2,149 matches
-
melodioase decupate din repertorii celebre, interpretat cu pasiune, însoțit alternativ; când de amară bucurie, când de lacrimi vesele, mistic și greu de înțeles, dădea o savoare aparte bucatelor gătite de Patricia. Pusă alături, cu părul rărit pe jumătate cărunt, cu ridurile fine ce-i brăzdau fruntea, părea mai în vârstă decât Mura, cu toate că era cu vreo trei-patru ani mai tânără ca aceasta. Tenul închis, de culoarea ciocolatei, ce conține în compoziția ei mai multă cacao decât e necesar, precum și ochii negri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fel ca la început: la locul ei, modestă, tăcută, încă tânără și încă frumoasă ca și fiica ei, încât ușor putea fi confundată cu o soră ceva mai mare. Pe fețele mereu vesele ale ambilor soți Carp se observau aceleași riduri de zâmbet amar, tip bacovian, când, strângându-i afectuos mâna, își luau la revedere. Cred că ne vom revedea curând, suntem siguri că are să vă placă la Săvinești. Între timp trenul se oprise în stație. La revedere! Multă sănătate familiei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
etalon! Anii aceștia au avut o încărcătură prea mare; zbucium permanent, nici nu a avut timp să respire. S-au dat și ei de-a dura și au dispărut, tot așa de repede precum au venit. Bătrânețea: alopecie, dioptrii, otită, riduri, falsă dantură, sciatică, palpitații, reumatism, baston... Rămâne totuși o vârstă de aur pe care noi o regretăm și o prețuim mai mult, numai după ce a trecut; vârsta acestor doi din stânga sa de pe locurile 63 și 65. Da, acum se pare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu patinele sau schiurile pe umăr, eventual cu un fluier în jurul gâtului ca un medalion, cum și-o amintea încă din anii când își făcea lecțiile împreună cu Mișu. Spre surprinderea lui, într-un costum impecabil din crep satin alb, fără riduri pe față, sugeră pentru câteva secunde celor doi musafiri tineri că ea este logodnica pe care o așteptau. O salută respectuos. Știa că se pregătise pentru o discuție solemnă, în timp ce auzi. Mama mea! Bidaru Siona. Aproape că vă cunoșteam din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rămână în viață, cu orice preț, aproape că le plângi de milă; se mișcă ca vai de mama lor, consumă hapuri cu nemiluita și, în general, nu mai fac față la nimic. Mulți dintre ei, cu fețele tăbăcite, brăzdate de riduri adânci și cearcăne borcănate, nu mai pot citi nici cu ochelari, nu mai aud soneria sau telefonul. Cu toate acestea dimineața, după un somn plin de sforăituri și rafale de tuse ce trezesc vecinii cu noaptea-n cap, cu picioarele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dat greș în a mi le sincroniza corect. Sprijinul îmi stă, totuși, în cele trei dungi, care mi-au apărut pe frunte, brăzdândo. Apropie-te și privește. Iată-le! Dermatologii, de bună seamă, ar spune imediat că sunt doar niște riduri banale, și nu cred c-ar greși cumva ei, în felul lor, cu explicația aceasta; eu, însă, spun că sunt semne ale degradării trupești, adică îmbătrânirea, dar, totodată, ale înnobilării sufletești, adică înțelepciunea. Și, lipsit cu totul de înțelepciune, parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simtă mai bine și prietenul tău. Se întoarse să-l privească pe bătrân, și pentru prima dată observă că nu era așa bătrân cum își închipuise la început, deși avea părul alb și rărit, iar fața îi era brăzdată de riduri adânci. — Cine e? întrebă. Celălalt șovăi câteva clipe. închise ochii și spuse în șoaptă: — Un înțelept. Cercetează istoria vechilor noștri strămoși. Ne îndreptam spre Dajbadel când ni s-a stricat camionul. — Dajbadel e foarte departe, spuse Gacel, dar celălalt căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă, permițându-i celuilalt să-i studieze în voie chipul uscățiv și hotărât, brăzdat de riduri adânci. Zâmbi: — E o față ca oricare alta. Mi te închipuiam altfel. — Altfel? — Poate mai bătrân... Câți ani ai? — Nu știu. Nu i-am numărat niciodată. Mama a murit când eu eram copil, și astea sunt lucruri care le interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
hotărăște să se clintească și făcu un gest larg cu mâna, poftindu-l să-l urmeze. Hai! zise. Nu te teme... Nu sunt curist și nici n-am intenția să te fur. îi plăcu chipul acelui bărbat, obosit, marcat de ridurile unei vieți grele, aproape galben din cauza ceasurilor de muncă de noapte, cu pleoapele înroșite și o mustață căzută, pătată de nicotină. — Vino, insistă. Știu ce simți când ești singur într-un oraș ca ăsta. Eu am venit din Berberia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de hotel, îl așez cu grijă în cel mai vizibil loc, și mă tot uit la el. Este de o simplitate înspăimântătoare: câteva riduri aruncate peste meridianele și paralelele unui chip cu rădăcinile pierdute în aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai vizibil loc, și mă tot uit la el. Este de o simplitate înspăimântătoare: câteva riduri aruncate peste meridianele și paralelele unui chip cu rădăcinile pierdute în aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la "oglindă oglinjoară cine e cea mai frumoasă din țară?", pentru că m-ar fi întrebat, dat fiind statutul meu de globe-trotter, despre ce țară este vorba, dacă, decentă cum e, nu mi-ar fi atras atenția și asupra imperiului de riduri/cearcăne. Am întrebat oglinda dacă nu cumva sunt snoabă, pentru că, îmi zic uneori, numai un snob putea alege Insulele Cayman ca reședință oficială. După ce-am reușit să vând primul meu tablou, pe o sumă frumușică, unui excentric din Dubai, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aici, în Little Cayman, ultimul loc din lume în care aș fi crezut că mă mai poate călca pe bătături cineva, chiar amăgindu-mă și cu o lesă bătută cu briliante. Majed, om normal la cap, nu vezi că am riduri? Ahmad, nu vezi că am făcut bătături în palme culegând, cu mare plăcere, nuci de cocos? Nu vezi că fumez ca un drac dat dracului, creștin adică? Ai luat-o razna, Ahmad? Vrei să-ți arat pașaportul? Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Coran că femeia trebuie să meargă cu cincizeci de metri în spatele bărbatului, nu în fața sa". Înțeleptul șeic Ahmad îi răspunde: "Ai dreptate, prietene, dar pe când se scria Coranul deșertul nu era plin de mine antipersonal"... Știi, Majed, se spune că ridurile nu vin singure; sunt însoțite și de înțelepciune. Nu sunt chiar singură pe lume; mă însoțește și mintea... Oare chiar mă însoțește și mintea? Sincer, cred că nici nu l-am trimis de tot la plimbare pe Al-Ahmad, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
copii atunci când ați plecat. Cinci ani, se gândi ea, văzându-i cum cad inevitabil peste ea prin zilele care urmau, ca o ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe Îngrijorată de apariția primului rid, a primul fir de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau cu paturile armelor. Țăranii dădură Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă, dar anii nu-l marcaseră prea mult În ceea ce privea Înfățișarea. Părul Îi era de-un argintiu plăcut deasupra urechilor și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gol: cea a gâtului. Sub efectul nisipului, porii se deschiseră și pielea începu să transpire, lăsând să cadă picături de grăsime. Luară, atunci, cu ajutorul unor frunze de palmier, pietrele încinse și începură să „calce“ delicat fețele, încercând să nu formeze riduri și ca obrazul să păstreze trăsăturile originale. Un miros dezgustător a carne friptă se întinse prin tot satul, dar nimeni nu făcu nici un gest, nici măcar nu păreau să-l fi simțit, căci toți erau atenți la ceremonie. Încet, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iarbă verde sîmbătă? întreba soția. Plec la Brașov, am... Dar n-am mai ieșit de mult. Tu ai vrut să devin grangur, nu? Gelu își privește atent soția. Are picioarele cam groase, fundul cam mare, sînii lăsați și fața cu riduri. În memorie, ce etalon de comparație era Dana! Lumea a început să vorbească și Gelu suporta tot mai greu să stea departe de Dana în weekend-uri. Răceala pe față manifestată față de soție o făcea pe aceasta să devină irascibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
viața amară, să-și mănînce ficații! Mircea pare că chibzuiește adînc. Pune mîna teatral la frunte, cu un deget pe ochi și tace. Ei, ce zici? O facem? Ziaristul nu răspunde imediat. Gîndește matur, pe frunte îi apar mai multe riduri și geme ostentativ. Din cînd în cînd pufnește, ca un taur cînd vede roșu. Patronul așteaptă nervos, dar nu-l grăbește pe ziarist. De altfel, vede și simte cum furia crește vizibil și pune stăpînire pe acesta. Într-un tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o brichetă. Și iată aceste aripi ca două sugative mari desfășurate deasupra mesei la care scriu uscînd cerneala unei priveliști. Îmbrăcată toată În alb o femeie de hîrtie tremurătoare se Întinde sub mîna mea, nu mai știu să-i desenez ridurile de expresie, nu mai știu unde să-i pun acel punct care o făcea pe vremuri atît de interesantă. „și deodată apare agentul de circulație / pedantul scrobitul impecabilul lapsus al extazului / și cînd te gîndești că ridicolul a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Olimpul vostru Împreună cu... zău, mă Îngrijorezi. Sigur, Îmi dau seama, am pierdut ceva esențial, dar vezi tu, nu Înțeleg de ce omul, luat așa cum e, ca subiect, artistic, nu mai spune nimic. Uite, portretul acestui bătrîn care lipește o carte veche, ridurile lui ca rîndurile unui text Încă nedescifrat, mi se pare mult mai expresiv țiar termenul ăsta compromis și compromițător) — Orice analfabet cînd privește un portret spune că e expresiv, iartă-mă, pentru că nu vede altceva, privește arta ca o copie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de lemn, echilibrând-o sus deasupra umărului, încercându-i greutatea înainte și înapoi ca un aruncător de lance care se încălzește. Fără să vreau, am făcut un pas în lături. — Ce-i aia? Sprâncenele lui Fidorous se ridicară, săpându-i riduri pe frunte. — N-o recunoști? Sulița era lungă cam de un metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Croitorii fuseseră greu loviți de război. Pe tejgheaua magazinului se vedeau doar cîteva suluri de stofă ieftină, iar rafturile erau aproape goale. — Cu ce vă putem servi, domnule? Îl Întîmpină un individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul Îngustului coridor dintre cabinele cu oglinzi. Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Atît mustața cît și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]