4,067 matches
-
puteai deosebi de scoarța copacilor. Acestea-s alte ajutoare. Socotiți și voi: fiecare pițigoi pe care-l vedeți prinde într o zi cam atâtea omizi cât cântărește el. Ce s-ar face pădurea pradă atâtor vrăjmași care i-ar tot roade frunza? Am înțeles noi atunci care erau ajutoarele lui moș Vuia, pădurarul, și pe dată le-am socotit prietenii noștri; doar laolaltă slujeam pădurea. Ne-a mai spus moș Vuia că întotdeauna primăvara e nevoie de niscaiva căsuțe în care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mare), ci au și sâmburi de pietre tari, ca cele din munte. Lucrul se lămurește îndată, dacă ne aducem aminte de rămășițele unor munți mărunți, care legau odinioară Munții Apuseni cu lanțul Rodnei. Dar ploile, vânturile și râurile i-au ros cu totul. Afară de aceste două regiuni, care cuprind miezul Ardealului, mai sunt de jur împrejur câteva petece de podiș acolo unde marea făcea golfuri între munți. Cel mai însemnat colț al podișului ardelean e șesul Bârsei. La drept vorbind łinutul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
al metodelor umane de dresaj (pentru care Încă așteaptă brevetul), vedetă a Dosarelor Fido, iar acum și stăpânul extracalificat al dragului meu Poochini. Mi-e teamă Însă că eu nu l-am prea dresat, iar obrăznicătura de Poochini i-a ros deja câteva cotoare de cărți ediție princeps din colecție. „Trebuie să-i puneți În gardă pe clienți, cu blândețe, dar și cu fermitate“, le spunea el Învățăceilor săi În timpul cursurilor. „Câinii nu sunt oameni cu blană. Asta e sigur. Câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de turism din Birmania și China pentru a se asigura că toate aranjamentele erau Încă valabile. Era atât de obsedat să se asigure că totul e În ordine Încât mânca nuci caju Încontinuu pentru a mai domoli angoasa care-l rodea. Mai târziu a trecut la fistic și semințe de floarea-soarelui, deoarece faptul că trebuia să le curețe de coajă Încetinea consumul. Cu toate acestea, se Îngrășase cu câteva kilograme, ceea ce Însemna că obiectivul lui de a da jos zece kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vârsta de doisprezece-treisprezece ani, drogate și apoi puse să se prostitueze. În lumina aceea roz, aveau o strălucire mai sănătoasă, dar era de-ajuns să te uiți la mâinile și picioarele lor descărnate ca să-ți dai seama că unele erau roase pe dinăuntru de SIDA. Câteva erau tunse scurt, asta pentru că-și vânduseră părul amatorilor de peruci. Era Întotdeauna nevoie de niște kuai câștigați ușor atunci când afacerile mergeau prost, iar dependența era prea puternică. Dar nu-ți puteai tunde părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trebuit să tăiem copacii tineri, dar ne rugăm ție să nu ne lași recoltele să fie inundate. În vremea când cultivau câmpurile, Îi aduseseră ofrande Bunicii Recoltelor: ne rugăm ție să ne aduci ploaie bună, orez bun, fără insecte care rod și nu prea multe ierburi care se lipesc. Și credeau și În Fratele Alb Mai Mic, care făcea parte din mitologia lor de sute de ani. Cândva avuseseră un alfabet elegant și nu mâzgăliturile ca niște picioare de găină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Domnul! 8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu, nu se teme de căldură, cînd vine, și frunzișul lui rămîne verde, în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă." 9. Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" 10. "Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui." 11. Ca o potîrniche, care clocește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lumii și în țara aspră a minunilor, apar niște viețuitoare, numite Întunegri (personaje fantastice), care trăiesc în lumea subterană Tokio-ului. Locuiesc din vremuri străvechi în adâncul întunecat al pământului, sunt niște creaturi rele și înfricoșătoare. Nu au ochi și rod mortăciunile. Au săpat o rețea de tuneluri în pământul de sub Tokio. Pe ici-pe colo și-au făcut cuiburi și trăiesc în grup. Oamenii obișnuiți nu știu nimic despre existența lor. Eroul principal, „eu“, a reușit să se infiltreze în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să le ardă. Căci acesta era un popor fără pricepere, de aceea Cel ce l-a făcut n-a avut milă de el, și Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat. 12. În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Rîului pînă la pîrîul Egiptului, iar voi veți fi strînși unul cîte unul, copii ai lui Israel! 13. În ziua aceea, se va suna cu trîmbița cea mare și atunci se vor întoarce cei surghiuniți din țara Asiriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sfîrșit. 7. Ascultați-Mă, voi care cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor. 8. Căci îi va mînca molia ca pe o haină, și-i va roade viermele cum roade lîna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, și mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac." 9. Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
-Mă, voi care cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor. 8. Căci îi va mînca molia ca pe o haină, și-i va roade viermele cum roade lîna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, și mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac." 9. Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de odinioară, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era dată după atâta vreme. Dumnezeu...! repetă Filip, de parcă simpla rostire a acestui cuvânt ar fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa. Vindeau brânza cu lotul și pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ne simțeam liberi, puteai să vorbești despre orice fără teamă, industria fostă socialistă duduia, contractele comerciale încheiate înainte de 1989 se derulau cu spor, IAS-urile și SMA- urile erau intacte, câmpiile și dealurile patriei noastre râdeau în soare pline de roadă, trezoreria statului era plină și chiar cu excedent de miliarde de dolari. Ni se părea atunci că în sfârșit bunul Dumnezeu și-a aruncat un ochi, fie chiar și puțin șovăielnic, asupra poporului acesta oropsit de veacuri și a hotărât
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în gând să se apuce mai de mult de toate astea?... Așa cum am zis mai sus, pe la chindie Dumnezeu a zis: „Să odrăslească pământul pajiște verde, ierburi având sămânță în ele și pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămânță în ele pe pământ. Și s-a făcut așa” (Facerea, I, 11). Doamne, ce dumnezeiască prevedere! Păi oameni buni, creștinilor, imaginați-vă numai ce-ar fi fost pe pământ dacă dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
iubită pierdută timp de atâtea pagini. Intensitatea durerii scade, oricare ar fi omul, așa e firea. E insuportabil să te vaieți întruna. Sau poate nu-mai durerea se transformă? E mai puțin zgomotoasă, mai interioară? Nu cred. Desigur, pierderea unui copil roade continuu pe o mamă. Totuși, de nu înnebunește în primele zile, cu timpul își va ocupa trei sferturi din zi cu alte gânduri. Între dragostea de mamă și dragostea de iubită este o prăpastie, nu numai ca formă, dar și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Romanul lui Mirel. Am amintit de întîiul roman al dlui Anton Holban și amănuntul este de două ori prețios. Amorul torturat și torturant pe care Sandu îl nutrește pentru Irina, este de fapt amorul unui intelectual, unui cerebral, mai exact, ros de propriile-i incertitudini logice, pentru o făptură simplă, poate, dar total anticerebrală, într-un cuvânt femeie. Or, un astfel de amor, cu filtrarea tuturor veninurilor, numai cât cu o decantare mai sistematică ne-a dat dl Camil Petrescu, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pierzi de n-ai în tine Frica sfântă de Dumnezeu, Se prăbușește eu-n sine Și-n pustiul de ateu. 4 iunie 2004 AJUTĂ-MĂ ! Ajută-Mă, te rog, de vrei - Nu pot să stau degeaba - Să mă ridic, mă rod idei, Poate îmi mântui treaba! E mare neputința-n timp, Mi-a ieșit de mult în drum; Nu doară ea, cu alte-n grup, Tot mai multe sunt acum. Ajută-Mă, c-așa-i divin, Că-s încă humă vie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
multă lăcomie. 17 iunie 2004 Mâzgălesc cuvinte goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul toacă Printre dușmani ori amici, Dar puteri mari se împacă Prin jertfirea celor mici. * „Nu-ți mai vârî nasul, Un’ nu-ți fierbe oala
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-n viață-am cunoscut, Trecând prin hoarde de necazuri, fără laure, fără scut, Doar ocrotit de Sfântu-n toate, de toate care-s la trecut. 11 august 2004 „La plăcinte, înainte, Iar la trudă înapoi!” Iată-n câteva cuvinte Ce cangrenă roade-n noi. „Ce-i în gușă, și-n căpușă”, Dar de gușa este goală Și nu-i truda ca țepușă, În căpușă e răscoală. Am trudit precum părinții - Poate puși în rând cu sfinții; Ei mi-au dat de la născare
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
adoarme până și gîndul..." Nihilismul său filozofic îl facă să-și sfârșească astfel marea sa poemă "Imnul dimineții": Symbolo da existencia, sê maldito! Simbolul existenței, blestemat de Antero, era lumina. Nu era numai o simplă expresie poetică. Neurastenia, care-l rodea încă din vremea studenției la Coimbra, îl biruie și, într-o bună zi, la 11 februarie 1891, în vârstă de 49 de ani, se sinucide. Antero de Quental a contribuit enorm la lichidarea monarhiei constituționale și a liberalismului. Socotea "bietul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putut să dai mult mai mult. Audbert își trase îndărăt pieptul și deschise larg brațele, într-un semn de neputință, privindu-i pe huni cu aerul celui căruia i se face o gravă nedreptate: — Bine, dar... pământul de aici dă roadă din ce în ce mai puțină, a fost un an rău; și pe urmă, știi și tu: anul trecut a murit de friguri fiul meu cel mai mare, care mă ajuta cel mai mult la lucru. Ceilalți sunt doar ceva mai mari decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-a spus că tu pe acest Waldomar îl cunoști personal, adevărat? — Desigur! Nevasta mea e rudă cu el și, cu ani în urmă, am fost oaspetele lui. Balamber încuviință gânditor, apoi reluă: Spui că e un os greu de ros, dar trebuie să fii de acord că nu-i nimeni pe lume care să-i poată rezista lui Atila, nici chiar lui Utrigúr, aș spune. Fapt e că Atila se grăbește: nu vrea să-și piardă vremea într-un război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la problemele lui. Coborî până la torent cu pas iute și își răcori fața; apoi, fără să-și scoată bandajul, cufundă din nou mâna în apă și o ținu acolo o vreme, căutând să-și ușureze suferința. întrucât începuse să-l roadă foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o bucată de carne sărată de porc, mușcă din ea cu lăcomie. Se așeză să mănânce pe o piatră mare, nu departe de bolovanul de care stătuse rezemat prințul Waltan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]