3,443 matches
-
se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc un pas de defilare, al doilea cu zgomotul unor nuci rostogolindu-se vesel pe podea. În ciuda acestor diferențe, de ton și atitudine, cele două „coruri” se armonizau perfect, intrând În rezonanță cu fantoșele ce se acuplau, făcând mișcări din ce În ce mai iuți, pe pat. Urmărind transpusă scena, Mathilda Își lăsa cu tandrețe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Din ciotul său țâșni o tijă prevăzută la capăt cu un fel de clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann gemu și el, eliberându-se de Încă un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de puternic, Încât geamurile zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și detașat, această scenă desprinsă parcă dintr-un film horror. La a doua invocare, gemetele Încetară. Iar la a treia rostire, dinlăuntrul cămășii se auzi un mieunat ca de pisică, după care un boț de carne Învelit În ziare se rostogoli pe masă și de aici, dărâmând o sticlă goală, căzu cu zgomot pe podea... „Ehe”, spuse ginecologul, „iată că am reușit, În cele din urmă, să punem mâna și pe acest din urmă avorton. V-am spus doar”, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se rostogoliră, zornăind pe masă, niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al comeseanului, transformându-l Într-o grămadă de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit de doi ochi imenși, chipul triunghiular al lui Lilith. Sânii ei ca doi saci orbi se rostogoleau spre el. Picioarele sale lungi cât zilele de post Îl Înfășau Într-un păienjeniș de gânduri negre, paralizându-i Încet-Încet voința... Zăcând Întins, la rându-i, cu mâinile sub cap, acompaniat de scrâșniturile de dinți și de urletele lui Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Noimann-cel-puternic, coborî, așezându-se Între sprâncenele frumos conturate ale lui Noimann-cel-bicisnic. Acolo se aflau Vărsătorul și Scorpionul și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o expresie sfidătoare. Privindu-l, Noimann-cinicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tot trupul. Stropi luminoși de foc Îi străfulgerau venele, urcând de la stomac la creier și la tâmple, care Începură să palpite. Iradiind bucurie și lumină, stropii coborâra de la creier În inimă și de aici Înapoi În stomac, după care se rostogoliră În jos, răspândindu-se În mii de șuvițe luminoase În palme și În tălpi. Făcând câțiva pași, Noimann transpiră din plin. Bucuria de a trăi pe care o resimțea Îl potopi cu totul. Stomatologul, călcând peste interdicția pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
verticală. Conștientizându-și criza, medicul mai trase o dușcă de coniac, pentru Îmbărbătare. Trupul său, Îmbrăcat În costum alb, de vară, fu străbătut de convulsii. Acum, zornăind prin venele și arterele sale, golite de vlagă, În locul stropilor de lumină se rostogoleau niște zaruri. Noimann se clătină ușor, dar nu se dădu bătut. Privind În fața sa, văzu cum desenul ce fâlfâia ca o fantoșă, clătinându-se printre cablurile de lumină ce străluceau În soare, se Împarte În două. La câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann calcă pe urmele lui. Încotro, Încotro? S-a făcut zi și apoi noapte. Apoi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din nou noapte. Și iarăși zi. „Mathilda, Mathilda!” De pe acoperiș, luna trimite un jet de sânge În ochii unui copil care doarme În leagăn, Înconjurat de păpușile lui... Noimann pășește pe stradă.Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei. În curând o să cadă, o să cadă. Iată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coase sau lopeți. Se Înghionteau unii pe alții, arătând cu degetul spre călători. Câțiva alergau În urma vagoanelor, căutând să se prindă de bară. Unii chiar reușeau. Mergeau un timp agățați de scară sau urcați pe tampoane, apoi săreau din mers, rostogolindu-se pe terasamentul năpădit de iarbă. Trenul alerga pe câmp. Și câmpul se năpustea În fața lui, intrând sub roți... Pistoanele locomotivei și roțile trenului se acopereau de iarbă. Iarba se urca În tren și năpădea vagoanele. Creșetea Înăuntrul și În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
multe de la Copacul Gros și de la alte buruiene ce-i ieșiră în drum. Îl privi atent, undeva deasupra capului: - A trecut, din joacă, prin Valea ascunsă. A călcat întrun blestem pus cândva, de o gură fără măsură. Blestemul s-a rostogolit, stă greu și are ochi răi țintiți asupra lui. Văd că i-a făcut o pată ca să-i închidă drumul vieții. Și vraciul o porni după cum îl duceau picioarele. Picioarele mergeau înainte, iar el, după ele. La un timp se
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
că ea nu-i admiră Îndeajuns dibăcia și că trebuie să repete povestea: Știți cum, domnișoară? Uite, el venea așa, pe partea aia și vântul bătea dintr-acolo și eu, cum stau aici, odată mă ridic și... bum!, s-a rostogolit peste cap! Era agasant Culiță, dar părea un om bun și credincios. Ana era convinsă că putea obține de la el orice i-ar fi cerut, dar tocmai această solicitudine a lui enerva. Părea un om incapabil să contrazică pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
De-ar fi acum să mă desprind Să pot pluti ca-ntr-o furtună, În calea mea, rostogolind, Te-aș lua cu visele-mpreună; Acolo unde zări nu sunt Și nici miraje-nșelătoare, Acolo unde nici un cânt Nu te aduc tulburătoare; Acolo unde toate-s reci, Statui de beznă și tăcere, Cu buze albe și ochi seci, Lipsiți
DE-AR FI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83780_a_85105]
-
rostogolirea din pat. Această metodă este în special folositoare în cazul în care o proiecție în afara corpului a început deja sau în cazul în care sunteți parțial blocați în corpul vostru în timpul unei tentative de ieșire EEC. Conștientizați cum vă rostogoliți pe o parte, ca și când v-ați rostogoli din pat. Repetați această acțiune ori de câte ori este nevoie. Rotiți-vă către stânga, apoi rotiți-vă către dreapta. Realizați aceste rostgoliri din toată inima. Nu permiteți corpului fizic să se încordeze sau să răspundă
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
special folositoare în cazul în care o proiecție în afara corpului a început deja sau în cazul în care sunteți parțial blocați în corpul vostru în timpul unei tentative de ieșire EEC. Conștientizați cum vă rostogoliți pe o parte, ca și când v-ați rostogoli din pat. Repetați această acțiune ori de câte ori este nevoie. Rotiți-vă către stânga, apoi rotiți-vă către dreapta. Realizați aceste rostgoliri din toată inima. Nu permiteți corpului fizic să se încordeze sau să răspundă acestei acțiuni. Dacă folosiți un scaun, realizați
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
-vă către stânga, apoi rotiți-vă către dreapta. Realizați aceste rostgoliri din toată inima. Nu permiteți corpului fizic să se încordeze sau să răspundă acestei acțiuni. Dacă folosiți un scaun, realizați această acțiune ca și când v-ați întoarce și v-ați rostogoli de pe acest scaun.”. Robert Bruce - “Dinamica planului astral, un manual complet pentru călătorii în afara trupului” TEHNICA RACHETEI „Atunci când suneți pregătiți, imaginați-vă că sunteți lipiți de vârful unei rachete foarte mari. Corpul rachetei este ascuns undeva dedesubtul vostru. Patul sau
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
dus la cină cu băieții. Am fost cu toții la Sparks și apoi majoritatea au vrut să meargă acasă, dar eu am hotărât să arunc o privire pe-aici cu Rick și Thomas. Uite-i, sunt acolo, spuse el rapid, cuvintele rostogolindu-i-se pe tonul panicat al cuiva care tocmai a fost prins. Rick și Thomas erau, Într-adevăr, acolo unde indicase el. În cele treizeci de secunde de când veniseră, câteva fete foarte tinere acceptaseră invitația de a li se alătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la o mică degustare și dup-aia mergem sus? Toată lumea e pe acoperiș. —Ăă, nu-mi trebuie, mulțumesc, am spus, incapabilă să-mi desprind ochii de pe fată. Terminase cele două mici linii pe care Caleb i le lăsase și se rostogolise pe spate. Tehnic, nu era complet goală, dacă puneai la socoteală banda de mătase fucsia, care-i atârna foarte jos, pe șolduri și-i acoperea doar partea din față a pelvisului, lăsând toată partea din spate la vedere. Cureaua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
luat o Înghițitură și și-a dres glasul. —Bette, promite-mi că ceea ce-ți voi spune acum nu va trece niciodată dincolo de camera asta. Am respirat zgomotos, ușurată. Nu părea Începutul unui discurs de concediere. —Bineînțeles, am spus, cuvintele rostogolindu-se cu o nerăbdare grăbită. Dacă-mi spui să nu vorbesc despre asta, atunci bineînțeles că n-am s-o fac. — Am luat prânzul zilele trecute cu o tipă de la Ralph Lauren. Speram foarte tare să semnez cu ei - ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
articolele din New York Scoop sunt adevărate și acum Philip Weston apare acasă la tine În toiul nopții? Merităm toate detaliile picante! Se auzi o bătaie În ușă, urmată de o bușitură Înfundată În hol. Am deschis ușa, iar Philip se rostogoli Înăuntru. —Bette, iubire, sunt cam mangă, bolborosi el, scurgându-se lângă perete. Da, se vede. Intră, am spus, pe jumătate târându-l, pe jumătate sprijinindu-l În timp ce se Împleticea În cameră, iar fetele se dădeau la o parte, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tău, iubire? —O, Întotdeauna a evitat cât a putut englezii Înalți și beți, Încălțați În pantofi Gucci fără șosete. Sincer, nu e nimic personal. Dintr-un motiv sau altul, a considerat că spusesem ceva excesiv de amuzant și era să se rostogolească de pe canapea din cauza crizei de râs. —Ei, dacă ea nu vrea, atunci de ce nu vii tu aici să mă saluți așa cum trebuie? Ibricul Începuse să șuiere când m-am dus la aragaz ca să torn ceaiul. Am zărit-o În treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
auzim cum curge povestea - l-a susținut țârcovnicul. ― Când lotrul era gata de plecare, s-a auzit un scârțâit ușor. Cu ureche obișnuită să prindă orice zgomot, și-a dat seama că se deschide o ușă. Pe dată s-a rostogolit ca un bulgăre pe povârnișul din spatele fântânii. Ajuns jos, a rămas cu urechea la pândă: ― Irinuță! Da’ ce faci tu acolo? Descânți apa sau... ― Stai, că vin acuma - a răspuns femeia, uitându-se în direcția în care se afla lotrul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-mă, Doamne, pentru nelegiuirea asta, dar numai aici îl pot feri de poteră! Trebuie s-o fac. N-am încotro”. Cu mare greu, ca și cum și-ar fi rupt ceva din suflet, a apucat de poala sumanului lotrului și l-a rostogolit în hăul crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]