3,112 matches
-
se învecinau cu ceea ce arheologii numesc astăzi „casa Liviei“ și care în realitate a fost casa lui Claudius, primul ei soț, pe care l-a părăsit. Acolo se închisese Augustus în zilele războiului din sânul familiei; de acolo, nesimțitor la rugăminți, hotărâse surghiunirea fiicei sale Julia și condamnarea ultimului nepot, în vârstă de șaisprezece ani. Acolo, după mulți ani, primise sfaturi și Tiberius, implicat în scandalul otrăvirii lui Germanicus. Acum pretorienii pășeau disciplinat de o parte și de alta a ofițerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
determinantă, serioasă asupra lui, greu de anulat, fie și parțial. Mâine Îi dau telefon la ora nouă dimineața. Ce-mi va spune nu știu. Nu știu dacă nu va profita de acest interval de timp pentru a se sfătui, peste rugămintea mea, cu cine nu ar trebui În ruptul capului și, pe de altă parte, cred că, oricum ar fi, va vorbi cu mine, va da curs invitației mele. Cum Îl pot determina pe el să vorbească? Faptul că el atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Gersham, un agent foarte voinic al Departamentului, îl apucară de câte un braț și porniră agale pe coridor spre celulă. Welles avusese de-a face cu sute de criminali aici, în Centrul de Detenție, și credea că este imună la rugămințile, protestele sau lacrimile lor. Dar era ceva în promisiunea tristă la lui Weir în fața lui Lon Sellitto care o tulburase. Poate chiar era nevinovat. Nici nu arăta a criminal. Suspectul tresări, iar Welles slăbi strânsoarea. După doar o clipă, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
chirie de 30.000$ pe an și să nu ai un cuptor? Aici Emmy era nevoită să se descurce cu o chiuvetă, un cuptor cu microunde și un frigider cât un dormitor, iar proprietarul — după penibil de multe insistențe și rugăminți — îi cumpărase și o plită nouă. În primii ani s-a luptat vitejește să inventeze mâncăruri folosind mijloacele limitate de care dispunea, dar strădania ei de a face ceva mai mult decât să le reîncălzească a epuizat-o. Acum, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
crucificat pe Mântuitor. —Dar, doamnă Gilhooley, cred că nici Saul nu era pe-acolo aclamând cu o găleată de doi șekeli de popcorn și o cutie de lapte de măgar fără grăsime. Nici argumentele raționale ale lui Ruby și nici rugămințile Înlăcrimate ale lui Fi nu avură nici un efect asupra lui Bridget. Pe de-altă parte părinții lui Saul, nu aveau nici o problemă cu faptul că băiatul lor se căsătorea cu o catolică. Nu erau foarte religioși și erau mulțumiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tocmai făcea un sprint remarcabil ca să Îl prindă. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Ruby Își petrecuse restul dimineții frământându-se și muncindu-și mintea În legătură cu ceea ce văzuse În cabină. Era atât de preocupată Încât, atunci când unii clienți se apropiaseră cu o rugăminte, au trebuit să se repete ca să Îi remarce. Apoi, În jurul prânzului, când răsfoia un catalog care ajunsese În acea dimineață de la un fabricant parizian de lenjerie pentru gravide, a avut o revelație. „Bineînțeles, asta era!“ mormăi Ruby pentru sine, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
își spunea Augusto, adăugând în sinea-i -: Tot ce gândește există și tot ce există gândește. Da, tot ce există gândește. Exist, deci gândesc.“ La început nu simțea deloc poftă să cineze și doar din obișnuință și ca să cedeze la rugămințile servitorilor săi credincioși ceru să i se dea două ouă fierte și-atât, ceva foarte ușor. Pe măsură însă ce le mânca, i se deschidea o poftă ciudată, o furie de a mânca din ce în ce mai mult. Și ceru alte două ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Este cumva apă pe-aici? Vorbești franceza? Fima răspunse afirmativ la ambele Întrebări, deși habar n-avea unde era apa și nu știa decât câteva cuvinte În franceză. Din clipa aia Începu s-o urmărească prin tot Ierusalimul, În ciuda tuturor rugăminților ei politicoase, și nu se potoli nici măcar când șeful grupului Îl avertiză că va depune plângere Împotriva lui. Când se ducea să se roage la Biserica Adormirii, o aștepta afară, ca un câine vagabond, o oră și jumătate. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe el, de haine, murmurând: — Încet, Fima. Mă mănânci de vie. Dar el n-o luă În seamă și Într-o clipă se lăsă pe ea cu toată greutatea, fără să Înceteze s-o sărute pe obraji, șoptind În continuare rugăminți și scuze bâlbâite. Când ea se Înduplecă În cele din urmă și spuse: Bine, hai, organul său se ofili brusc. Se retrase În ascunzătoare ca o țestoasă În carapace. Însă nu Încetă s-o sărute și s-o mângâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oprire, dar până la urmă nu l-ar refuza. În definitiv, erau singuri cel puțin până la ora patru. I-ar putea oferi plăceri pe care, ghici, nu le cunoscuse niciodată În viață. Ar putea să scoată de la ea hohote de râs, rugăminți, suspine, dorințe șoptite, ușoare gemete de surpriză, sunete care i-ar produce și lui cea mai dulce plăcere pe care o cunoștea: bucuria dăruirii. Și ce dacă nu era frumoasă? Femeile foarte frumoase trezeau În el un sentiment de umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ideea ca el să pretindă că era un străin, iar ea o fețită Încă neatinsă, naivă, rușinoasă, speriată. Rolul lui era s-o seducă Încet, cu multă răbdare. Reușise să-i trezească dorința până aproape de durere. Obținuse de la ea strigăte, rugăminți, exclamații tandre de surpriză. Cu cât o făcea mai mult pe străinul, cu atât plăcerea se intensifica și se adâncea, un fel de senzație misterioasă Îi aluneca prin fiecare celulă a trupului, până În vârful degetelor, cu ajutorul căreia parcă auzea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În gând: „Nu tolerează. Atunci să nu tolereze!“. La zece seara, după ce Îl culcă pe Dimi Într-un dormitor și Îi spuse o poveste scurtă și captivantă despre argonauți și lâna de aur, Își trimise toți prietenii acasă. Respinse toate rugămințile și protestele lor. Nu, mulțumesc foarte mult, nu e nevoie să rămână nimeni peste noapte. Nu, mulțumesc foarte mult, nu vrea să fie condus la locuința sa din Kiriat Yovel. Nu simte nevoia să doarmă În noaptea asta la nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se lăsase să cadă în adâncimea pernelor. Ne privi cu ochi întunecați, schițând un zâmbet mic. Înaintarăm câțiva pași și fratele meu, cu același curaj care-l făcuse să-și desprindă mâinile de pe turnul din Pisa, i-a făcut cunoscută rugămintea noastră, spunându-i că tata a suferit un atac cerebral și că acum zăcea la pat. Nici nu mai voia să ne vadă și noi ne temeam că s-ar putea să nu supraviețuiască șocului. De aceea am fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din spatele lui. — Ce faci? am strigat ca să acopăr zgomotul. — Nu vă las singure în starea în care sunteți, răspunse el liniștit. Dacă nu vă omorâți una pe cealaltă, o vor face hoții. Își fixă din nou atenția pe volan ignorând rugămințile noastre de a se duce acasă. Eu și Lisa am mărit pasul ca să evităm producerea unui accident rutier grav. Părea să fi fost distrasă de drama din spatele nostru și m-am folosit de ocazie să-i vorbesc din nou. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
peste noi, în avalanșă, aducându-ne deprecierea leului, a grânelor și a petrolului. Pe de altă parte plasamentul nefericit al depozitului de lei din contul „C” a fost un act de complezență, pe care l-am făcut în urma stăruitoarelor dumitale rugăminți. „Qui ne risque, ne gagne pas”. Astfel că orice pretenție ridicată de dumneata în fața acestui caz de forță majoră e înălțată pe un eșafod prea șubred, pe care îl voi dărâma la prima instanță judecătorească. Cât privește amenințarea dumitale că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
el. Editorii Îl Întrebaseră dacă este dispus să recenzeze primele patru episoade și el acceptase, În parte ca serviciu făcut unui prieten, În parte pentru că era extrem de curios să citească romanul. Îi trimiseseră un exemplar al textului integral, dar cu rugămintea de a nu „da de gol“ evoluția intrigii. Realitatea era că primele capitole, care se desfășurau În Cartierul Latin din Paris, pe la mijlocul secolului, printre artiști săraci, studenți la arte plastice și modele, era de departe bucata cea mai bună, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o zi Într-un atelier plin de studenți, pozând goală, pour l’ensemble (sau, așa cum ea Însăși se exprima, „pozând la grămadă“), și fugea, dar se Îmbuna și o ierta, iar ea accepta să se mărite cu el, dar, la rugămintea mamei lui, scandalizate, renunța cu noblețe și dispărea, pentru a fi salvată mai târziu de la pierzanie de către Svengali. Totul era evident inspirat din Scènes de la Vie de Bohème și din Dama cu camelii a lui Dumas, după cum Du Maurier Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu paturi cu două etaje, nu voia ea să vină. Din grijă pentru mine, ea accepta să se întâmple ceea ce făcea parte din mersul la cinematograf ca program de închidere, indiferent dacă voia și ea sau voiam numai eu. Iar rugăminții ei de a fi prudent am învățat să mă supun. Dar mai mult decât în cursul minutelor petrecute pe veranda sau în marchiza casei ne-am bucurat unul de altul pe câmpurile cultivate cu sfeclă de zahăr. Ea, vorbind explicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
brizbrizuri, de care trag și tot trag. Gesticulând, cer să fiu lăsat să intru, înjur în gura mare mamă și soră, fluier cu două degete. Nu vine nimeni să deschidă poarta, măcar de două degete. Alte înjurături. Apoi din nou rugăminți, implorări, poate chiar lacrimi. Acum vreau să văd ceea ce filmul, derulat și lăsat din nou să meargă, refuză însă să-mi arate: pe tânărul mânios care ridică poarta din balamale și, cu amândouă mâinile, o aruncă în grădina vilei cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot. Cu toate astea, la fiecare pas apare o ademenire: fluviul, clădirile înalte, o fereastră deschisă undeva, sus, sau ștreangul de la jaluzea. La rîndul lor, oamenii îmi vorbesc dar eu nu înțeleg nimic. Cuvintele lor n-au nici o valoare. Nici rugăminți, nici amenințări. Sînt într-un spațiu grav în care nu mai contează joaca asta de-a viața. Îmi pare că sînt și eu o pasăre legată de pămînt, visînd zborul. Dar poarta spre cer e prea mică și nu-mi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Oprește Doamne toate distanțele dorului și fă mă să uit de toate destrămările UNIVERSULUI. Tu știi cel mai bine, cât de târziu îmi este prin CERUL DE VIS, unde roua de ani e o uitare de lume. Peste toate aceste rugăminți te rog, să-mi păstrezi întregul univers al iubirilor absolute ce le-am consimțit în deplină libertate de gând. E-ul stelar e o deziluzie în CEAȚA DEASĂ A DRAGOSTEI, unde noaptea îmi plânge prin plete de ger. SOMNUL e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
duc la Belfast și să arăt ca o veștejită. Ăia de-acolo o să creadă că toți catolicii sunt oameni murdari și în care nu poți să ai încredere. —Bine, bine, bine, a strigat tata, ridicând brațele ca să se apere de rugămintea plină de pasiune a lui Helen. Bietul om. N-avusese nici o șansă. Situația s-a calmat. Lumea a început să mănânce pâine prăjită, să hălpăie cafea și să poarte conversații - deși folosesc termenul ăsta în sensul lui cel mai larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Încă îmi era foarte greu să cred că fusesem chiar așa de dificilă. Cine-a zis „Ai grijă ce-ți dorești, pentru că s-ar putea să-l obții“? Și un alt sfânt sau nu mai știu cine a spus: „Din rugămințile îndeplinite izvorăsc mai multe lacrimi decât din cele neîndeplinite“. Înțelegeam acum ce-au vrut să spună oamenii ăștia. Suferisem așa de mult. Îl iubisem așa de tare pe James. Și îmi dorisem așa de mult să-l recâștig pe James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu trebuie să-și mai aștearnă în jurnalul început nu de mult gândurile, pentru că nici n-ar mai avea vreun rost să aibă altfel de gânduri decât cele din fața oglinzii. Luând chiar caietul și dându-i-l lui Andrei, cu rugămintea să nu-l citească, să-l păstreze numai până i-l va cere ea înapoi. „Maică-mea asta prea curioasă, care își bagă nasul în toate, ar fi în stare să-l devoreze și să mai facă și o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar și așa, ar fi trebuit să mă întreb ce l-a apucat, că începuse să bea dintr-odată. În clipa următoare îmi ziceam că dacă Yvonne Alexa e într-unul din momentele ei bune, trebuie să urmeze neapărat o rugăminte să-i povestească ce s-a petrecut, cu asigurările că ea vrea să-l ajute și că e gata să facă ceva și la sfârșit îndemnul că nu merită să suferi pentru nimic. A fost întocmai, fără ca Andrei Vlădescu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]