3,374 matches
-
prefăcîndu-se că urmărește cerul, dar dorindu-și să stea la căldură și să discute cu o femeie senzuală și bine-îmbrăcată. „Recunoaște!“ își zise el, „te uitai la cer pentru că erai prea laș să cunoști alți oameni“. Și-o aminti pe Rima, care stătea alături de cei din grup, dar părea că se distanțează de ei. „Ar trebui să încerc s-o cunosc“, se gîndi el. „Ah, de ce au apărut zorii ăia afurisiți tocmai cînd aș fi putut aranja s-o duc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părea că se distanțează de ei. „Ar trebui să încerc s-o cunosc“, se gîndi el. „Ah, de ce au apărut zorii ăia afurisiți tocmai cînd aș fi putut aranja s-o duc acasă?“ Se gîndi la Sludden. La fel ca Rima, Sludden părea că se distanțează de emoțiile din jurul lui. Deși era iubit de trei femei, îi era credincios uneia, și Lanark își zise că asta era ceva deosebit. Mai mult, Sludden avea propriile sale idei despre viață și îi sugerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioare și urechile îi înghețaseră și îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal și Nan stăteau în colțul lor obișnuit, iar Rima citea o revistă de modă. Rima îl salută din cap și își continuă lectura, dar ceilalți părură surprinși și-l luară la rost: „Unde-ai fost?“ „Ce ai făcut?“ „Credeam c-ai dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal și Nan stăteau în colțul lor obișnuit, iar Rima citea o revistă de modă. Rima îl salută din cap și își continuă lectura, dar ceilalți părură surprinși și-l luară la rost: „Unde-ai fost?“ „Ce ai făcut?“ „Credeam c-ai dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă lîngă Sludden, care ridică o sprînceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ce ai făcut?“ „Credeam c-ai dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă lîngă Sludden, care ridică o sprînceană și-l întrebă ce era. — O chestie pe care-am scris-o. Ți-am urmat sfatul. Nu era loc lîngă Rima, așa că Lanark se strecură pe canapea, între Sludden și Frankie. Sludden citi două pagini, răsfoi restul, apoi îi dădu manuscrisul înapoi spunîndu-i: — E tern. Probabil că te exprimi mai natural ca pictor. Adică, e bine că ai încercat să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu un braț pe Gay și cu celălalt pe Frankie. Frankie i se opuse arțăgoasă, pînă cînd îi spuse: Am nevoie de voi amîndouă, fetelor. Gerul ăsta mă dă gata. Toal și Nan erau îmbrățișați pe bancheta din spate, dar Rima stătea atît de țeapănă, că Lanark îcare se așezase lîngă ea) își încrucișă brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lamé argintiu. — Tu ești, Sludden, zise el. Lăsați-vă hainele aici. Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari. în mijloc era o masă ovală, aproape plină de paltoane și fulare. în timp ce Lanark o ajuta pe Rima să se dezbrace, Gloopy îl privi rînjind și spuse: — Salut, salut! Deci ai sosit pînă la urmă. Ai fi ajuns aici mai curînd, dacă ai fi venit cu mine. Asta e pensiunea ta? — Nu e a mea, nu e proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încăpere aglomerată unde cuplurile dansau pe muzică de jazz. Oamenii erau din categoria celor care frecventau cafeneaua Elite, deși fetele erau îmbrăcate mult mai exotic, iar Lanark observă cîțiva vîrstnici în costume de culoare închisă, de afaceriști. O luă pe Rima de mînă și o conduse pe ring. Nu-și amintea să-i fi plăcut muzica înainte, dar ritmul îl însuflețea și corpul i se mișca în voie. Nu-și lua ochii de la Rima, care se mișca întretăiat, dar grațios. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
culoare închisă, de afaceriști. O luă pe Rima de mînă și o conduse pe ring. Nu-și amintea să-i fi plăcut muzica înainte, dar ritmul îl însuflețea și corpul i se mișca în voie. Nu-și lua ochii de la Rima, care se mișca întretăiat, dar grațios. Părul negru îi curgea liber pe umeri și zîmbea absentă. Discul se termină și rămaseră fiecare cu brațul petrecut în jurul taliei celuilalt. Mai încercăm o dată? o întrebă Lanark. — Da, de ce nu? Brusc făcu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se întoarse spre unul dintre cei care priveau îera McPake) și-i zise: Luați-mă de lîngă nenorocitul ăsta. Cei doi începură să danseze, McPake făcîndu-i cu ochiul lui Lanark cînd trecură pe lîngă el. Acesta o căută disperat pe Rima, apoi își făcu loc spre ușă, ieși și închise ușa în urma lui. Holul era gol și nu se auzea nici un sunet. în plus, mai era și frig acolo. Lanark se plimbă în sus și-n jos întrebîndu-se ce e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se plimbă în sus și-n jos întrebîndu-se ce e de făcut. Nu-și imagina de ce-i trîntise cuvintele alea blondinei, dar ar fi făcut orice să-i evite pe cei care se aflaseră în încăpere în clipa aceea, cu excepția Rimei. Totuși, nu dorea să plece. îl mînca în cot și se întrebă dacă nu s-ar mai răcori, dacă l-ar spăla. Cu siguranță că era o baie în casa aceea, o baie cu gresie și prosoape curate pe suporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul se holbă la el o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urma. îl trecură fiorii. Se lipi de un gard viu și așteptă. Pașii străini șovăiră, apoi își continuară cu hotărîre drumul. în obscuritatea înnourată a ceții, apăru o umbră care degaja o densitate neverosimilă de negru, apoi silueta zveltă a Rimei trecu pe lîngă el, aruncîndu-i doar o privire scurtă. El alergă după ea și o strigă bucuros: Rima! Eu sînt! — Așa, deci. Te căuta Provost Dodd. — Cine-i Provost Dodd? întrebarea fusese formulată ca și cum ar fi pus mai degrabă capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El i se alătură, gîndindu-se cum îi văzuse pe prietenii ei în dormitor. Amintirea nu-l mai oripila. Se amesteca, de fapt, cu vorbele pe care i le adresase blondei, cu dispariția lui Gloopy și cu ceața, o învăluia pe Rima într-un iz de potențialitate sexuală malignă și incitantă. — Ți-a plăcut petrecerea? o întrebă el dintr-odată. — Nu. — Ce-ai făcut? Dacă vrei neapărat să știi, am stat aproape tot timpul în baie cu Gay. Se simțea foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl întrebă Rima. Tremuri. — Și tu. Te-aș invita la o cafea, dar nu știu unde ne aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Rima își smulse brusc mîna și-i zise: — Tu, tu ești o murătură nesărată și searbădă! Lanark se simți ofensat. — Rima, spuse el, nu sînt inteligent și nici imaginație nu am. Trăiesc doar după cîteva reguli simple. Poate că ele enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Rima își smulse brusc mîna și-i zise: — Tu, tu ești o murătură nesărată și searbădă! Lanark se simți ofensat. — Rima, spuse el, nu sînt inteligent și nici imaginație nu am. Trăiesc doar după cîteva reguli simple. Poate că ele enervează lumea suficient de inteligentă să trăiască fără ele, dar n-am ce-i face, și n-ar trebui să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar te și pot speria, îi zise Lanark. Ea tăcu. — Și te pot face să rîzi. Ea rîse încet și îl luă iar de braț. Se părea că intraseră pe o alee dintre două clădiri joase ca niște garaje particulare. Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă, cu un tavan mansardat și fără prea multă mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și pictat ca o cabană, cu un pendul jos și o greutate aurită în formă de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru cu un ceainic și un ochi de aragaz dintr-o debara de mărimea unui dulap. Nu era nici un scaun, așa că Lanark se așeză pe podea și se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se așeză pe podea și se sprijini de pat. Radiatorul încălzi odaia strîmtă atît de repede, că își putu scoate haina îmbibată de ceață și jerseul, dar, cu toate că pielea îi era caldă, încă era scuturat de frisoane din adîncul trupului. Rima veni cu două căni mari de cafea neagră. Se așeză pe pat cu picioarele trase sub ea și-i întinse o cană lui Lanark spunînd: — Probabil că n-o să refuzi s-o bei. Aroma cafelei se pierdea în gustul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea și-i întinse o cană lui Lanark spunînd: — Probabil că n-o să refuzi s-o bei. Aroma cafelei se pierdea în gustul de zahăr și coniac. Mai tîrziu, Lanark se întinse pe pat, simțindu-se relaxat și ușor beat. Rima, cu ochii închiși, își sprijini umerii de perete și începu să legene ursulețul în poală. — Ai fost bună cu mine, îi zise Lanark. Ea mîngîie capul jucăriei învechite. Lanark încercă să se gîndească la alte cuvinte. — Ai venit demult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bună cu mine, îi zise Lanark. Ea mîngîie capul jucăriei învechite. Lanark încercă să se gîndească la alte cuvinte. — Ai venit demult în orașul ăsta? o întrebă el. — Ce înseamnă pentru tine „demult“? — Erai foarte mică atunci cînd ai venit? Rima dădu din umeri. — îți amintești vreo perioadă în care zilele erau lungi și luminoase? De sub pleoapele închise îi curgeau lacrimi. El îi atinse umerii. — îmi dai voie să te dezbrac? Ea acceptă. în timp ce-i desfăcea sutienul, mîinile îi atinseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opri? Lanark se ridică în picioare, cuprins de o teamă îngrozitoare. Cu puțin timp în urmă îi spuse lui Sludden că era mulțumit. Acum tot ce auzea, vedea sau își amintea îl împingea în brațele panicii. Avea nevoie disperată de Rima, de o Rima care să fie tristă sau să zîmbească alături de el, o Rima ale cărei temeri le-ar putea domoli și n-ar arunca în el cuvinte ca niște pietre. Plăti ceaiul, se întoarse în camera lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică în picioare, cuprins de o teamă îngrozitoare. Cu puțin timp în urmă îi spuse lui Sludden că era mulțumit. Acum tot ce auzea, vedea sau își amintea îl împingea în brațele panicii. Avea nevoie disperată de Rima, de o Rima care să fie tristă sau să zîmbească alături de el, o Rima ale cărei temeri le-ar putea domoli și n-ar arunca în el cuvinte ca niște pietre. Plăti ceaiul, se întoarse în camera lui și se dezbrăcă. După ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se surprinse mîngîindu-și mîna rece cu vîrfurile degetelor de la mîna stîngă și murmurînd: „Cînd o să fiu așa cu totul...“ Dar dacă ar fi fost așa cu totul, n-ar mai fi avut nici un fel de sentiment, așa că se gîndi la Rima și la clipele ei de tandrețe: cînd erau în camion și-l atinsese spunîndu-i că-i părea rău, dansul și cum se ținuseră în brațe, cînd ea rîsese de el în ceață și-și trecuse mîna în jurul brațului lui, cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]