6,936 matches
-
vad în câmpia de prigorii ce se umple de fiorii mitului din Galaad după amiezile precaut mi te iar aduc în față ca un eșec ce se răsfață și nu știu unde să te caut că de la faptă la voroavă neștiută pururi sapă o fântână fără apă noaptea vieții o enclavă Referință Bibliografică: Noaptea vieții, o enclavă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 508, Anul II, 22 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOAPTEA VIEŢII, O ENCLAVĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358219_a_359548]
-
ram. Cu mulți ani în urmă, în Noaptea de Ispas, crengile i-au fost rupte de niște bărbați ce-și ziceau fântânari. Mai târziu a aflat că fântânarii folosesc crenguța de alun pentru a descoperi izvoarele unde urmau să fie săpate fântâni. Bunicul a completat această poveste cu faptul că și zânele folosesc nuielușa de alun, dar și vracii. În noaptea aceea, eu însămi am văzut feciori și fete ce culegeau flori de alun. Erau veseli și vorbeau despre flori că
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
ca de țărăncuță la seceriș și sunt fierbinte ca arșița verii. Pe unele porțiuni e bine să nu mă atingeți, căci s-ar putea să vă-nghit. Prin alte locuri sunt mai potolită, dar să nu vă pună Satana să săpați mai departe de doi metri în adânc, decât dacă vreți să vă prăjiți vreun pui la frigare sau să vă preparați o papară rapidă. Cu Ucigă-l-Toaca sunt oricum în relații bune, că mi-a nășit un Scaraoțchi mititel, cu-o
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
insule cu tot, doar arhipelagul Chinijo, format din mine și din suratele mele mititele de la nord ˗ La Graciosa, Alegranza și Montaña Clara ˗ suntem prima Rezervație Maritimă spaniolă. Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri și peșteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a se revărsa în mare. Sângele meu clocotitor a format labirinturi întortocheate, prin care locuitorii s-au ascuns de vrăjmași iar pirații și-au pitit comorile. Milenii la rând, n-
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
1). Și iarăși: “ vazut-am pe cel necredincios îngâmfat și înălțat că cedrii Libanului și am trecut și iată nu mai era; și l-am căutat și nu s-a aflat locul lui” (Psalm, 36, 15). Și iarăși : “ groapă a săpat și a deschis-o și va cădea în groapă pe care a făcut-o; intoarce-se-va durerea peste capul lui și pe creștetul lui se va pogori nedreptatea lui” (Psalm, 7, 16 - 17). * * * Spunea iarăși bătrânul: Credeți-mă pe
LIVADA DUHOVNICEASCA (50) de ION UNTARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357526_a_358855]
-
forjat, cu susțineri ornamentale fanteziste. Siracuza are mari cariere de calcar, dintre care una e vizitată de numeroși turiști. Are o acustică excepțională, o formă ciudată și o legendă care a făcut-o cunoscută tuturora. Pe vremea aceea, cariera era săpată de condamnați, iar Dyonisos, tiranul Siracuzei (nicio legătură cu zeul omonim) stătea ascuns în nișa de sus pentru a asculta, profitând de acustică, eventualele planuri de evadare. Datorită formei, dar și a legendei, peștera se numește astăzi “Urechea lui Dyonisos
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
Pe un ton, aș spune eu, discret, Dacă nu stau prea mult pe Internet? Eu, nu stau, el stă în gând mereu, Poate de-acolo vine versul meu, Imagini și cuvinte fel de fel, Mai înainte îi zicea... altfel; Îmi sap grădina, fac și eu ce pot, Mai leagăn o nepoată, un nepot Și câte or mai fi pe lângă casă, Pensionar cum sunt, de toate-mi pasă! Duminica ascult o rugăciune, Mai aflu câteodată vreo minune, E bun, e rău? fără de
INTERNAUTUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357713_a_359042]
-
sate, care visa la drepturi egale pentru toți, în înverșunat oponent al regimului comunist, pe care securiștii îl amenințau cu eliminarea de la facultate a fiicelor sale?! Cum de i s-a întâmplat asta tocmai lui, el care în tinerețe a săpat cu elan și entuziasm la șantierul de tineret pentru conducta de gaz metan Agnita-Botorca?! Satul are Poștă, Telefoane, Vulcanizare și multe case în renovare. Didactic, cloștile râcâie pământul, înconjurate de puii pestriți care le imită vioi. Câinii latră, caii fornăie
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
printre ramurile copacilor și peste câmpia acoperită de galbenul florilor de sânziene cărora le purta polenul până la cei doi îndrăgostiți. El le învăluia trupurile înlănțuite, poleindu-le cu aur. Noaptea se lăsase încetișor, iar licuricii luminau, precum stelele, în "râurile" săpate de timp în scoarța veche a bătrânului stejar. Sub coroana bogată, trupurile îmbrățișate, în clipa magică, se contopeau cu trunchiul arborelui ce părea bătut în diamante, ca și cum Cerul le consfințea dragostea. Cărarea secretă începea sub stejar, șerpuia printre munții cei
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții născut între cer și pământ între ochiul soarelui și cel al umbrei voi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copac să fii anotimpul meu preferat dintotdeauna ... Referință Bibliografică: te voi sădi în suflet ca pe un copac / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai
TE VOI SĂDI ÎN SUFLET CA PE UN COPAC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358611_a_359940]
-
rugi sihastre pe lungile poteci Cu firul de lumină din lacrimă curgând În albia durerii, cu șoapte fremătând... Fără sfârșit mi-e ruga și-aștept un scâncet nou De dincolo de lume într-un ascuns ecou; Mai, plânge-mă, durere, mai sapă-mi un abis, Mai iartă, Tu, din ceruri, păcatele din vis! Și dă-mi Lumina sfântă, să-mi lumineze iar Îngenunchiată noapte uitată-n calendar; Dă-mi roua de pe floare în calde dimineți Să mă trezesc culoare, în alte șapte
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358661_a_359990]
-
navigabil prin Porțile de Fier. Numeroase trupe romane concentrate în nord-estul Moesiei Superioare, au putut trece astfel la nord de Dunăre, dezlănțuind primul război daco-roman. Drumul roman mergea paralel cu fluviu. Pe o anumită porțiune, în zona Cazanelor, a fost săpat în stâncă și lățit cu un sistem de pod: introduși stâlpi orizontali în găuri practicate în rocă și acoperit cu scândură, ca un adevărat pod. Drumul roman prin Defileul Porțile de Fier este unul din cele mai bine păstrate monumente
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
cel mai bine ruinele în stâncă din toată America de Nord. Aici sunt păstrate locuințe antice indiene, din tribul Sinagua, datând cam din anii 700 ânaintea erei noastre. Castelul Montezuma nu este cu adevărat un castel, ci o serie de locuințe vechi săpate într-o stâncă, în parte laterală a unui munte situat în deșert, cam la 90 mile nord de Phoenix. Am privit de jos peretele abrupt cu găuri din loc în loc, fostele locuințe săpate în stâncă perpendiculara pentru a fi protejați
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
castel, ci o serie de locuințe vechi săpate într-o stâncă, în parte laterală a unui munte situat în deșert, cam la 90 mile nord de Phoenix. Am privit de jos peretele abrupt cu găuri din loc în loc, fostele locuințe săpate în stâncă perpendiculara pentru a fi protejați de animale, în primul rând, dar și de dușmani. Accesul se făcea pe scări de lemn și șfori de yukka, dovadă că acei indieni erau inteligenți și agili. Au știut cum să se
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
Ne-ar fi bucurat să revedem frumosul lac numit și el Montezuma, cu maluri parcă stabilite cu ajutorul compasului și cu apă venind din necunoscute adâncuri tulburător de clară și de albastră. Lacul e străjuit de stânci în care au fost săpate locuințele foștilor indieni care mai apoi au dispărut în mod misterios, fără să lase nicio urmă. Am avut parte de imagini de neuitat și în ziua când am vizitat localitatea Fountain Hills (Dealurile Fântânii). Aici ezistă o fântână arteziana în mijlocul
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
sunt goale. “toate își au rostul lor / numai eu / când vreau să întorc / spatele crucii / regăsesc aceeași toamnă / care păstrează în frunze / parfumul mângâierilor ei / și-atunci ca o ciută / fugărită de umbre / mă aciuez înăuntrul meu / s-ascult cum sapă veșnicia”. Atunci te simți bântuit de nostalgie ca de năluci și nu știi cum să le alungi: “în odăi răvășite de vânt / paianjenii țes aceleași pânze / ziua se târâie ruginită / lângă liliacul înflorit / m-așteaptă vatra de lut / pâinea / și-
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
pun la muncă un copil?, le-am întrebat. Și pentru ce, pentru niște zdrențe, pentru niște vechituri? - Ce vechituri, domnișoară, alea nu sunt vechituri! Îi dădui și eu ăsteia câte ceva mai demult și o mai chem și acum de îmi sapă în grădină, a sărit cu gura altă profesoară. - Bine, am încheiat eu conversația, o voi chema la mine, dar nu ca să muncească. O s-o ajut la lecții. Vreau să recupereze, să învețe bine, să facă școală. Daniela are minte, e
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
undergone by most humans/ aș well aș most up to date equipment/ to salve the community” (En route). Totul este deja bine gândit, aranjat, dirijat, ordinul vine de sus, cangrena râului în drumul ei către perfecțiune, nu face decât să sape, ridicând, consacrând, la nivel de mândrie, ceea ce astăzi numim cu dezinvoltura „greșeală de fabricație”. Ce simte lumea de azi față de toate acestea? Simte acea pasiune oarecum misterioasă și inexplicabilă în interiorul căreia poți rezista numai dacă umorul (?!) ar mai putea să
MESUT ŞENOL – DRAGOSTEA SUPRAVIEŢUIEŞTE / LOVE SURVIVES de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344633_a_345962]
-
în sine care „terorizează’’ arzând prin cuvântul scris. Fiind învăluită în blândețea misterioasă a unei nopți de început de lume (a fi) și duritatea care te sperie și te face să te retragi în sine, afișând în exterior ridul adânc săpat pe chipul îmbătrânit înainte de vreme, ce se bucură în nerușinarea zbârcită și rânjetul lui a nu fi, poezia lui George Filip este o alegorie a hâdului celor șapte păcate capitale. Ea mai înseamnă și o provocare permanentă adresată cititorului de
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
că dacă cineva îl adăpostește pe „popa cel tânăr“ și nu-l predă, va fi împușcat. L-au dus pe bătrânul preot, care avea atunci vreo 70 de ani, la marginea satului și i-au dat niște unelte ca să-și sape singur groapa. Oamenii din sat, ca să-l salveze, au trimis oameni călări în satele vecine, unde erau unguri, să le spună ce se întâmplă în satul lor. I-au rugat să vină în ajutorul preotului bătrân care a fost întotdeauna
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
bucurie și ce alinare Să fie in cruce, poruncă și stea? Și cum poate duhul să mâne cuvantul? De ești orb - să vezi, și de vezi - să fii orb. Și cum poți să umpli cu vestea pamântul Când oamenii-și sapă amarul... și-l sorb? Dar apa cea vie, de secole curge. Puțini se opresc ca să-și curețe-n ea vorbire și faptă, și cuget și sânge. În noapte, câțiva doar pornesc după stea. E greu să lovești cu călcâiul țepușul
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ, gata să primească ceaunul pentru ciorba de pește sau mămăliguță, gropi în care se făcea focul pentru grătar, pescari la pescuit și multe corturi, de toate culorile și mărimile, ascunse printre pâlcurile de copaci. Era începutul perioadei de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
noastră a fost inspirată: un loc mai înalt între doi plopi tineri, unde am întins cortul, pe care l-am ancorat, atât în pământ, cât și de plopii din jur, să nu avem surprize cu vântul sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[xiii]a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
în locul meu ecoul ... RONDEL MIORITIC Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă, La stâna lor ciobanii țin stelele sub pleoapă Când ugerul luminii e gol pe jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate, Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
greu din visare și am încercat să intru în rutina zilei. Gândurile poposeau câteva clipe în prezent, apoi zburau neobosite acasă, în România. Acolo, cei dragi se pregăteau și ei pentru sărbătoarea Paștelui. Amintirile din vremea copilăriei au rămas adânc săpate în mintea și inima mea! Parcă auzeam din nou glasul mamei care repeta aceleași cuvinte în fiecare an „Să nu uitați că duminică Îl sărbătorim pe Christos cel Înviat din morți. Să nu uitați crucea, suferințele, moartea răscumpărătoare. Să nu
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]