5,386 matches
-
pe oamenii săi. Observă mișcare pe câmpie, dar i se păru că burgunzii, chemând-se unul pe altul cu strigăte puternice, se aliniau și ei ca să-și înfrunte noii adversari. Așadar Frediana. îl înfrunta în tăcere, pornită doar să lupte, rotind în mână sabia, cu mișcări sigure. Nu-și chema oamenii, nu căuta ajutor. Era ceva ce-i privea numai pe ei doi. Acum, însă, el nu se mai simțea îndemnat să-i facă favoruri. Nu și de data asta. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drum spre ea, decât pentru a o ucide pe Frediana. Aceasta, în schimb, atentă și promptă, pară, făcu o eschivă și îi aplică o lovitură directă sub clavicula stângă: o durere ascuțită, înfiorătoare, îl obligă să sară într-o parte, rotindu-și fără țintă sabia, pentru a putea înainta, în vreme se privirea i se încețoșa. Dar Frediana nu-i dădu răgaz și, după un duel scurt, printr-o altă lovitură directă, îi înfipse sabia în încheietura coapsei stângi. Căzu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe al tău. Puțin îmi pasă! Mai bine două suflete libere decât în temnița trupului. Am trăit destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bătrână și jigărită, așteptându-și clientul sau moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui vals vienez găina țâșni în picioare și, rotindu-se în cerc cât îi permitea cușca, execută câteva mișcări stângace ca o marionetă pusă în mișcare de sforile nevăzute ale rutinei. Când ultimele acorduri ale valsului se stinseră, mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fiecare dintre ele fiind purtătoare a unei anumite trăsături de caracter. Despre corpul astral al fiecărei ființe și al fiecărui lucru, care e un fel de vehicul ce face posibilă contactul dintre lumea imaterială și conceptele din ce În ce mai materiale ce se rotesc În jurul său În momentul Întrupării, al prăbușirii În hăul materiei. Despre eliberare, despre momentul Întoarcerii, când, prin rostirea unor incantații, hainele carnale cad de la sine și sufletul se ridică la Înălțimi. - Voi vedeți viața la modul strict biologic. Credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scape de imaginea bărbatului cu cele trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa. Întrebările se Învălmășeau În capul ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și să mă las ispitită de forțele Întunericului ce sălășluiesc În sufletul fiecărui om, ducându-l În cele din urmă la pierzanie?“ Totuși, odată puse În mișcare, Întrebările continuau să se de deruleze de la sine, asemenea unei benzi ce se rotea În Întuneric, proiectând pe ecran imagini din ce În ce mai halucinante, ce se prăbușeau În hău, așezându-se straturi după straturi nu numai În sufletul, ci și În tot trupul Mașei Înfiorat de frig. „Fericiți sunt cei curați la inimă, căci aceia Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet În jurul centrului ei de greutate. Mișcarea aceasta imprima, la rându-i, lucrurilor aflate În interiorul Mașei-ou un impuls, făcându-le să se rotească lent, În jurul celeilalte Mașe, care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța Între genunchi și mâinile În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet În jurul centrului ei de greutate. Mișcarea aceasta imprima, la rându-i, lucrurilor aflate În interiorul Mașei-ou un impuls, făcându-le să se rotească lent, În jurul celeilalte Mașe, care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța Între genunchi și mâinile În poală. De fapt, și Mașa-Mașa, și Evlampia se roteau la rându-le, dar Într-un ritm mai lent, aproape imperceptibil, ca un grup statuar bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mișcarea aceasta imprima, la rându-i, lucrurilor aflate În interiorul Mașei-ou un impuls, făcându-le să se rotească lent, În jurul celeilalte Mașe, care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța Între genunchi și mâinile În poală. De fapt, și Mașa-Mașa, și Evlampia se roteau la rându-le, dar Într-un ritm mai lent, aproape imperceptibil, ca un grup statuar bizar, legănându-se În lumina cleioasă. Cele două rândunici suspendate-n aer dădeau și ele din aripioare deasupra coarnelor Evlampiei, dar aproape că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spumă albicioasă, ușoară ca un fum, ce acoperi podeaua. Imaginea entității cu trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie Îi reveni În memorie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În același timp În mai multe locuri... Numai oameni cu o minte extrem de limitată și-au putut permite luxul să emită astfel de axiome. Noi putem fi prezenți În toate locurile odată... Corpul nostru e alcătuit din particule ce se rotesc cu o viteză infinită. Mișcându-ne cu o viteză infinită, putem fi prezenți În același timp Într-o infinitate de locuri... După cum, În funcție de caz, putem lua și orice formă... Ne putem schimba Înfățișarea cât ai clipi din ochi. În universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit, acesta rupse un peștișor sărat În douăsprezece bucăți, apoi le umplu borcanele cu spirt Royal. „Aceasta este carnea mea și acesta este sângele meu, mâncați, beți și vă veseliți...“ Și după ce ortacii Închinară pe rând În cinstea sa, Subotin, rotindu-și ochii peste capetele lor, rosti cu solemnitate: „Unul dintre voi mă va vinde...“. Salahorii hăhăiră, iar unul dintre ei Îndrăzni, În beția lui, să-i spună: „Tu singur te vei vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înălță deasupra cetei, zicând: „Cine se teme de propria sa soartă e un laș...“. Cuprins de beție, un salahor Îl Întrebă, ridicând și el borcanul: „De soartă am Înțeles că nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra locului unde cândva fusese agățat portretul tătucului tuturor popoarelor. „Bine țintit, replică brigadierul, țintit la fix. Dar vă Întreb: ce Înțelegeți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îndoit cu moare și cu o voce răgușită conchise: „Doamnele, desigur, nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși să faceți un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început era de dimensiunea unui cal, apoi de dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acest semn, o Îndemnă el. Mașa abia apucase să arunce ochii pe hrisov, musafirul părea grăbit. Văzu acolo un scris ciudat, o mulțime de cifre roșii și albastre, triunghiuri, hexagoane și linii Înscrise Într-un cerc, care păreau să se rotească, schimbându-și mereu forma și locul Între ele. Musafirul Îi indică un punct, nu În josul, ci la Începutul paginii, Îndemnând-o cu un gest să-și pună odată semnătura. Mașa stătea În cumpănă. În inima ei, teama și Îndoiala Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dacă ne grăbim puțin...” Nu sfârși bine vorba și În birou intră doi bărbați care dela prima vedere, Tony Pavone realiză cine era „Bosul”, după felul cum se prezenta, În general după Îmbrăcămintea care impunea mult respect. Aceștia salutară scurt rotind ochii prin Încăpere În așteptare să fie chestionați, lucru ce Tony Pavone nu Întârzie s’o facă. „Cu ce vă putem fi de folos...?” „Dorim să vorbim cu inginerul constructor, Tony Pavone...” - deschise discuția cel care fusese apreciat a fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agitație făcându-l să-și forțeze privirea. Pentru Început avu impresia unui furnicar de râme din toate dimensiunile dar, pe măsură ce se apropiau realiză contrariu. De fapt, nu erau altceva decât unele monstruoase animale din trecutul Îndepărtat al pământului care se roteau În jurul său, privindu-l de o așa manieră cu ochii lor injectați Încât bietul, se făcu ghemotoc În scaunul lui Împărătesc...! La un moment dat, un balaur ce conducea alaiul se desprinse din rândurile lor, Înaintând În ritmurile veșnicului vals
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ochii a doua zi către ora prânzului. Lengeria de corp, așternutul patului, În general totul În jurul bolnavului dovedea de fapt: zăcuse Într’o imensă băltoacă!! Avea o stare de slăbiciune puternic accentuată În timp ce capul Îl simțea golit de orice conținut. Roti În câteva rânduri privirile prin Încăpere Încercând să recunoască locul unde se află, eventual dacă mai este În viață având eternele halucinații ori este mort, visânduse În viață...!! Vederea Încă Îi era extrem de tulbure, iar locul unde se afla evident
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se depărtă de locul primejdios, abordând Calea Victoriei către Începutul străzii. Mergea agale, făurind tot felul de planuri a zilelor ce vor urma, iar În dreptul magazinului Romarta Femeilor se opri. O mică surpriză oferită fetei va fi bine venită. După ce se roti prin magazin În câteva rânduri, În cele din urmă alese un capod de casă vișiniu din mătase naturală, ornamentat cu unele produse de broderie. Având injectată În sânge mania de-a pregăti banii Înainte de a ajunge să plătească, introduse mâna
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vremuri o „Majestuoasă hala cu carne”, astăzi, transformată de către comuniști, Într’o banală băcanie unde ce-ți trebuia nu gaseai...! Făcu Înconjurul pieții, privind cu interes la produsele vegetale, o dovadă În plus a primăverii, care deja Își făcuse apariția. Roti privirea În jurul pieții, zărind o țigancă cu un coșuleț În care erau expuși la vânzare ghiocei, o frumusețe. Reuși să obțină un buchețel, zâmbind satisfăcută. Îi va dovedi prietenului ei, Îndemânrea, de fapt munca lui În calitate de profesor n’a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră plină cu cuburi de ghiață unde cele două sticle de șampanie erau rotite permanent până ce deveniră aburinde, spre satifacția celor doi amici cari Îl rugară pe Georgica să mai aducă două sticle pentru a fi răcite la timp, setea lor fiind dincolo de orice imaginație. În cele din urmă se dovedi faptul, sticlele cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să retracteze adevărul științific...! Numai când mă gândesc la sărmanul Giordano Bruno,(1548 - 1600)...!” „Întradevăr...! Marele filozof și astronom italian, a demolat teoria lui Ptolomeu*, care afirma planeta pământ se află În Centrul Universului iar Soarele cu restul planetelor se rotesc În jurul lui și dezvoltând teoria unui Univers infinit cu lumi infinite, iar pentru acest adevăr În anul 1592 a fost Întemnițat, maltratat Îngrozitor să retracteze afirmațiile astronomice: a refuzat și a fost declarat Eretic iar În anul 1600 a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Secretarul comunist Însoțit de gașca lui de nemernici, intrând În curtea clădirii. Acesta proaspăt bărbierit, pleznind de grăsime - desigur bine hrănit din munca altora - emana un plăcut miros de parfum franțuzesc, desigur procurat de la magazinele cu vânzare În valută occidentală, roti privirea interesându-se de mersul lucrărilor. Tony Pavone Îi făcu semn Șefului de Șantier s’o zbughească, prea târziu Însă, se auziră strigați. Șeful Șantierului făcu slugarnic o plecăciune. „Să trăiți tovarășe secretar de partid, să trăiți...! Aici se lucrează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]