ochii prea mari, gura prea expresivă, degetele prea subțiri. În priviri îi ghicești o reverie cu viziuni medievale... E descendenta a trei logofeți și patru spătari... De asemenea, e de câtva timp în căutarea unui strămoș care să fi fost decapitat". 170 În linia aceleiași noblesse, Fred Vasilescu se regăsește și în arhetipul pharmakon-ului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
neapărat în pagini de roman: "-N-oi fi pus gând rău urâtei aceleia care stă de vorbă cu Ladima? Șefule, te știam om de gust. Parcă m-ar fi stropit cineva cu o cană de apă ca să mă deștepte dintr-o reverie stupefiantă (...) Să fie într-adevăr urâtă?...(...) Nu era întâia oară când în fața mea se spunea că e urâtă."360 Frumusețea derivă din dragoste, din datele cu care te "înzestrează" cel care te iubește: " Ochii își schimbaseră culoarea și se adânceau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Chicago, Chicago,1958; 4. Auerbach, E., Mimesis, trad. de I. Negoițescu, Editura Polirom, Iași, 2000; 5. Bachelard, G., Aerul și visele, Editura Univers, București, 1997; 6. Bachelard, G., Apa și visele, Editura Univers, București, 1997; 7. Bachelard, G., Pământul și reveriile odihnei, Editura Univers, București, 1999; 8. Bachelard, G., Psihanaliza focului, Editura Univers, București, 1989; 9. Baltruisaitis, J., Anamorfoze, Editura Meridiane, București, 1975; 10. Bataglia, S., Mitologia personajului, Editura Univers, București, 1976; 11. Blaga, L., Trilogia culturii, în Opere, vol. al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Albatrosul, (trad. de Al. Philippide), în vol. Florile răului, Editura Minerva, București, 1978, p. 11 67 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 99 68 Gaston Bachelard, Apa și visele, ediția citată, p. 17 69 Gaston Bachelard, Pământul și reveriile odihnei, Editura Univers, București, 1999, p. 236 70 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 100 71 Idem, p. 99 72 Radu Surdulescu, Critica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la sentimentele numinosului, Editura Alfa, București, 1997, p. 100 73 Gilbert
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Doctrina substanței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988, vol. I, pp. 231-232 104 Camil Petrescu, Cer final în Patul lui Procust, ediția citată, p. 298 105 C.G. Jung, Personalitate și transfer, ediția citată, p. 61 106 Gaston Bachelard, Pământul și reveriile odihnei, ediția citată, p. 216 107 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 18 108 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. I, Editura Artemis, București, 1994, pp. 460-461 109 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 20 110
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unor intervenții delicate În care autoritatea sa ar stânjeni sau ar fi respinsă. Intensificarea ritmului de creștere duce la apariția de momente mai numeroase de neatenție ce au tendința de a se exprima prin mai putină disciplină și tendințe spre reverie, distragere de la ore, pierderea timpului de făcut lecțiile, abdicarea temporară de la mici sarcini familiale sau școlare. In aceste condiții reacțiile de admonestare sau sanctionare sunt privite ostil. 2.2.3.Caracteristici afective. Unii adolescenți pot trăi ceea ce St. Hall, părintele
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
pentru a fi servite apoi elevilor de liceu sau altor studenți), prezint rezumatul extins. I. fantasma este un fenomen izolat, care absoarbe energie dar nu participă nici la lumea visului, nici la cea a vieții, în timp ce imaginația constituie forme de reverie diurnă în relație cu visul și cu realitatea; II. timpul este abolit în fantasmă, totul se petrece imediat, se întâmplă în activitatea mentală astfel încât nimic nu se petrece în realitate; la polul opus, imaginația este organizatoare a unui proiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Brigand. Ceea ce nu înseamnă că, pe fondul mariajului său ratat cu o diabetică tentată de masturbare, nu cade în cursa manipulărilor retorice și erotice ale soției procurorului. Este cel mai calificat între "soldații visului", monologul lui prefăcându-se iute în reverie, transă, halucinație diurnă, vis și chiar viziune. Cum a fost cea a judecătorului de instrucție în postura unei arătări ispășitoare menite să-i transmită un mesaj. Care îl va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bate vaporizînd trupul și centrîndu-1 pe unica voință de a trăi, de a exista. Lupta neîncetată pentru a nu rămîne În Încremenirea momentului. Vaporizarea tremurului al palpitului Înseamnă disoluția, explozia eului liric care contaminează astfel totul. Visul, alături de opiu, de reverie, duce la o expansiune imaginativă.” Eroul este acela care se află necontenit În centru”(Emerson) Hyperion este aidoma unui pescar care se joacă cu prada sa. Citesc din Poulet: „... de la concentrare la dispersie și de la dispersie la concentrare printr-un
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
jos, luceafăr blînd) și un Întors mai mult sau mai puțin triumfal (Durand). ... Hyperion a trebuit să se scufunde În mare pentru a-și domoli și suspenda acel „pyrochronos”, era focului. Hyperion este el Însuși un inductor al stării de reverie, de visare, el induce somnul pentru ca astfel să o lege mai bine pe fata de Împărat de vraja sa Îi Închide geana dulce ... (geana este aici subtila poartă care face legătura Între realitate și oniric, Între social și fabulos). Numai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care-și pierde puterile, astfel că putem să ne imaginăm că o relație de posedare există măcar În dimensiunea onirică,., magicianul Întreprinde o acțiune de mortificare „i-atinge mîinile pe piept” ca mai apoi prin inducerea somnului să-i provoace reverii. Semne ale intruziunii magice ale operatorului se pot desluși Între fantele dintre veghe și somn „iar ea vorbind cu el În somn /oftînd din greu suspină”. Citim aici toate semnele fiziologice ale oricărui discurs erotic : suspinul, fața Întoarsă, ochii Închiși
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
somn /oftînd din greu suspină”. Citim aici toate semnele fiziologice ale oricărui discurs erotic : suspinul, fața Întoarsă, ochii Închiși sunt fenomene ale unei activități erotice subtile, ale unei posedări transparente, ale unei legături onirice. Intruziunea operatorului magic În Însăși materia reveriei are drept scop dematerializarea dorinței, simplificarea corpului material, eterizarea sa făcînd din trup un vehicul eteric, suav, manevrabil, ușor de indus și lesne transferabil, fără voință și fără Împotrivire . Visul iată capcana prin care am să prind conștiința iubitei, pare
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
un vehicul eteric, suav, manevrabil, ușor de indus și lesne transferabil, fără voință și fără Împotrivire . Visul iată capcana prin care am să prind conștiința iubitei, pare să spună operatorul magic, Hyperion. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Aducînd-o pe tărîmul reveriei, al zborului al decorporabilității operatorul insertează o falie, o ruptură În Însuși nivelul ascensionalului, o captare, o vrăjire a pneumei. Cel care induce somnul este un medic care se folosește de oglindă, de dublul, de fluidul astral, iatromantul induce ființei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
decorporabilității operatorul insertează o falie, o ruptură În Însuși nivelul ascensionalului, o captare, o vrăjire a pneumei. Cel care induce somnul este un medic care se folosește de oglindă, de dublul, de fluidul astral, iatromantul induce ființei o stare de reverie, de magie erotică cu scopul de a o purifica de toate noxele mundane de toate umorile carnalului care o Împiedică În starea de trezie la ascensionalitate. Operatorul lucrează astfel la o nacelă subtilă, Îi modelează trupul astfel ca În starea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
punct de vedere, s-ar spune că din "cele mai insalubre văgăuni ale memoriei", poetului îi și place să scoată la iveală fire încâlcite, halucinații cu bază nu doar etilică (a se vedea, spre exemplu, Noaptea leonidelor); am în vedere reveriile suprarealiste naturi moarte cu exoschelet polimorf, navigațiile "pe creasta valului psi", șaradele AC/DC fără alt scop decât autoflagelarea sau, în fine, fragmentele discontinue, tensionate, cu destinatar dezvăluit (Burs = Dan Ursachi) din seria tip E-Mail Art din Punțile Stalinskaya. Se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scrie mai mult decât o simplă "lirică gentil liliputană" (Gh. Grigurcu). Poetica miniaturalului dacă se poate numi astfel traduce, într-o primă fază, o nevoie irepresibilă de revenire la elementar, la natural și nepervertit. Eul liric se lasă în voia reveriilor stimulate de cei mai neobișnuiți catalizatori ai simțurilor (pentru olfactiv: mărarul, leușteanul, ceapa, desigur lângă mai nobilul "piper cu rangurile sale"; pentru tactil și vizual: piersica, portocala, pâinea, castraveții, ardeii șcl.). Un poem numit emblematic Adormind, inclus în Versurile de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și însuflețește, deseori, în alte trupuri, gânduri, iubiri, neliniști și sentimente aidoma celor pe care le-am trăit și noi..." Complicatelor ritualuri de purificare biologică și spirituală le iau locul, în Imagini de pe strada Kanta (Tracus Arte, București, 2011), câteva Reverii din întuneric abia schițate, mici fabule identitare, crochiuri sumbre ale orașului surprins într-o mișcare browniană. Poemele chiar și cele mai scurte și mai nervoase revin totuși cu relativă frecvență la schema alegorică a revelației identitare întunecate și aici, fluxul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de versuri a lui Paul Gorban, Caii din Perugia (Editura Paralela 45, Pitești, 2012), fructifică într-o manieră inedită experiența călătoriei italiene a autorului. În jurul unui element de bestiar fabulos aproape uitat astăzi, poetul coagulează fantasme (post)oedipiene, nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: "N-am fost niciodată atât de implicat/ în inima mea", ne anunță cu sfiiciune onestă poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
putut identifica, în lunga epopee a Baaadului, "un veritabil complex al lui Oreste" (?!). Nici vorbă însă de vreo dorință de anihilare sau de agresare a maternității. Dorința de cealaltă ca manifestare perfectă a animei sfârșește, ce-i drept, adesea în reverie întunecată, chiar morbidă: "!să se topească trupul râvnit ca untdelemnul,/ să curgă-ncet spre mine să-mi scalde carnea-n el,/ ca sex matern să mă redea acum și-n ceasul morții mele", citim în Copilăria lui Ario Paradis. Dar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile poetului sunt, într-o mare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirică ori linii tematice preeminente, la poetica generației recunoscute în special prin contribuția unor Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru. A se vedea, bunăoară, refuzul convenției, tendința demitizantă și desolemnizantă, teribilismul juvenil, uneori estompat de un vag fior elegiac, reveria livrescă pliată pe un acut simț al derizoriului. Dintre congeneri, Ana Selejan îl aseamănă mai ales cu poetul Constant Tonegaru ("amândoi fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți tineri poeți: Mihail Crama, C.T. Lituon
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
e, pe jumătate doar, deconspirat la finalul unui demn Protest: "Am amestecat otrăvuri să binecuvântez/ mizeria umană c-un aer virginal/ și în conformitate, adesea am schimbat/ distanțele focale la ochelari de cal". Convingerea subsecventă că singurul refugiu poetic rămâne reveria propriei supraviețuiri prin artă ("Voi supraviețui marilor cataclisme/ într-un coș de hârtii/ din biblioteca municipală" Eroism) se prelungește, discret, în Variațiuni rococo (Editura Alfa, Iași, 2008). Acest ultim volum semnat de Mircea Popovici (exceptând, firește, interesanta antologie de autor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa reală a suferinței: "Doamne, iarăși vorbesc/ singur pe stradă, probabil că iarăși/ am uitat să iau picăturile..." (Din reveriile domnului R. (1), din Missa solemnis). Chiar și la celălalt capăt al creației lui Mihai Ursachi, acolo unde predomină seria de confesiuni sfâșietoare asupra chinuitoarei așteptări a "marii înfățișări" ("O, dar ce andrea nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]