17,708 matches
-
o noapte geroasă... Brațele i s-au încordat și dintr-o mișcare a îndepărtat-o pe femeie, care părea că nu pricepe nimic... Ce faci, Măriuță? Ce-i cu tine? Măriuța s-a ridicat și, cu ochii învăpăiați încă, a rostit aproape scâncit: Îmi ești drag, Vasile!... Taci! Nu mai spune o vorbă! Ce? Crezi că tu nu-mi ești dragă? Îmi ești! Dar... Dar ce? Eu mi-am dat cuvântul față de un om că... Că am să mă liniștesc... Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Într-o masă informă de Întrebări fără răspuns. Împachetat ca un salam, Împăratul se văzu târât către unul dintre lifturile galbene, unde Freud, Adler și Jung Își dădură jos glugile. Unul dintre aceștia, iar posteritatea nu va reține niciodată care, rosti atunci amenințarea cu cel mai profund caracter psihanalitic din câte s-au spus vreodată: — Împărate, o să ne spui și laptele pe care l-ai supt de la maică-ta! În același timp, la poalele turnului, câțiva nou-veniți Își făcură curaj și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întâmplă lucruri extrem de ciudate. — Mai ciudate decât ce se Întâmplă peste tot? a Întrebat Gioconda, arătând cu un gest larg coloana de mașini paralizate. — Vă rog să veniți, ne-a implorat omulețul, mi-e frică. Și imediat ce-a fost rostit acest cuvânt, frică, starea pe care o desemna a coborât asupra noastră; mai mult decât vecinătatea vremelnică a unui blocaj de trafic ne unea acum existența În interiorul aceleiași temnițe cu granițe impalpabile, dar imposibil de trecut. Ciudat cum o simplă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
despre existența cărora habar nu aveam, mutând astfel blocuri de piatră În subconștientul nostru sau Înălțând ziduri trainice. Verdictul, În aceeași măsură inatacabil, al unui judecător și al unei ghicitoare, numele bolii cu care medicul ne diagnostichează, un „Te iubesc“ rostit de persoana de la care speri să auzi aceste cuvinte, toate acestea ne Împart viețile În două, stabilesc un „Înainte“ și un „după“, asemenea Vechiului și Noului Testament. Până atunci, nimănui nu-i fusese În mod oficial frică, dar Înfățișarea schimbată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Împart viețile În două, stabilesc un „Înainte“ și un „după“, asemenea Vechiului și Noului Testament. Până atunci, nimănui nu-i fusese În mod oficial frică, dar Înfățișarea schimbată a mustăciosului, folosirea acestui cuvânt și, mai ales, felul În care-l rostise un bărbat În toată firea, ca un copil mic care se strecura În pat alături de părinți pentru că e Îngrozit de arătările nopții, ei bine, făcuseră să ne fie. Doar Gioconda se păstra bățoasă precum un sfeșnic printre lumânări, ca și cum din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Gioconda. — Nu, a continuat ezitant Guido, sunt sigur, dar absolut sigur, că... — ...aparatele de aer condiționat fumau? — Ei, a intervenit conciliant Silvio, cu toții am avut o după-amiază grea, pe o asemenea zăpușeală se poate Întâmpla să... Și, poate pentru că se rostise cuvântul „zăpușeală“, s-a Întâmplat ceva Într-adevăr neașteptat, care ne-a făcut pe toți să sărim doi metri În spate: aparatele au pornit brusc. În timp ce unitățile de climatizare au prins a sufla aer rece, pe ecranele televizoarelor au Început
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care spăla parbrize, apoi blocarea tuturor mașinilor, și acum funcționarea unor aparate fără să fie conectate la curent. Dacă există o explicație pentru toate astea, ei bine, nu sunt sigur c-aș vrea s-o aflu. De Îndată ce-am rostit aceste cuvinte, am și regretat. Figura Giocondei s-a strâns, ca și cum toate trăsăturile ar fi Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-ar mai fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
problema fusese expediată cu un „Ăștia or fi băgat ceva În curentul electric“, În cea de-a doua - pentru că omul rămânea singura specie inteligentă, dotată nu doar cu capacitate de analiză, ci și cu dorința executării unei acțiuni logice - se rostise vechea interogație: „Ce facem?“ Întrebarea nu căpătase un răspuns clar, astfel Încât cei șaptezeci-optzeci de cetățeni care ne baricadaserăm În clădire făceam În principiu același lucru: ne plimbam prin vastele saloane dedicate hrănirii la grămadă, umplându-ne tăvile cu mâncarea oferită
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În CV, fără de care un mistic nu este altceva decât un simplu aplicant Întru cele metafizice. Acest lucru ni s-a revelat În jurul orei 18.12, când Isabella, care ațipise urmărind pe fereastră fojgăiala mașinilor din stradă, a Început să rostească În somn șiruri de cifre. Am vrut s-o trezim, dar un bătrân mecanic ne-a spus, În timp ce nota Înfrigurat, că nu erau numere arbitrare, ci raporturile de compresie ale tuturor motoarelor Renault aflate În fabricație. În transă, Isabella a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
monitor de calculator. „Ăștia sunt avansații, care Încet-Încet acceptă posibilitatea prezenței altora, Încercând comunicarea prin simțuri cu o persoană În carne și oase“, m-a pus În temă Olaf, trăgându-l de mânecă pe fostul președinte, care deja Începuse să rostească un discurs În care le promitea celor de dincolo de geam pensii și asistență medicală gratuită. „Nu vă aud, mister“, i-a spus Olaf. „Știu, de-asta le și promit“, a răspuns liderul planetar, făcându-ne cu ochiul. Și noi, cei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câte-o privire mai sticlea nostalgică, păstrând captivă În bobul ei incandescent amintirea unui sân ca o cupolă bizantină ori a unui ten asemenea petalei de crin, apoi bărbații au Început să dea din mână a lehamite atunci când se mai rostea vreun nume feminin, pentru ca, Într-un târziu, referirea la „ele“ să nu mai stârnească nimic, nici Întristare, nici suspin, ca și cum s-ar fi vorbit despre prietene imaginare ori despre o specie dispărută. Doar Olaf și cu mine mai păstram amintirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-l demaște ca asasin, determinându-l să-și dea demisia din poliție. Îi pune piedică lui Al Pacino În scena tangoului din Parfum de femeie și Împrăștie gaz ilariant În studio tocmai când Sir Laurence Olivier se pregătea să rostească monologul din Hamlet. Pe când bea liniștit un whisky Într-un saloon din Unforgiven, Clint Eastwood stârnește un scandal-monstru și, cu un pumn, Îl aruncă Înapoi În sufrageria sa. Acolo, pentru că În viața reală nu trecuse decât o fracțiune de secundă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se desfășoară procedura de alegere a noului Papă, iar la „În Oceanul Pacific / a intrat un pește mic“ iese de fiecare dată același cardinal, care e și liber-cugetător, și bâlbâit. În schimb, Dalai Lama Îl primește și-i ascultă atent păsul, rostind la despărțire o frază enigmatică: „Înainte de iluminare, taie lemne și cară apă. După iluminare, taie lemne și cară apă“, iar apoi Îi face semn cu ochiul. Timp de două săptămâni, nea Pandele taie lemne și cară apă, dar nu se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Era Rigoletto, se schilodea pentru a apăra o unică speranță. Era Telramund, intra în noaptea wagneriană a intrigilor malefice. Era Scarpia, compunea bigotismul dar insinua perfidia erotică. Nu știu, pe scenă, un Amonasro mai credibil decât el. Juca pe Tonio, rostea prologul operei "Paiațe" ca pe o confesiune. Putea să fie și autobiografică. în fine, când era Marcello, se simțea cât de autentic îi este cultul pentru prietenie. După peste 40 de roluri și aproape 30 de ani de carieră (dintre
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
patriotismul a căpătat izul unei vorbe în vînt. O țară în care, dacă o elevă musulmancă purtînd văl spune că "N-am să-l las pe Dumnezeu la poarta școlii", toți închid ochii cu indulgență, dar dacă aceleași cuvinte sunt rostite de o elevă catolică, ele declanșează un scandal de pe urma căruia Biserica este pusă la zid. O țară în care toți sunt împotriva reacționarilor, deși nimeni nu mai știe prea bine cine sunt reacționarii. O țară în care bunăvoinței indigenilor li
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
ochiului lui Dumnezeu. Din păcate, nu s-a născut încă filozofia în ale cărei rînduri adevărurile să cadă din cerul neomenesc al perspectivei divine. Din acest motiv, nici un adevăr filozofic nu poate fi desprins de numele autorului care l-a rostit pentru prima oară. Nici un adevăr nu supraviețuiește prestigiului celui care l-a rostit. Tocmai de aceea simțim și astăzi nevoia ca, atunci cînd redăm gîndurile unui filozof, să-i adăugăm de îndată numele. Dacă l-am omite, tenta de credibilitate
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
cărei rînduri adevărurile să cadă din cerul neomenesc al perspectivei divine. Din acest motiv, nici un adevăr filozofic nu poate fi desprins de numele autorului care l-a rostit pentru prima oară. Nici un adevăr nu supraviețuiește prestigiului celui care l-a rostit. Tocmai de aceea simțim și astăzi nevoia ca, atunci cînd redăm gîndurile unui filozof, să-i adăugăm de îndată numele. Dacă l-am omite, tenta de credibilitate pe care faima autorului o împrumută cuvintelor ar dispărea de la sine, și nimeni
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
în construcția monumentală și încăpătoare, sintetică și minuțioasă, monolitică și plurivalentă a romanului ca gen proteic, semn de maturitate a unei culturi. Prozatorul a repetat de nenumărate ori această pledoarie, adunând cu bună știință toate locurile comune care s-au rostit și se mai pot rosti din necesitatea de a-l promova sau de a-l apăra, presantă și permanentă în cultura română. O reia, la fel de patetic ca alte dăți, și în primul volum de memorii, Sensul vieții și o vom
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
sintetică și minuțioasă, monolitică și plurivalentă a romanului ca gen proteic, semn de maturitate a unei culturi. Prozatorul a repetat de nenumărate ori această pledoarie, adunând cu bună știință toate locurile comune care s-au rostit și se mai pot rosti din necesitatea de a-l promova sau de a-l apăra, presantă și permanentă în cultura română. O reia, la fel de patetic ca alte dăți, și în primul volum de memorii, Sensul vieții și o vom regăsi, aproape identic și în
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
o Întrebare! Nu e vorba de toate frizerițele, Îl corectă soția lui, ci de una anume, care lucrează de mai multă vreme acolo și pe care o cheamă Lenutza! Chiar tu mi-ai spus. Ah, dacă nu te-aș cunoaște!... Rostind aceste din urmă cuvinte, Christina Îi smulse ziarul din mînă. Îl privi de foarte aproape și observă, neplăcut surprinsă: ți-a tușinat mustața! Vic se lăsă instinctiv pe spate, pentru a evita, atît cît se putea, observații mai amănunțite asupra
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fumigații, descîntece și alte asemenea practici, menite să alunge vreun duh rău? Posibil - dacă ținem cont că, la un moment dat, după ce luă tigaia de pe aragaz și o puse deoparte, se opri cîteva clipe În mijlocul bucătăriei, rămînÎnd pe gînduri. Apoi rosti pentru sine, dar cu voce tare, hotărîtă și În același timp convinsă: — Nu mi-l va lua nimeni! Locuiau În capitala Baakho, iar depozitul de carburanți se afla la o distanță de aproape treizeci de mile, În capătul vestic al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se schimbă și denumirile străzilor mai importante, pentru a nu se observa că guvernanții sunt aceiași. De fapt, te afli pe fosta stradă a Arsenalului și cauți strada care acum se numește Bulevardul Roland. Cuvintele lui, siguranța cu care le rostea o linișteau ca prin farmec. Lucrurile deveneau dintr-o dată cît se poate de simple și prietenoase, explicabile prin legătura de tip cauză-efect. Rațiunea Își redobîndea ca prin minune autoritatea asupra realității. De această dată Christina nu se rătăcise Încă, deși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prin Încăpere, deoarece doctorul Îi spusese că mersul pe jos combate hemoroizii. Se opri la fereastră și, cînd privi afară, Îl văzu jos În curte pe maiorul Smith ieșind Împreună cu asistenta doctorului Thomas. Ia te uită - exclamă colonelul, fără a rosti propriu-zis vreun cuvînt - maiorul Smith a fost aici, dar n-a Îndrăznit să treacă pe la mine! E totuși un băiat cu bun-simț. Apoi formă numărul Împăratului, pe firul scurt. — Domnule colonel, am o mulțime de lucruri importante să vă spun
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
paranormale e mai veche, dar am ținut-o secretă pînă acum, mărturisi. Poate că eu Însumi am anumite calități paranormale, ceea ce mă ajută să Înțeleg din interior fenomenul... În cele din urmă, după un schimb de priviri cu Nut, Feder rosti cuvintele pe care doctorul aștepta de mult să le audă. — Ne interesează oamenii cu calități paranormale, capabili și pasionați. Avem nevoie de astfel de oameni pentru Programul nostru. Dumneata ai putea fi unul dintre ei. — Vă pun la dispoziție tot
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și ele, care apoi o transmiseră mai departe celor doritori să facă la fel. În sfîrșit, Joanna-Jeni luă vasul cu apă și pe cel cu sare În cîte o mînă și, Întorcîndu-se către centrul Marii Spirale, le ridică deasupra capului, rostind: — THANATEROS! Femeile Trimise, rămase pe marginea cercului imaginar trasat mai devreme, Îi răspunseră În cor: — THANATEROS! Joanna Jeni se apropie de cea care ținea În mîini vasul gol, pentru a turna acolo sarea, apoi apa, operație prin care proclama nașterea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]