2,477 matches
-
oară. Nu-mi vine să cred că totul a fost doar o făcătură ordinară. Părea atât de romantic ! Cu el care s-a răzgândit și n-a mai plecat În America... faza cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gât și clipesc cât pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atât de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat! Ștefan știa perfect cum arată, se examinase În „salonul său”, În oglinda de la lampă. Obișnuia foarte des să se privească bine-bine Îndreptând lumina lanternei către partea sa dreaptă. Se suporta destul de greu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-l ferec, Să’mpidec umbra-i dulce de-a merge’n întuneric”. (Mihai Eminescu) Jocul In centrul unui oraș de provincie se află o clădire veche,cu etaj,izolată într-o parcare. Pe fațadă domnește o firma impozantă cu neon roz și albastru.Textul : ”La Mulți Ani 2005 ! «Agenția conjugală Eros»”. In sediu se găsesc doua persoane.Un bărbat cu ochi albaștri și barbă albă și o femeie tânără cu ochii verzi și părul vopsit blond. Pe un perete există un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ca la teoria probabilităților;profesorul le ceruse să arunce un zar de 120 de ori.Pentru a câștiga timp făcu o partidă de table și notă zarurile jucate. Profesorul contestă rezultatul).”Și-o să mă pierd și-mi vor rămâne/petale roz de adevăr,/ca un bătrân copil minune/strivit sub florile de măr”. (M.Dinescu). Comisia nu o promovă pe Nico,dar nici pe el. Amândoi au trecut la oral,dar nu și la scris.Ticu reuși pe postul mult visat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă, dintr-o greșeală, mi-am însușit o viață ce nu mi-a fost destinată? dar, dacă, dorințele mele, irepresibile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca o lacrimă albastră pe obrazul mobil al galaxiei? sunt sarea lacrimei pe care nu reușești să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a Întors pe dos, dormi agitat... Sunt convinsă că ai coșmaruri... Mormăie ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile pietroase, Împădurite cu măslini piperniciți și jnepeniș ondulat. — ...Nu am pretenția s-o recunoști În fața mea... dar măcar ție să-ți recunoști că te torturezi singur de când te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tu, acum, riscurilor și să suporți atâtea emoții de ce? Nu te poți Întoarce Într-un loc, sperând că te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doar ordinea În care trebuie să repovestească aceleași episoade, cu același expresii? Iar emoția i se declanșează automat, la aceleași cuvinte, ca saliva la animalele dresate. Autostrada fără sfârșit tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer, petele albe ale satelor, cocoțate acum mii, sute de ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de alb, prin care Înaintează două siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la vârsta noastră problemele de sănătate sunt o bună scuză, solicitările urgente ale ministerului pot fi, de asemenea, invocate... De ce să te expui de bunăvoie pericolelor...? Autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer cu petele albe ale satelor medievale, cocoțate acum sute și sute de ani, lângă izvoare. * — Pericole au fost, nu le neg, dar acum situația este radical schimbată. Vreau să spun că e schimbată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pălărie frumoasă ai, Buni! Bine că a observat În sfârșit și ea că Buni are pălării nostime totdeauna! — Pentru ce o admir eu cel mai mult pe Buni e curajul ei să se Îmbrace În culori deschise. -- Mie rochia asta roz cu alb Îmi place. — Întoarce-te, Buni, să-i văd și la spate modelul. Dar mai ai tu, Buni, o rochie roșie? — Mai ai tu, Buni, o rochie portocalie? — Verde criant? Bleu ciel? — Vai, Buni, de ce te scuzi? Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a spus lui Traian ieri, Încercând să Îl convingă să asculte o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
conștient că, vorbind, face drumul să pară mai scurt pe această porțiune care pare totdeauna mai lungă pentru că, după ce se lasă noaptea, autostrada e atât de monotonă! Lumina farurilor mătură gărdulețul de leandri și scoate fulgerător la vedere florile albe, roz, roșii. După ce am plecat de la familia Dobrotă, mi-am dat seama că jumătate din timp s-a vorbit doar despre Anton! Cumnata lui Îi știa viața pe dinafară... Poate a fost la Început Îndrăgostită de fratele mai mare. Știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lumânări pentru sănătatea celor vii și liniștea celor plecați spre eternitate. Apoi, maica L. ne-a condus către locul de cazare. Ne așteptau căsuțele cu verande din lemn, pe marginea cărora erau așezate, unul lângă altul, ghivece cu mușcate albe, roz, roșii, În marea majoritate. Ce frumusețe! După cum se vede, am ajuns În „grădina raiului!”, spune prietenul meu, ușor ironic, dar și Încântat de Întreaga priveliște. Mult mai surprinși am fost de spațiul de cazare. Camera curată, văruită În alb, cele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de pagina întâi, din anii de tristă amintire. Întreaga sa creație poetică era considerată o rușine, o lingușeală ideologică, o otravă care a intoxicat cugetele curate ale românilor aproape idiotizați de o propagandă feroce, decolorantă, negrul fiind întotdeauna alb sau roz. Vina lui era atât de mare, încât nici nu se compara cu cea a poetei care a scris: “Plugul, strungul și condeiul/ Au început să chiuie...” sau cu cea a personajelor importante din forul legislativ actual, ideologi de frunte ai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
Din când în când o mai aud pe una din ele anunțând „Mor de foame!“ iar apoi Sophie, sau Lisa trage ușa frigiderului și intră în sufragerie clefăind o roșie sau o jumătate de felie de pită cu o urmă roz - cel mai subțire strat de salată tarama pe care l-am văzut vreodată. Fără îndoială, credeți că formăm un trio ciudat. Probabil aveți dreptate. Italianul de la magazinul de delicatese din capul străzii a rămas uluit când și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ochii ei verzi inteligenți, și aplică extrem de puțin dermatograf și mascara, doar ca să le accentueze culoarea. Îi plac buzele ei țuguiate și pline, chiar dacă tind să dispară în rotunjimea feței sale în formă de lună. Așa că le pictează cu un roz pal. Îi place părul ei strălucitor, și-l periază, îl tot periază până când îi strălucește în oglindă. Se aranjează, își țuguie buzele sugându-și obrajii și împingându-și capul în față, până când bărbia aproape că dispare. Aș putea să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fie chiar așa de mic? Cele două paturi minuscule înghesuite înăuntru abia dacă încăpeau. în afara dimensiunilor, sau mai curând a lipsei lor, asemănările încăperii cu o chilie de călugăr se opreau acolo. Asta dacă nu cumva călugării aveau cuverturi sintetice roz, de genul ălora care se fabricau pe când eram copil, prin anii șaptezeci. Și care nu semănau deloc cu cearșafurile irlandeze, albe și apretate, la care mă așteptasem. Trecând pe lângă pat, am auzit un pocnet înfundat, ca și când atmosfera ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Valium din chiloți care era cât pe ce să-mi spintece măruntaiele! Când durerea s-a mai potolit, am pescuit sticla și am decis s-o ascund în comoda de lângă pat. Dar când am încercat să mă ridic, cuvertura roz s-a lipit de mine. Cum încercam s-o desprind, alt colț se lipea la loc. Eram frustrată, dezamăgită și de-a dreptul furibundă! 9tc "9" Haide, m-am îmbărbătat singură. Să luăm partea bună a lucrurilor! Gândește-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz. în timp ce Carlos punea niște muzică, iar Brigit îi mânca ficații, prietenii pigmei ai lui Carlos mă dezbrăcau din priviri, cu ochii lor căprui și apoși. Chiar nu-mi dădeam seama ce-i atrăgea. Brigit zicea că Omul Nostru din Havana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arăta Misty. Mie n-o să mi se întâmple la fel. Sunt hotărâtă să fac totul ca la carte. —O să te întorci în New York? m-a întrebat ea. Imediat am devenit confuză și temătoare. Și al dracului de furioasă. Perspectiva mea roz asupra vieții nu fusese extinsă asupra lui Luke și a lui Brigit. Ticăloșii! — Nu cred c-o să mă mai întorc niciodată în nenorocitul ăla de New York, am bolborosit. — Te îngrijorează ce-or să spună oamenii ăia fermecători? Cum o chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peste mări și țări. Și scrisul s-a amestecat în toți acești ani cu mâncarea, cu aburii bucătăriei, cu biberoanele răsfierte, cu tentativele de chec și cozonaci, cu rufele întinse pe sârmă pe categorii, cu vaccinurile, cu gustul de Panadol roz, cu șosețelele cu oțet, cu textura piureurilor și cu mirosul de șnițel proaspăt, apoi cu gustul năutului și al brânzei mozzarella în exces atunci când a devenit vegetarian, cu surprizele din Kinder și cu piesele de Lego, în care îți julești
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
se aplece cu atenție asupra acestei informații despre care aflase în cel mai neașteptat mod. Începuse imediat să strângă informații și ceea ce afla îl făcea să spere. Vlad nu era naiv, știa că situația nu putea fi chiar atât de roz precum povesteau cei doi turci de la ceainărie însă merita să încerce. La Istanbul avea un prieten pe a cărei discreție putea conta. Într-o seară îi făcu o vizită. Încă se temea, așa încât se văzuse nevoit să își ia toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un caiet și pixuri; ar putea să-și dea seama de când nu mai veniseră fetele după caietul în care consemna zilnic din ziua când îl primise. Acum zâmbește la gândul că or să pună mâna niște necunoscuți pe caietul lui roz, ajuns aproape de sfârșit, și să vadă ultima propoziție consemnând simplu evenimentul de azi-dimineață: Mi s-a sculat. Geamul înalt al salonului dă spre curtea interioară, care acum oferă o priveliște de iarnă uscată, de anotimp când nimic nu te reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
serviciu - în fața calculatorului, cu topul pretențios de coli albe pe care de vreun sfert de oră, presimțind o zi frustrantă, desena într-un ritm agitat simboluri bune de arătat la psihiatri - un pantof cum văzuse la Teatrul Național, pantoful feminin roz pe fond negru, cu tocul rupt - vorbesc despre o pictură intitulată București, pe care nu ești obligată s-o fi văzut. Știam că de la primul asalt al iernii drumurile spre Babadag devin impracticabile, dar mă îndoiesc că Zina s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]