KorAP: Find »[drukola/base=sălta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...102 >

2,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

sergentul Walter Crumley i-a șterpelit setul de chei de rezervă, atașate la centură. Sergentul Exley nu a folosit forța pentru a-și recupera cheile de rezervă. Alte detalii: Stensland luînd-o razna. Polițiștii bătînd deținuții lipsiți de apărare. Bud White săltînd de ceafă pînă la tavan un om care se zbătea. Sergentul Exley Îi ordonă polițistului White să Înceteze. Polițistul White Îi ignoră ordinul. Sergentul Exley se simți ușurat cînd arestatul s-a eliberat singur, eliminînd necesitatea de a continua confruntarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Sid cu ocazia arestării lui Bob Mitchum. Mocasinii cu ciucuri și pantalonii din flanel gri erau rezultatul dezvăluirilor din Hush-Hush cu privire la legătura dintre muzicienii de jazz și conspirația comunistă - a stors ceva chestii „progresiste“ de la un basist pe care Îl săltase pentru că avea urme de ac de seringă. Se Îmbrăcă, se dădu cu parfum Lucky Tiger și porni cu mașina spre Beverly Hills. *** Petrecere În curte: jumătate de hectar acoperit cu copertine. Mașinile erau parcate de studenți de colegiu. Bufetul etala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
la Moonglow Lounge. Un raid ad hoc: Chick avea o stivă de radiouri manglite. Un pont despre tipii care prăduiseră camionul: se pitiseră În San Diego și n-avea cum să-i aducă În jurisdicția LAPD. În schimb, l-a săltat pe Chick: primirea cu bună știință a unor bunuri furate. Zece arestări pentru infracțiuni Într-o lună. Cel puțin făcuse un număr din două cifre. O căcănărie În toată regula, care se prelungea și În februarie. Înapoi În uniformă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
casei cenușii. Bud spuse: — Șefule, al meu e. Dudley Îi făcu cu ochiul: — Excelent, flăcău. Bud se duse În spate pe alee, după care sări peste un gard. La veranda din spate: o ușă cu plasă, Încuiată cu un cîrlig. Săltă cîrligul cu briceagul și intră În vîrful picioarelor. Întuneric. Forme abia vizibile: o mașină de spălat, o ușă cu o draperie. FÎșii de lumină prin crăpături. Bud Încercă ușa - descuiată - și o deschise cu ușurință. Un hol. Lumină venind dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
spre el. Ed Îl duse undeva mai departe de Inez. — E tot aici? Da, beat pulbere. Îmi luasem gîndul că mai vii. O alee Întunecată lîngă bar. — Unde e polițaiul care-l are În grijă? Mi-a spus să-l salt eu. E În jurisdicția comitatului. Tovarășii lui au șters-o, așa c-a rămas numai el. Ed arătă spre alee: — Adu-l acolo Încătușat. Keefer se Întoarse În bar. Ed așteptă lîngă ușa care dădea În alee. Strigăte, bubuituri, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
palmat cine știe cîte dosare - În fișet nu puteau intra mult mai multe decît rămăseseră deja. Dosarul „Marele V“ al lui Sid era Încă pe undeva, iar dacă asasinul l-a găsit, fie l-a aruncat, fie l-a păstrat. Salt logic: Hudgens/ Patchett erau conectați, iar legătura era asigurată de combinația pornografie/ prostituție. Lăsăm la o parte legătura Cathcart/ Nite Owl. Millard/ Exley au considerat-o o pierdere de timp, iar Whalen și Mickey C. au negat. Cathcart n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
și polițistul Thomas Kifka pensionați; sergentul Lewis Stathis Încă activ, la echipa care investiga escrocheriile. Ed Îl sună pe comandantul său și, zece minute mai tîrziu, Stathis intra În biroul lui. Un bărbat solid, Înalt, ușor Încovoiat. Neliniștit. CÎnd te saltă din senin Anchetele Interne, e semn rău. Ed Îi arătă un scaun. Stathis spuse: — Domnule căpitan, este vorba de... — Domnule sergent, nu are de-a face cu dumneata. Este vorba de un polițist cu care ai lucrat la Moravuri. Domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
spuse: Nu sînt sigur că vreau să fie așa. CAPITOLUL 49 Sarcinile la Brigada Anti-Mafia: camera 6, motelul Victory. Bud, Mike Breuning și un băiat din Frisco legat cu cătușe de scaunul de tortură: Joe Sifakis. Trei Împrumuturi cu camătă. Săltat direct din tren la Union Station. Breuning lucra cu furtunul. Bud doar se uita. Pe comodă: o mie patru sute de dolari - donație pentru fondul de caritate al Poliției. Un discurs de „părăsire imediată a orașului“ cît se poate de convingător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
și puțea a Lysol. Cu falca atîrnînd, Davey răsfoia un National Geographic. Jack se așeză lîngă el. Goldman se dădu mai Încolo. Jack spuse: — Locul ăsta e de tot rahatul. Ar fi trebuit să-l lași pe Mickey să te salte de aici. Goldman Își scoase un muc din nas și-l Înghiți. — Davey, ești pe nasoale cu Mickey? Goldman Îi Întinse revista: niște negri goi agitînd sulițe. — Drăguț. CÎnd or să-nceapă s-arate și chestii cu albi, mă abonez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
la Ventura și prinse avionul. Exley sunase din vreme și-i rezervase biletul. Stewardesa Îi Înmînă ziarele. Luă un Times și un Daily News și-i sări În ochi „Nite Owl“. Băieții lui Dudley Întorceau Darktown cu dosul În sus, săltînd infractorii negri cunoscuți, căutîndu-i pe adevărații bandiți care trăseseră cu pușcoacele În Griffith Park. Rahat cu perje: cine a plantat armele În mașina lui Ray Coates a plantat și gloanțele potrivite În parc, folosindu-se de localizarea dată de presă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-i omoare. A intrat să pună Întrebări, s-a legitimat și apoi a luat-o razna. Unul din ei l-a identificat din fotografia de la personal. Thad Green a sunat la A.I. În legătură cu povestea, iar eu am recepționat apelul. Îl săltăm, domnule? Știu că Îi vreți pielea pe băț și comandantul Green a spus că e la latitudinea dumneavoastră. Lui Ed aproape că-i veni să rîdă. — Nu, nu-l săltăm. Domnule? — Am spus nu, așa că las-o baltă! Tu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
la A.I. În legătură cu povestea, iar eu am recepționat apelul. Îl săltăm, domnule? Știu că Îi vreți pielea pe băț și comandantul Green a spus că e la latitudinea dumneavoastră. Lui Ed aproape că-i veni să rîdă. — Nu, nu-l săltăm. Domnule? — Am spus nu, așa că las-o baltă! Tu și Kleckner trebuie să faceți ceva pentru mine. Îi contactați pe Miller Stanton, Max Peltz, Timmy Valburn și Billy Dieterling. Îi aduceți În biroul meu diseară la ora 8 pentru interogatoriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
al lui Dieterling, pentru că institutoarea noastră era moartă după el și le-a spus tuturor puștilor cine e. — Și? — Și Wee Willie a fost răpit de la școală și măcelărit de doctor Frankenstein. Cunoști cazul. A făcut vîlvă. Poliția l-a săltat pe un tip numit Loren Atherton. Au spus că el i-a omorît și pe Willie, și pe ceilalți copii. Jack, acum vine e partea cea mai grea. — Atunci spune-o repede. Foarte repede: — Domnul Dieterling și Patchett au venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Își Împachetă magnetofonul. — Mulțumim. Vom fi acolo la sosirea autobuzului. Cohen gemu. White spuse: — Kleckner mi-a lăsat un bilețel. Kikey și Lee Vachss ar trebui să se Întîlnească la Abe’s Noshery În dimineața asta. Eu zic să-i săltăm. Exley spuse: — De acord. CAPITOLUL 74 Abe’s Noshery: toate mesele ocupate, Kikey T. la casă. White se lipi de vitrină. — Lee Vachss la o masă din dreapta. Ed duse mîna la tocul pistolului. Gol - de cînd cu joaca lui de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

nici măcar aroganță, era de-a dreptul nesimțire atunci când ședea turcește într-un fotoliu din salon, într-o rochie de casă subțire și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza rochiei, indiferentă și făcându-se că nu observă roșeața băiatului care nu se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
afară, ascultând zgomotele orașului, dar continuând să asculte și melodia care îi adusese fiorul, cu mâinile împreunate în dreptul pieptului, ca și cum ar dori cu inconștiență să adune câte sunt în jur și continuă să fie, să se nască, să miște, să salte, să izbucnească, să cânte, să înflorească, să se îmbete de răsuflarea lucrurilor, să tremure de dor, să se umple de nepăsare, să existe și să facă tot ce se poate și mai târziu; iar starea asta de neliniște pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri, peste podul glisant, în urma unei căruțe cu coșuri mari de nuiele care săltau goale. A ajuns înainte de ora 7, s-a așezat pe o piatră lângă poștă, așteptând. N-a auzit-o când a apărut. A simțit-o doar dintr-odată lângă el, arăta cum se aștepta să arate. În pantaloni bleumarin mulați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
tenacității. Erau acolo cu toții, cei știuți, strânși în jurul unei mese de stejar, îngustă și lungă, pe care se aflau platourile cu sanviciuri, pizza și sticlele cu băutură. Rodica Dumitrescu, potrivit de înaltă, cu forme bine conturate, pufoase, cu mers lasciv, săltându-și pletele negre ondulate pe spatele gol. Aurelia Mocanu, cu aerul timid și arogant. Anca Voican, mică de statură, înălțată pe tocurile ieșind de sub pantalonii și tunica negre în care se îmbrăca serile, cu părul pe jumătate argintiu de curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
enorma clădire în lumina bolnavă a după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
a făcut un semn să iau sanviciuri, am negat din cap, i-am arătat paharul burduhănos pe jumătate plin cu votcă. „E o idee, într-adevăr“, a zis, după ce se grăbise să înghită și mărul proeminent al lui Adam îi săltase agitat de câteva ori. Și-a turnat într-un pahar, în clipa în care Rodica Dumitrescu, ținută de mijloc de Iuliu Sofronie, trecea pe lângă mine în sens invers. „Mă, Vlad, mă“, s-a repezit spre el, „ce naiba faci?“. „Nimic altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
despre cum fusese pusă în scenă o piesă pe care o văzuse de curând. Yvonne Alexa o asculta, întrerupând-o cu câte o vorbă categorică - „absolut!“, „nu sunt de acord!“, „ăsta-i un imbecil“, „extraordinar!“. De fiecare dată părul roșcat sălta pe umerii ei înguști. Cemeilă se lansa în comentarii scurte, Yvonne Alexa îl aproba imediat, Manuela Ștefan clătina neîncrezător din cap, continuându-și povestirea. Andrei Vlădescu se apropiase de picupul ce învârtea o placă pe care n-o asculta decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
n-o să trăim o veșnicie, să ardem pentru orice lucru! Află că m-am șucărit și eu și trebuie să-mi alung supărarea și uite că am să beau de necaz. O să beau un mescal“. Părul bogat și roșcat a săltat un timp, nervos, pe umerii subțiri, cât își strângea înciudată picioarele sub ea, pe sofaua veche. „Ești negru, dohmle“, îi zicea din nou lui Andrei Vlădescu. „Nu încape nici cea mai mică îndoială.“ Manuela Ștefan încerca să acapareze din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
toamnă, din mânecile și gulerul căreia ieșeau brațele și gâtul de culoarea mierei, răsucindu-se în mers, înaintând și totuși ținându-și în frâu înaintarea, de parcă ar fi vrut să lungească incredibil apropierea clipei tulburător excitante a atingerii, cu pletele săltându-i pe umerii subțiri și mătasea foșnitoare a picioarelor lungi și extraordinare ascunsă de unduirile tomnatice, dintr-odată în dreptul lui, aplecându-se spre el și învăluindu-l într-un parfum de viorele sau alte flori proaspete de primăvară și într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
agitat, nervos, a plecat imediat spunându-mi că are nu știu ce treburi. În seara aceea unchiului meu îi sclipeau ochii, ca de o mare bucurie. Stătuseră de vorbă, dar n-am aflat niciodată despre ce.“ „Du-ți mâinile la ceafă și saltă-ți puțin părul. Așa, în lumina asta.“ „După seara aceea a început să mă piseze cu sfaturi, să-l îndemn pe unchiul meu să facă un testament și alte chestii din astea. Ridicam în continuare din umeri, nu-mi păsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]