4,815 matches
-
să te situezi la înălțime cu capacitatea de a utiliza limba. IV. ”Umbra scrisului” este un roman de luat în seamă pe două componente. În concret, este o scriere notabilă și o lectură delectantă. Ca promisiune, cartea ne arată un romancier care deține armamentul retoric pentru a merge mai sus și mai departe. Este, în plus, necesară structurarea epică a unei experiențe existențiale majore și deplierea ei pe spații ample. Puțini sunt capabili de așa ceva. Puțini, dar Dan Ionescu este printre
Dan Ionescu: Umbra scrisului (Roman). The article refers at the book Dan Ionescu, Shadow writing () [Corola-blog/BlogPost/339420_a_340749]
-
în care civilizația pare să intre în degringoladă, când sentimentul la îndemână este nesiguranța și când certitudinile se izolează într-un orizont îndepărtat, o voce vibrează pentru valori și pentru ordinea lumii: este vocea epică echilibrată și optimistă a unui romancier. Cu atât mai bine că acesta este Nicolae Pârvulescu. Lumea literelor și lumea noastră au astfel o șansă în plus: Domnia sa a fost bunul, fermul și onestul profesor al multor generații. Și mai este și, acum, ca romancier ... Partajează asta
Nicolae Pârvulescu: Canonul axiologic. Cronică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339501_a_340830]
-
a unui romancier. Cu atât mai bine că acesta este Nicolae Pârvulescu. Lumea literelor și lumea noastră au astfel o șansă în plus: Domnia sa a fost bunul, fermul și onestul profesor al multor generații. Și mai este și, acum, ca romancier ... Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Nicolae Pârvulescu: Canonul axiologic. Cronică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339501_a_340830]
-
la evenimentele tumultuoase ce au marcat ultimul an din viața acestuia, Jay Parini își invită cititorul să dezlege taină alături de el. Jay Parini (n. 1948) este un universitar american plurivalent și productiv, deopotrivă cercetător academic, critic și eseist, poet și romancier. Cele două autentice vocații, de om de știință și de artist, par a fi inseparabile de vreme ce au marcat atât de evident Ultima gară, încât cartea a fost percepută că un hibrid, un „docu-roman”. Într-o Postfața în care autorul simte
Jay Parini: Ultima gară. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339500_a_340829]
-
Societatea americană, în Darul lui Humboldt, este înfățișată, fără drept de apel, ca fiind una profund aculturală, deși străbătută de spirit, dar de un „spirit fără cultură”. Prin cele două personaje, poetul Von Humboldt Fleisher și mai tânărul Charlie Citrine, romancierul surprinde două mentalități diferite, dar care au, fără îndoială, multe lucruri încomun. Primul, Von Humboldt, mare amator de Marx, Sombart, Freud, Joyce, crede într-o perfecțiune platonică, mai are încă, iată, acea credință într-o perfecțiune originară. Crede în iluzia
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
de luciditate, de privire, poate chiar de frunte, fiind proporțional cu gradul de înțelegere a ființei și a coerenței cosmice. O astfel de înțelegere însă nu poate fi dată decât de configurația genetică. E superfluu să spunem că exisă poeți, romancieri, pictori, compozitori (peste 99%) cu opere de bun simț,dar care nu au nimic în comun cu genialitatea, care nu inteleg,după cum există portari, sudori sau țărani care par să fi înțeles divina si lamentabila fugă a fiintei. Facultățile, doctoratele
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
să te situezi la înălțime cu capacitatea de a utiliza limba. IV. ”Umbra scrisului” este un roman de luat în seamă pe două componente. În concret, este o scriere notabilă și o lectură delectantă. Ca promisiune, cartea ne arată un romancier care deține armamentul retoric pentru a merge mai sus și mai departe. Este, în plus, necesară structurarea epică a unei experiențe existențiale majore și deplierea ei pe spații ample. Puțini sunt capabili de așa ceva. Puțini, dar Dan Ionescu este printre
DAN IONESCU: Efectul identitar / The identity effect , de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339602_a_340931]
-
voluntar, Gabriel Chifu se înscrie pe direcția epicii care „face literatură din relatarea morții unei persoane” (așa cum afirmă într-un articol din „Luceafărul” nr. 9/2008). Alegerea sa se circumscrie cu evidență acelei componente a unui proiect artistic pe care romancierul o desemnează ca „arta literară prezentată explicit” („Ramuri, nr. 3/2008). Astfel, „Relatare despre moartea mea” intră într-o topologie tematică ale cărei axe le alcătuiesc cărți de Lev Tolstoi, A.P. Cehov, J.L. Borges sau F. Kafka. Contribuția diferențiatoare a
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
ca experiență unică. B. Fără a se opri asupra temei morții, critica a observat calitățile de tehnică narativă, complexitatea (vocile narative, formula narativă), „radiografierea Răului” și problematica identității (căutare, obsesie, eșuare). În „Arca lui Noe” (1980), Nicolae Manolescu arăta: „Nici romancierii nu creează în chip absolut. Au și ei un fel de repertoriu ideal de combinații, din care aleg, după împrejurări, și pe care le-am numi domeniul romanescului”. Trei sunt deciziile pe care le are de luat un prozator: definirea
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
unde vizăm să ajungem. Gândind din această perspectivă, Andrei Codrescu ni se arată astăzi ca un spirit ce și-a definitivat din vreme exigențele în pactul cu viața. Convenția existențială fundamentală în care s-a angajat este transparența. Destinul poetului, romancierului, eseistului și reporterului a fost modelat de o idee originară, de un gând trudnic, semeț și salutar: fără ascunzișuri și fără ocol. Dacă ne gândim la interpretarea dată de Heidegger adevărului drept ieșire din ascundere, atunci destinul magnificent al lui
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
în scris mai multor personalități ale mediului cultural. Le-a solicitat să enumere zece autori ori zece titluri de cărți ce le-au marcat decisiv existența și le-au modelat destinul spiritual. Au răspuns apelului optsprezece intelectuali: poeți, istorici, critici, romancieri, pictori, eseiști, filosofi, regizori, actori, juriști, profesori. Unii dintre destinatari, după cum arată editorul, n-au dat curs solicitării. Dan C. Mihăilescu este cel de-al nouăsprezecelea, domnia sa redactând și introducerea. Strădania tuturor este, înainte de toate, una de problematizare a cititului
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
Aici sentimentul bazal este greața (Cassian nu resimte „atât frica, și ea destul de mare, cât greața”, p. 76). Evenimentul ce desparte somaticul de existențial este moartea. Planul decisiv este planul existențial. Durerea morală este esențială la Buzura. Aici comandă conștiința. Romancierul pe care pare a-l admira cel mai mult Buzura și din care se reține o frază pe prima pagină a caietului care se imaginează a sta la baza romanului „Raport asupra singurătății” este Camus. În „Mitul lui Sisif” acesta
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
descrie ceea ce aș vrea să spun” (p. 16). Stilistica evenimentelor psihice este în sine dificilă, formatarea lor limbajuală este un adevărat complicată. În ultimă instanță, unei tematici profunde, esențiale, A. Buzura îi asociază o stilistică pe măsură. În raport cu temele sale, romancierul are o atitudine gravă (căreia E. Simion îi spune „privire gravă”), o poziționare etică fermă (pe care Nicolae Manolescu o vede prevalentă, considerându-l pe Buzura „un moralist grav și lipsit de umor”) și o angajare meditativ transformatoare (pe care
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
la scurtele lecții de lingvistică) cu cel beletristic (sensul figurat al cuvintelor, cititorul simțind harul poetului Dan Ionescu). Ca atare, scriitura de față răspunde aserțiunii naturalistului francez Buffon că „stilul este omul însuși” („Le style c’est l’homme même”). Romancierul are la îndemână suficiente referințe, lăsându-se, totodată, contaminat de tulburătoare momente, în care fiecare pagină este încărcată salutar de sensuri cu iz psihologic. Pe parcursul povestirii cunoaștem un trecut timpuriu sau un prezent târziu, regăsit, mai mult sau mai puțin
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
voluntar, Gabriel Chifu se înscrie pe direcția epicii care „face literatură din relatarea morții unei persoane” (așa cum afirmă într-un articol din „Luceafărul” nr. 9/2008). Alegerea sa se circumscrie cu evidență acelei componente a unui proiect artistic pe care romancierul o desemnează ca „arta literară prezentată explicit” („Ramuri, nr. 3/2008). Astfel, „Relatare despre moartea mea” intră într-o topologie tematică ale cărei axe le alcătuiesc cărți de Lev Tolstoi, A.P. Cehov, J.L. Borges sau F. Kafka. Contribuția diferențiatoare a
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
ca experiență unică. B. Fără a se opri asupra temei morții, critica a observat calitățile de tehnică narativă, complexitatea (vocile narative, formula narativă), „radiografierea Răului” și problematica identității (căutare, obsesie, eșuare). În „Arca lui Noe” (1980), Nicolae Manolescu arăta: „Nici romancierii nu creează în chip absolut. Au și ei un fel de repertoriu ideal de combinații, din care aleg, după împrejurări, și pe care le-am numi domeniul romanescului”. Trei sunt deciziile pe care le are de luat un prozator: definirea
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
furie (de altfel absolut nejustificată), doar asupra mea! Un adevăr veșnic valabil, din păcate... Nu încetez să mă minunez în fata capacitații premonitorii a marilor noștri scriitori! Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și Poet de un talent incontestabil! ZEFLEMEAUA Motto: „Românii e deștepți!” Când va veni sfârșitul lumii Românii nu vor fi atenți Isus a spus: „Talita kumi“ Dar nu pentru inconștienți. Iar Ziua Domnului, ca hoțul
ION CATRINA PREZINTĂ: -ZEFLEMEAUA LUI CAMIL PETRESCU de ION CATRINA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340902_a_342231]
-
nici vorbă, deși s-au făcut numeroase demersuri la Ministerul culturii și Cultelor. Sin- gurul ministru al culturii care a promis că vine cu istorici, iconografi, pictori, reprezentanți ai BOR și alți specialiști a fost Marin Sorescu, poet, eseist, traducător, romancier, dramaturg, dar preocupat și de grafică și pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și străinătate. Ministru Culturii în cabinetul lui Nicolae Văcăroiu (25 nov. - 5 mai 1993), iubitor și cunos- cător al tehnicii picturale, Marin Sorescu putea hotărî declanșarea unor
MONUMENT ISTORIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341067_a_342396]
-
dispută interesele personale. Profilul real al dascălului nu are nimic în comun cu cel ideal. Căci omul instruit, integru și dedicat, profesorul, așa cum îl prezintă frecvent plăsmuirile literare ori dicursul encomiastic, e negat brutal de omonimul său, variantă propusă de romancier: ins poltron, ce se manifestă prin apucături rapace și limbaj vulgar, cu vagi cunoștințe, culese de prin instituții dubioase. Procesul însuși de instruire, împins la periferia preocupărilor generale, este concurat de nenumărate “acțiuni”, mai exact, de proiecte de acțiuni, cu
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
civice a diverșilor participanți la viața școlii. Ceea ce nu se realizează verbal, este sugerat cu mijloace grafice. Punctele de suspensie, propozițiile ori frazele frânte, neterminate, trimit la ceea ce nu se spune direct, ci e doar subînțeles și bine-cunoscut de interlocutori. Romancierul joacă rolul martorului neutru, imparțial. Uneori, chiar mimează limbajul oficial, pentru a relata evenimentele importante. Cartea, deși se prezintă drept povestea de un an a unei școli anume, dintr-un oraș oarecare, inventat, elaborată, cum este, cu o bogată cunoaștere
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
în care am și anumite critici. Puteți să-mi exemplificați? Am scris despre Eugen Barbu, superlativ, am ajuns să-l văd pe Manolescu afirmând că totuși prin Groapa Barbu este (era altă dată dușmanul lui de moarte) cel mai mare romancier din postbelic. Ei bine, pe Eugen Barbu l-am vizitat odată, i-am arătat macheta Istoriei mele, a citit-o, i-a plăcut cum am scris despre D.R. Popescu, îmi place cum începe, cât timp n-a fost Președintele Uniunii
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
Ei bine, pe Eugen Barbu l-am vizitat odată, i-am arătat macheta Istoriei mele, a citit-o, i-a plăcut cum am scris despre D.R. Popescu, îmi place cum începe, cât timp n-a fost Președintele Uniunii Scriitorilor despre romancierul D.R. Popescu erau 3-4 recenzii favorabile, iar de 3 luni, de când e președintele Uniunii Scriitorilor, a apărut și o monografie despre el și vreo 700 de referințe. Mi-a plăcut, cam asta a citit, pe atunci era o mare dușmănie
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
care știe să „smulgă” extraordinarul din faptul banal, fantasticul din real și chintesența din orice întâmplare, nu fără tâlc, pentru cei care citesc ori ascultă. Istorisirile sunt antrenante, bine întocmite, iar cadrul de desfășurare este narat cu tot dichisul marilor romancieri. Personajele sunt, de asemenea, bine creionate, din ele desprinzându-se prototipuri, caractere - cum ar zice americanul. Un adevăr despre mentalitatea emigranților este rostit de autor, fără a neglija realitatea imediată a României, în felul următor: «Trecutul reprezintă pentru fiecare emigrant
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
timpului, aplecare spre producțiile populare, spre limba poporului care se articulează cu limba literară. Vine apoi Junimea care ridică limba din marasmul producțiilor de duzină și-i scoate la iveală pe Slavici, Caragiale, Eminescu și Creangă. Nu întâmplător unul e romancier, altul dramaturg, altul poet și ultimul povestitor. Patru genuri în care literatura română excelează. Complexitatea proteică în opera lui Eminescu te întâmpină pretutindeni. El caută mereu ,, cuvântul ce exprimă adevărul” într-o fugă melodică fără precedent. Ridică erosului cele mai
163 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342419_a_343748]
-
răchițenii care au dat Securității informații despre Șușman, trădători, uitând că au făcut-o sub teroare (o teroare la care sînt convins că Marius Oprea însuși, dacă ar fi fost în cauză, n-ar fi rezistat). Parafrazînd un pasaj al romancierului Viorel Cacoveanu, credem că adevărații martiri au fost țăranii din Răchițele, terorizați atît de banda de criminali a lui Șușman, cît și de la fel de criminala Securitate. Pledoaria pro Șușman a lui Marius Oprea e, după opinia mea și a
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]