3,827 matches
-
înainte de Revoluția din Iulie și care nu a putut vota, prin urmare, cu cei 221. Or, se pare că în acea vreme un mare număr dintre electori ținea mai mult ca orice să voteze pentru cei 221. Bastiat s-a revoltat împotriva acestei prejudecăți electorale și se recunoaște deja pana care va scrie Sofismele: Iată în sfârșit scria el după o enumerare a diferitelor varietăți ale familiei electorale iată un elector care ține cu încăpățânare să renumească pentru totdeauna pe cei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip de scenariu, deznodământul este revolta împotriva călăuzitorului care insistă în vederea împărtășirii celorlalți din libertatea lui. Ambele scenarii se bazează pe dispariția colectivă a instinctului libertății, pe existența popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
propunea Austriei posesiunea României. Împăratul a respins cu indignare această propunere; ea era {EminescuOpIX 157} avantagioasă dar înjositoare. - În fine, în vremea iudileului de la Cernăuți împăratul a refuzat de a lua parte la bacanalele evreiești; desigur că l-a fi revoltat insinuațiunea de a insulta prin venirea sa un vecin puțin puternic și de a serba ca o glorie un act de trădare. De aceea răspunsul pe care l-a dat capul semitic pe care se cunoștea încă locul de unde-și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu damele, a căror șef era sultana Valide, mama lui Murad. O foastă favorită a lui Murad au intrat însă în relații nu tocmai revoluționare cu unul din conspiratori, ceea ce eunucul păzitor i-au luat-o a nume de rău. Revoltată de aceasta, ea a descoperit unei amice a sale, odaliscă a lui Abdul-Hamid, toată șiretenia, așa încît poliția a și pus mâna pe cuibul întreg de conspiratori și conspiratrice și l-au dus cald în beciurile polițienești. Damele au primit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
iar pentru mulți politicieni, ca și pentru mulți practicieni, ea nici nu este altceva. În cazul francez, după "rodeo"-urile din 198118, a devenit puternică teama unei derive generalizate a periferiilor populare, iar de atunci o imagine de violență și revolte e asociată cartierelor defavorizate (Bachmann, Leguennec, 1996), care vor face obiectul atenției cercetătorilor, politicienilor și presei, încât s-a putut spune despre anii optzeci că au fost "anii periferiilor" (Jazouli, 1992). "Violența în școală" nu este totuși studiată în această
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
alea împuțite. Ar trebui să vezi cum bate inimioara lui Lydi când se enervează pe porumbei atunci n-ai mai spune atâtea trăznăi. ERNA: Eu zic că pe lumea asta toate ființele trebuie bine tratate. Eu sunt prima care se revoltă când la televizor se arată toate grozăviile de pe lume. Dar asta servește unui scop bun, așa cum a spus și președintele țării în ultima lui cuvântare, că el se va angaja pentru pace și pentru iertare. Am zis mereu că iertarea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
peste valea suspinelor. Dar tu faci aceeași greșeală ca și mine, îți iei prea în serios viața. Nu ca Grete a noastră care s-a strecurat cu șiretenie prin viață, că ea a fost una pusă mereu pe șotii. GRETE (revoltată): Da' a naibii mai poți să fii. Cum poți să fii așa de afurisită cu cineva care îți iese în cale cu un zâmbet? Ce-ți închipui tu, că mi-am dus viața numai într-o plăcere? O dată divorțată, o dată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru a evita deteriorarea ulterioară a situației, dar nu atît de violentă încît să unească și mai strîns populația nord-vietna-meză, nici atît de amenințătoare încît să provoace intervenția Chinei (așa cum se întîmplase în Coreea), nici atît de brutală încît să revolte opinia publică internațională și nici atît de înverșunată încît să excludă posibilitatea unui acord prin negociere. O politică supusă atîtor constrîngeri putea ușor să eșueze. Ceea ce s-a și întîmplat, pentru că inițiativa a trecut de cealaltă parte. A susține că
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
critique of Neo-Smithian Marxism', New Left Review 104, pp. 25-92. Brewer, Anthony (1990) Marxist Theories of Imperialism, 2nd edn, London, New York: Routledge. Brown, Chris (1992) International Relations Theory: New Normative Approaches, New York et al.: Harvester Wheatsheaf. Bull, Hedley (1984) 'The revolt against the West', in Hedley Bull and Adam Watson (eds) The Expansion of International Society, Oxford, New York: Oxford University Press, pp. 217-28. -(1979) 'The state's positive role in world affairs', Daedalus 108, 4, pp. 111-23. -(1977) The Anarchical Society
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu noblesse d'épée și terminând cu noblesse de robe.10 Astfel aceste parlamente erau departe de a fi adunări democratice în accepțiunea modernă a ceea ce înseamnă parlament în ziua de azi. În secolul al XVII-lea nobilii s-au revoltat din cauza jugului impus de rege și au existat câteva revolte împotriva acestuia cunoscute sub numele de Frondă, în care au fost implicate și parlamentele (1648-1652). Numeroși monarhi au fost capabili să se descurce atât cu varietatea tulburătoare a obiceiurilor cât
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
serioase datorită unor războaie costisitoare și dezastruoase purtate în Europa și peste Ocean, era în criză financiară, recoltele proaste îi lăsaseră pe țărani și pe muncitorii fără mâncare, iar cei din a treia clasă și o parte din nobilime erau revoltați împotriva regelui. Chiar dacă de la început au existat revoluționari printre protagoniști, conducătorii evenimentelor din 1789 nu s-au răzvrătit pentru a răsturna vechiul sistem, ci pur și simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare ar fi
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mult de 200 de ani, au fost o încercare de a depăși această situație. Iacobinii cei mai extremiști precum Émile Combes, au fost înspăimântați de faptul că marea diversitate asociată cu forțele reacționare provinciale precum Biserica și nobilimea, se vor revolta și vor distruge câștigurile dobândite de Revoluție și de Republica laică (la République laïque). Dar, în spatele acestor instituții, societatea franceză a continuat să-și ducă existența după cum o făcuse de secole, de vreme ce grosul populației îl constituiau țăranii care aveau același
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sursă cheie a frustrației pe care o trăiesc muncitorii moderni. În general, amândoi au crezut că alienarea poate face viața muncitorilor moderni destul de grea. În plus, Marx a gândit că această situație poate semăna semințele distrugerii birocrației; muncitorii se vor revolta și vor înlocui birocrația cu un sistem nou al proprietății muncitorilor. Deși acest lucru nu s-a întâmplat (nici măcar în țările socialiste), știm că muncitorii alienați sunt muncitori neproductivi. Se cunoaște de asemenea că unii muncitori sunt mai alienați decât
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive” p. 16 și p. 57 pentru donnele angelicate). Viziunea asupra universului și a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme, uneori misogini, alteori protofeminiști
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai acceptat de către cei doi scriitori care îl înfățișează cu o toleranță direct exprimată. Am încercat, de asemenea, să evidențiem de ce ne am
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite să-i cauzeze bărbatului decăderea, ruinarea. Femeia care se revoltă, care dobândește o voce distinctă prin care își face auzite dorințele și aspirațiile, care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant al căminului, care uneori recurge la violență verbală sau chiar fizică, nu poate fi decât un element
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plăcerilor acestei vieți, tocmai pentru a avea o viață. Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive. Donna demonicata nu face un pact cu maleficul pentru dobândirea unor bunuri materiale sau spirituale, ci cu destinul, cu viața, pariază cu sine însăși că are calitățile și voința
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tradiția oficială: „Citând aceste texte în scop propriu, târgoveața nu face decât ceea ce întreprindeau și exegeții biblici în lucrările lor, pulverizându-le și fragmentându-le, tocmai pentru a impune sensurile dorite de ei.”310 Se resimte permanent în glasul ei revolta împotriva autorității încetățenite în epocă. 311 Discursul târgoveței se înscrie în maniera epocii de a structura o argumentație, de a face o exegeză, chiar și așa empirică, cum este cea a personajului feminin asupra căruia ne îndreptăm atenția. Alison devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea împotriva căreia se revoltă nu este a unei singure persoane, nu există în viața ei un stăpân tiran, așa cum se întâmpla în destinul Grizildei. Târgoveața se apără împotriva unei forțe mult mai vagi și mai misterioase, aceea a unei dezaprobări a întregii societăți, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și o marcă a lipsei unei personalități autentice a personajului feminin descris. Din păcate, Emilia rămâne izolată în perfecțiunea ei, acceptă tot ceea ce se decide pentru ea de către Tezeu, sub autoritatea căruia se află. Nu ia singură decizii, nu se revoltă („Nulla rispose Emilia”740; „Emilia piș niente disiava,/ se non onesta poterli parlare”741), este un simplu element al decorului, indispensabil pentru declanșarea intrigii, dar rămânând, mai degrabă, o umbră. Femeia în calitate unică de obiect dorit de 729 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asemenea stare nu face decât să mă bucure. Și, pentru această stare de spirit, mă felicit. Iată, În Imperiul Roman s-au instalat o pace generală și o liniște desăvârșită 1. Toate războaiele au Încetat. Nu mai vezi migrații, nici revolte, nici regimuri tiranice,(C) ca să nu mai vorbim de celelalte boli și nenorociri din Grecia, care necesitau numeroase remedii, fiecare deosebit În felul lui. Oracolul nu se mai confruntă cu probleme grave sau taine cumplite. Întrebările care i se pun
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Autoarea are o atitudine bine conturată în hotărârea accepțiunilor („Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive” p. 16 și p. 57 pentru donnele angelicate). Viziunea asupra universului și a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme, uneori misogini, alteori protofeminiști
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai acceptat de către cei doi scriitori care îl înfățișează cu o toleranță direct exprimată. Am încercat, de asemenea, să evidențiem de ce ne am
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite să-i cauzeze bărbatului decăderea, ruinarea. Femeia care se revoltă, care dobândește o voce distinctă prin care își face auzite dorințele și aspirațiile, care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant al căminului, care uneori recurge la violență verbală sau chiar fizică, nu poate fi decât un element
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
plăcerilor acestei vieți, tocmai pentru a avea o viață. Este denumită de noi o donna demonicata pornind de la punctul de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive. Donna demonicata nu face un pact cu maleficul pentru dobândirea unor bunuri materiale sau spirituale, ci cu destinul, cu viața, pariază cu sine însăși că are calitățile și voința
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]