55,533 matches
-
putere. Dezvăluirile d-lui Constantinescu au, însă, puncte slabe de la bun început. Ele sînt făcute de-abia acum și după ce oricum opinia publică a fost vaccinată de alte două scandaluri în care au fost implicați d-nii Iliescu și Meleșcanu - Firul roșu și Afacerea Costea. Contracandidații săi pot spune, cum au și făcut-o, că actualul președinte recurge la denigrări și la atacuri sub centură, deoarece nu are la dispoziție alte arme. Problema marii corupții a fost rezolvată în ultimii patru ani
Startul prezidențiabililor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16958_a_18283]
-
radioactivi, moldovenii s-au dovedit rusofili, ucrainienii naționaliști, iar Marea Neagră poluată și inaccesibilă în sezon din pricina prețurilor mari. în cei zece ani de zile care au trecut de la revoluție, alungiți spre Europa ca personajul lui Creangă în căutarea fetei împăratului Roșu, ascunsă tocmai pe partea cealaltă a Lunei, nu am avut nici un eveniment cultural semnificativ care să ne reconecteze la zonă, care să redeschidă, în cazul în care ele au fost cu adevărat deschise vreodată, căile de reală comunicare cu vecinii
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
cei care uită programat și conștient au crezut, atunci în 1996, că C.D.R. și aliații vor face rost de bani pentru a plăti în continuare uitarea. N-a fost așa. Nu avea cum să fie. Și astăzi, harta a devenit roșie. Astăzi, comentatorii și analiștii fac apologia sistemului chinez, pledează în favoarea lui Miloșevici, demonstrează binefacerile umbrelei rusești. Pe mai toate canalele, în mai toate ziarele. Președintele Academiei face propagandă Primarului P.R.M. de Cluj, darea în vileag a alianței secrete a domnului
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
Amnezia se întinde ca o pată de ulei peste România, iar cei mai mulți dintre români au o privire de câine bătut. Câinii bătuți sunt liniștiți și țin aproape de cei care îi plesnesc peste bot. Probabil acum traversăm pustiul deznădejdii. Harta e roșie dar nu de la cerneala tipografică, e roșie de la sângele celor peste o mie de tineri, care încă mai mustește. Iar câinii bătuți ling flămânzi pământul roșu. Este ceea ce merită cei care uită. Dar întotdeauna există o speranță, însă eu nu știu ce
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
ulei peste România, iar cei mai mulți dintre români au o privire de câine bătut. Câinii bătuți sunt liniștiți și țin aproape de cei care îi plesnesc peste bot. Probabil acum traversăm pustiul deznădejdii. Harta e roșie dar nu de la cerneala tipografică, e roșie de la sângele celor peste o mie de tineri, care încă mai mustește. Iar câinii bătuți ling flămânzi pământul roșu. Este ceea ce merită cei care uită. Dar întotdeauna există o speranță, însă eu nu știu ce nume poartă ea astăzi. Poate acela de
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
aproape de cei care îi plesnesc peste bot. Probabil acum traversăm pustiul deznădejdii. Harta e roșie dar nu de la cerneala tipografică, e roșie de la sângele celor peste o mie de tineri, care încă mai mustește. Iar câinii bătuți ling flămânzi pământul roșu. Este ceea ce merită cei care uită. Dar întotdeauna există o speranță, însă eu nu știu ce nume poartă ea astăzi. Poate acela de credință. Credința că nimic nu este ceea ce pare.
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
mai degrabă contrariu. Cel puțin în ceea ce se numește "lumea liberă". Sporesc mijloacele tehnice de care dispune Președintele S.U.A., dar scade și este tot mai controversată puterea lui politică de a dispune de ele. Richard Nixon avea la dispoziție butonul roșu al bombardamentului nuclear, dar era supus bombardamentului presei și silit de opinia publică să demisioneze (afacerea Watergate) pentru interceptarea telefonică a adversarilor politici. Alt președinte a fost obligat să mărturisească și să-și ceară scuze pentru un comportament intim nepotrivit
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
stalinist în 1945 la Yalta. Cauza principală a succeselor dictatorilor se afla însă mai adânc: în lipsa voinței de a fi și a se apăra a democrațiilor în lăuntrul cărora se repeta, până destul de curând, besser rot als tot - mai bine roșu decât mort. Și poate a fost mai mult decât greutatea de a muri a celor bogați, culți și blânzi. Într-o analiză mai profundă și mai crudă, apare că cedările rușinoase au fost justificate și camuflate prin autoînșelare, prin iluzia
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
o construcție oarecum în gol, decorativă pe alocuri, cu nume importante, dar prezente în distribuție mai mult pentru asta, fără acoperire totală pe scenă, un spectacol lipsit de emoție. Spațiul de joc este de fapt o arenă plină de nisip roșu, o arenă de circ parcă, pe care vor avea loc toate confruntările - cele dintre surorile Catarina și Bianca, dintre fiice și tată, cele dintre pretendenți, și, evident, confruntarea majoră dintre Catarina-Petruchio - precum și "dresurile" de rigoare. Pasiune, dragoste, orgolii își lasă
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
fi atacat în ceea ce privește gîndirea sa de șef de stat față de imaginea României. În timpul prezidențiatului său era notorie călcarea embargoului petrolier împotriva Iugoslaviei, asta în afară de efectele de imagine a României rezultînd din alianțele PDSR cu ceilalți reprezentanți ai așa-numitului patrulater roșu. Acum însă e nevoie de substanțierea unor acuze concrete din care să reiasă că PDSR-ul și dl. Iliescu s-ar afla, cum se spune, în spatele acestei operațiuni cu posibil efect financiar devastator, de pe urma căreia cineva, nu se știe cine
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
pare să conțină toate componentele unui love story între liceeni: prima întâlnire dintre Ciprian și Luminița în vacanța de vară precedentă ("Mi-am ridicat capul și am văzut-o la intersecția celor două ape. Era într-un costum de baie roșu aprins, cam de aceeași vârstă cu mine. Spăla niște șosete."), scrisori de dragoste, revederea la București, declarații de iubire în parc, idilă care se termină însă brutal printr-o tragedie. Cadrul acestor rememorări îl constituie Vadu Alb, satul bunicilor, construit
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
între patru ochi, în biroul meu de la redacție. Mă așteptam să întîlnesc o adevărată vedetă literară, dar m-am aflat în fața unei făpturi delicate, fragile, cu privirea verde și extrem de limpede, cu fața de culoarea porțelanului aureolată de un păr roșu, nesupus. Aveam cîteva sumare repere biografice (scriitoarea s-a născut în 1941 într-o foarte numeroasă familie de profesori, a studiat pianul și a urmat cursuri de canto, a avut o carieră muzicală, s-a căsătorit cu sculptorul Heppe de
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
posturile de televiziune. Nu contează că azi și presa și posturile de televiziune nu mai aparțin puterii, iar unele dintre ele sînt categoric împotriva puterii. Însă cel mai puternic argument în favoarea acestui vot care nu ține seamă nici de firul roșu, nici de afacerea Costea nu e că bucureștenii au descoperit în persoana doctorului Oprescu posibilul primar ideal. Poate că ei dau astfel un răspuns tăios sărăciei tot mai accentuate în ultimii ani și lipsei de personalitate a primarilor CDR-iști
Votul bucureștenilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17065_a_18390]
-
ins s-ar înfățișa la o ceremonie într-un veșmînt de meșteșugar: "Acum cînd anotimpul acesta neașteptat de frumos vine pe furiș ca o fetișcană ce nu a cunoscut niciodată străzile orașului cu firmele lor ultramoderne cînd benzina poartă ciuboțele roșii iar toxicomania tinde să devină război mondial cînd undeva în mijlocul oceanului un disperat lansează semnale esoes pe care nu le mai interceptează nimeni din cauza bruiajului altora cu rentabilitate mai imediată cînd bomba cu neutroni face pipi de emoție înainte de a
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
cum se evaporă cafeaua aburii lungi îngrămădindu-se/ pe tavan/ senzația de frică îmi pășește pe carne/ oasele ancoră le arunc în pămînt/ nesiguranța zilei, doamne, ce aventură!/ vapori de trup/ par o muzică/ încîlcită în vinișoarele urechii// trăiesc părul roșu al femeii/ trăiesc dicționarul cu vorbe deșarte/ trăiesc magia unei monede? (Dicționarul cu vorbe deșarte). Cealaltă ramificație se încarcă de o tensiune a frustrării. E un delir tendențios, înciudat, satiric, purtînd pe valul său agitat felurite reziduuri, impurități ale spiritului
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
întâmplat în 1994, în unele locuri nu era nimic altceva de băut decât Coca Cola. E o adevărată nebunie. Nu puteam bea un pahar de apă minerală ori de vin - și România produce vinuri excelente... Așadar, dacă se înlocuiesc drapelele roșii cu steaguri roșii marcate cu emblema firmei Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat foarte mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că se ajunge la o pervertire a culturii. Văd în librării sau
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
în unele locuri nu era nimic altceva de băut decât Coca Cola. E o adevărată nebunie. Nu puteam bea un pahar de apă minerală ori de vin - și România produce vinuri excelente... Așadar, dacă se înlocuiesc drapelele roșii cu steaguri roșii marcate cu emblema firmei Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat foarte mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că se ajunge la o pervertire a culturii. Văd în librării sau pe tarabe cărțile
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
puțin literare în care adesea ați fost implicat? Oare n-ați ajuns la critica literară de la această mîncărime hîrtioasă a "pumnilor intelectuali"? E.G.P.: Nu știu dacă lupta cu morile de vînt se numește luptă. Am pierdut ceva timp cu morile (roșii!) de vînt de la noi, fără vreun folos real pentru literatură. Fiindcă la noi nu s-a discutat literatură! Cineva și-a apărat postamentele de beton armat, cineva a zis că în artă (ca și în moarte) toți sunt supușii acelorași
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
ideea că nimic nu e ceea ce pare a fi. Aparența și esența, realitatea și imaginația se confundă, însă regizorul are grijă să trimită din când în când niște semnale spectatorului său năucit. În primul cadru al filmului, de pildă, petele roșii ce par a fi picături de sânge se transformă în bucăți de ceară care sigilează un anumit testament foarte important. Personajul principal e departe de a ilustra calitățile așteptate de la un polițist. Forța lui Ichabod stă în gândire și în
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
pentru asta. Au fost băgați în cutia milei la Notre Dame? Să zicem că e posibil, dar tot ar fi fost nevoie de o chitanță și pentru așa ceva, din cauza mărimii sumei. În această afacere nu mai e vorba de fire roșii, de relații bilaterale mai mult sau mai puțin strategice, ci de felul cum a fost folosit banul public din România. Omul de la capătul parizian al afacerii - un român - o fi primit misiunea de a face cunoscută România în Franța din partea
Afacerea albumului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17100_a_18425]
-
strig, articulat, ce-mi trecea atunci prin minte: Suzy, ești formidabilă! Suzy mă plăcea! Văduva singuratecă își găsise înfine "alesul". Și, dintre atîția, la mine se fixase! Primisem emoționat complimentele... Așa ceva nu mai văzuseră. Unul dintre supraveghetori, cu o șapcă roșie pe care scria SPEED mă întrebase dacă mai lucrasem "cu maimuțele". Da' de unde! Era culmea. A trebuit să bat în retragere, modest, copleșit... Cineva propuse să repetăm experimentul, așa, ca chestie. Ar fi fost a treia oară. Am reluat de la
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
stabilite, încît unii comuniști trebuiau să-i facă ghetele". Nu sînt uitați nici alții, mai însemnați. Ion Barbu e arătat cu degetul ca unul care a purtat cămașa verde (de parcă Beniuc n-a fost zeci de ani înfășurat în steagul roșu cu seceră și ciocan), despre Blaga și Camil Petrescu ni se relatează că au crezut în victoria lui Hitler, iar Sadoveanu și Arghezi apar tratați mai cu seamă prin prisma cunoscutei lor arghirofilii (pe care ulterior a învederat-o și
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
pietre prețioase, verzi, în monturi de aur, apoi întîlnesc în hol pe Timotei - și pe Creția, pe care îl părăsesc îndată pentru Oana. După masă, cu Timotei și Țoncu la Zambaccian unde era și doamna Z. într-o lungă rochie roșie. Trei tineri pictori răsfoiau un album Picasso exclamînd la fiecare planșă: "Ce frumos! Inimitabil! Ăsta e foarte frumos! Uite!". Am revăzut baigneusele lui Renoir, cea verzuie ca ceara veche și cele două roșii, monstruoase, centrul unei spirale vegetale; portret de
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
poate să nu aparțină lumii interne a autorului, atent a-l fixa în pasta tabloului său vast, compus din nenumărate particule. Beția de nuanțe a realului e copleșitoare: "La Dalles muzică de cameră de Mozart: o biată femeie cu păr roșu, bluză albă și fustă mov, aplecată asupra pianului, cu mîini care ies mereu, inutile, din masa sonoră ca rădăcinile unui copac din pămînt. Un quintet, ușor lugubru, în felul Schubert. Splendidă tînără blondă cu o voce venind parcă din adîncul
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]