KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

eu pentru cine mă zbat? îl întrebase. Vreau să ne facem un rost în lume. Îmi este dragă fata dumitale și vreau să trăim mai bine. Ne-ai dat bani de zestre, vezi ce fac cu ei! Plec undeva? -Nu. - Sânt cununat cu Lina? - Ești. - Atunci? Vezi doar că trag la gospodărie: circiumă de zid, odăi, tablă de zinc pe casă, magazii, gard, am mai mărit locul și Dumnezeu să ne ajute să apucăm binele pe care-l vreau eu la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
casa! S-o întrebăm și pe Lina: vrea s-o pun în act, o pun! E zestrea ei! Eu nu-i vreau răul!X)-aia am luat-o, să ne așezăm pe un temei, să nu ne râdă lumea! Eu sânt negustor, știu ce-i banul! Nu-mi bat joc de el. Mi-ai dat ce mi-ai dat" dar ce, crezi că mi-ajunge? Ai văzut bine cât mi-a cerut pentru materiale, cât pentru lucru. - Am văzut. - Dă la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să te lași sfătuit de muieri. Ce ți-a băgat mă-ta-n cap? Să te trec în acte? Eu te trec, nu zic nu... dar la ce-ți folosește? Nu ești nevasta mea? Nu le stăpânim noi casele? Nu sânt eu bărbatul tău? Spune! -Da. - Atunci? De ce nu mă lași să le potrivesc așa cum e bine? Făcuse ce făcuse, a încîntat-o, Lina se potolise. Ce treabă avea ea? Tot maică-sa o învățase că, o dată dusă după bărbat, s-a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în pantaloni largi, din stofă reiată. În mână învîrtea un baston cu cioc de metal. Părea între două vârste, deși după felul cum urcase treptele i se simțea încă agerimea. - Îmi dai voie, spuse vărul Didinei, întinzîndu-i mâna celui tânăr, sânt Titi Aripă, beau și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă: - Da ăsta cine mai e? Codoșul mormăi ceva neînțeles. După un

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să treacă o vreme. Ceilalți, numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea? râdea al Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo trei și-au făcut pardesiu de scânduri de pe urma lor. Copiii nu prea înțelegeau limba păsărească a lui Oprică, dar tăceau din gură. Al Măritei se dezlegase la limbă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
s-a oprit cu ăl bătrân, unde era înghesuială mai mare și loc prielnic de ușurat gorobetii. Peroanele, ticsite de pasageri care așteptau plecarea trenurilor. Unii atunci soseau: gogleți de la Galați și de la Brăila, încărcați cu geamantane. Se cunoștea că sânt din provincie. Aveau fete speriate și se uitau uluiți în dreapta și-n stânga. Nu cunoșteau. Trăsurile așteptau afară, la intrare, și le venea greu să care, trebuiau ajutoare. Ai lor erau! Cei doi se înțeleseseră fără multe vorbe: - Gheorghe, punem

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
suflet, să-l iubească, trebuia să mai aștepte, să se deprindă împreună. Praf îl făcuse Sinefta pe pungaș, că era frumoasă, frumoasă! Râdea Gheorghe: - Te-a-ntors pe plătit oafa aia, Nicule! El dădea din cap cu mîndrie: - Da de unde! - Parcă eu sânt chior, nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te arză un foc mare dacă minți? - Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Îi vezi așa cum i-a lăsat Dumnezeu. Bogat, sărac, bun, nebun, la fel suit: țepeni. Nu mai mișcă, nu mai strigă Ia tine. Nu mai fac pe-ai dracului. Încă mai vorbesc cu ei... - Vorbești cu ei? - Da ce crezi? Sânt ca niște copii. Nu zic pis. Îi știu după acte. Ăsta a fost negustor, ăsta judecător, ăsta neam prost, toți în piele, nu se mai deosebesc. O, dac-ai da jos hainele de pe ei, că haina-i răiește, i-ai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de alături. - Cum să fie? Beau, că mi s-a făcut scârbă de lumea asta! Să fie dreptatea o sârmă, aș îndrepta-o eu! Și iar începea să vorbească cu Chirică despre morții lui: - Acu i-am lăsat să doarmă. Sânt mulți. Până le vine rândul, mai așteaptă. E muncă mare și la noi, ce crezi dumneata? Dimineața, cum mă duc, deschid fereastra. "Ei, cum ați dormit, fraților? îi întreb. Bine? Nu v-a fost frig?" Ei, nimic. Mă spăl, îmi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
spusese să stea liniștiți. De îmbătat, însă, tot s-a-mbătat Gheorghe. Să ție paharul știa, nu-l certa nimeni. Îi plăcea gustul vinului, inima lui fierbinte, și 1-a îndemnat și pe Paraschiv: - Ia, mă, și bea, că ești cătrănit. - Nu sânt cătrănit... - În flăcările alea mari să te văz... De ce mă minți, mă? Ucenicul nu mânca, nu petrecea. Băgase de seamă cum îl pierde din ochi ibovnica pe meseriașul de la masa vecină. Țiganca se mișca, i se vedeau țâțele tari prin

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu? -N-am auzit. 203 - Păi eu am casele alea mari, cu etaj, din Calea Victoriei, unde se țin niște magazine... - Ce vorbești?! • Și-l mai împunse cu țâțele. - Da matale? se linguși președintele. - Nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să le treacă urâtul. Nu era așa de rău la pușcărie dacă cunoșteai. Mai pica vreunul, începător, îl puneau la probe, mai dădeau în el, sluga lor îl făceau. Mula, care avea oameni în poliție, i-a cercetat pentru ce sânt în pârnaie și le-a spus că dacă ung osiile pe unde știa el, scapă mai ieftin, că mărturisiseră. Comisarii aduceau grefierii la anchete. Aceștia scriau declarațiile, și în procese nu mai puteau să dea înapoi. Au trimis bilet lui

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
într-o limbă străină. Într-o zi, Procopie se întorsese mai devreme și dăduse peste ea cu nasul în hârțoagele lui. - Bună ziua, spusese. Ce făceai aici? Te uitai la cărțile mele? Avea o voce plăcută de bărbat tânăr. 254 -Da. - Sânt tratate de medicină. Știi ce-i asta? - Dumneata te faci doctor? 1-a întrebat fata în loc să-i răspundă. Ridicase ochii. El zâmbea. Mai bine ar fi murit, pentru că inima i se cocoloșise. y - Pari cam speriată, adăugase studentul. - Nu. Eu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
singură pe aici? Veta clipi nedumerită: - Adică ce să pățesc? Studentul nu știu ce să-i răspundă. - Vreau să spun... ce-ai face, de pildă, dacă ai da peste hoți? Copila nu se gândise. - Eu știu? Da nu mi-ar face nimic, sânt sigură. - De... Ochii ei se aprinseră mânioși. - A, de ce te gândești la lucruri urîte? Uite, să știi că m-am supărat pe dumneata! Și se ridică. Coborâră tăcuți. Au trecut balta înapoi, uitând pelinul cules. El s-a încălțat, și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
aduc, pe cuvânt... - Apăi cuvântul dumitale-i așa, o fudulie... - N-am avut bani. - Aha. Va să zică, și dumneata ești sărac... Păcat, un om așa de învățat și să n-aibă bani... Mă duc. Ce-oi mai sta?! Am uitat că sânt supărată pe dumneata... Procopie o apucă de mînă: - Dar niște cărți nu mai vrei? Fata șovăi puțin și spuse dezamăgită: - Aș mai fi luat, dar ai numai romane serioase dumneata, nu-s de nasul meu. Ei, mie îmi trebuie ceva

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vrea dumneata să afli? - Păi să nu fie cu păcat, cam la cât i se face, așa, fetii... - De... P-acilea, prin mahalaua noastră, pe unele le-apucă și pe la treisprezece ani. Nu le vezi pe-ale zidarilor? Nici nu sânt răsărite bine, și umblă cu burta la gură... N-a mai băut domnul Aristică. A doua zi, cum s-a luminat, a bătut în ușa studentului. - Bună dimineața, a zis. Domnu Procopie, nu te supăra, am de vorbit ceva cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Poftim, poftim... 271 Tramvaistul s-a așezat pe un scaun, și-a scos batista și și-a șters fruntea de sudoare. Nu-i cădea nici lui bine. - Uite ce este. O să-mi vie o rudă de la Focșani, eu de-acolo sânt n-ai de unde să știi dumneata, și-o să intre la noi, la Tramvaie. N-are unde sta. Ce m-am gîndit: i-a să-l rog eu pe domnu Procopie, că e băiat înțelegător, om cu știință la bază, n-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
zisese încet: - O să ne iasă vorbe. - Și ce dacă! Mi s-a urât... - Ba nu, zău, coană Florico... - Cum îți spun. Bărbatu ăsta al meu parcă-i un stîlp! Nu mă distrează și el, nu se interesează de mine, că sânt tânără încă, slavă Domnului! Altceva decât cărțile nu mai știe. Tilică clipise repede. Acum era ceasul lui, că de când se prăpădea după ochii coanei Florica! Numai că pe muiere o simțise Gogu că prea trăgea cu urechea la vecin când

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Nu-ș' ce-i cu mine, mi-am pierdut capul, că prea cânta domnu Tilică din mandolină... - Fier al dracului! Ce-ai? Nu-ți dădea Gogu de mîncare? Nu te îmbrăca? Nu se uita la tine ca la soare? Da așa sânt unele... - Acum la ce mai mă cerți? - Nu te cert, dar o să vezi tu ce rău e fără om la ușă! Cine o să te ție, că frizerul văd eu ce fel de bărbat este, ehe, ascultă la una mai bătrână

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
acesta prăvălia era plină. Unde cântau sticleții și ucenicii nu mai pridideau cu foarfecele! Patronul număra banii la tejgheaua lui de Ungă ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat la cei ce așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a mai dat drumul la un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Paraschiv... - Ce vorbești?! s-a mirat Piele. - Da. Merge la una de-a trăit cu ea, că i s-a urât. - Șucară? a întrebat Mînă-mică. - Și când pleci? a zis și Stăpânul într-o doară. - Păi sâmbătă pe la prânz. Luni sânt al vostru. Pe unde vă găsesc? Hoții s-au uitat la staroste. Ochii lui erau negri, întunecați. A mai băut un pahar, și-a șters gura și-a lăsat mâna pe masă: - Păi tot aici, mînca-ți-aș sufletul, că s-a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Și parcă de când o prinsese la așternut cu ucenicul, Stăpânul era mai drăgăstos. Nu știa ce să-i mai facă s-o țină în voie. A dat din umeri, uitîndu-se afară. Codoșul se grăbea: - Ce să-i spun? - Eu știu? Sânt în puterea lui Bozoncea, n-am ce face, să mă fure dacă poate... Gheorghe s-a încruntat. Cădea și el la bănuială: - Didino, tu -lai vândut atuncea, noaptea, pe Paraschiv... Ibovnica a început să se jure, speriată: - Să n-am

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
si că-l dăduse starostelui. Praf i-au făcut rochia de mireasă. În noaptea aia, Paraschiv le-a cerut jurământ la toți. A înfipt în pământ cuțitul cu care împunsese inima lui Bozoncea si le-a zis: - De-acum eu sânt ăl mai mare peste voi! Cine s-o ridica peste mine, de mâna mea mierlește! Asta vă spun. Să m-ascultați și la bine, si la rău, si ce-oi avea, cu voi împart! La fel pentru toți! S-a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
aripile verzi-albicioase care înfloreau în capul morcovului, și când lepăda într-o hârtie, să nu facă murdărie, mătreața murdară, de pe deasupra, sta multă vreme tăcută, dîftd alteia cuțitul. Baba Lixandra morfolea ce morfolea, o dureau gingiile, spunea tare: - Nu mai sânt morcovii de anul trecut! Ăia parcă erau mai proaspeți... - Da de unde, se lăuda Chirița, al meu parcă-i argăsit. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Ce să zică? Zice că nu-i bun morcovul... - Să nu mai ude nisipul ăla

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]