5,379 matches
-
luat pe Loot și Bootie, iar râul ne-a luat pe toți trei și nu mai aveam timp să mă gândesc ce era la fund sau ce era la suprafață, era doar râul care ne ducea rostogolindu-ne. Unii dintre săteni se zbăteau, alții călcau apa, iar eu mă țineam de marginea unei scânduri de bambus pe care stăteau Loot și Bootie. Cum am găsit scândura, nu m-am Întrebat atunci, nu m-am Întrebat niciodată până acum, iar acum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pur și simplu. Când mi-am revenit, am văzut că gemenii și pluta dispăruseră. Mi-am dat la o parte bietele surori bătrâne să văd dacă Loot și Bootie nu erau dedesubt. Soldații Încă ne ținteau cu puștile. În jurul meu, sătenii băteau apa, dar nu mai Încercau să fugă. Se grăbeau spre țărm. Poate soțul meu le spusese așa. Toată lumea ascultă de căpetenie și nu pune vorbele sale la Îndoială. Poate le-a spus: o să lucrăm la conductă și o să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tânăr, iar În loc să strănute scurt, pușca lui a scos un bubuit așa că nu a putut să tragă decât În sus. Stuful de pe case ardea, șoproanele cu orez, la fel, fum negru peste tot. Mi-am văzut familia și pe ceilalți săteni târându-se În genunchi și În mâini spre soldați. Soțul meu, fiica mea, soțul ei, cealaltă fiică a mea, cei patru fii ai surorii mele care bătea orezul, soțul ei care se tot uita Înapoi după ea. I-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era castelul de pe versantul opus al dealului. Zidurile și contraforturile erau clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în drum spre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de Doamne ajută din sat și mergeam așa, privind în gol, foarte preocupat de noua postură în care trebuia să intru în cel mult o jumătate de oră. Am tresărit vizibil surprins, când m-am trezit salutat cuviincios de câțiva săteni care-și ridicau respectuos căciulile, privindu-mă cu vizibilă curiozitate. Ba chiar când unul mi-a spus „Să trăiți dom’ profesor!”, cu toate că eram fecior de țărani și binecrescut de felul meu, am simțit că parcă mă umflu așa, deodată, depărtându
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
an de învățământ ca suplinitori, comparativ cu noi), vorbind despre problemele cu care se confruntau de obicei: frecvență scăzută a elevilor în perioadele importante din viața satului - culesul viilor, strângerea recoltei, sărbători, nunți, cumetrii, botezuri și altele neprevăzute; refuzul unor săteni de a-și trimite copiii la școală că la ce le-ar fi folosit; lipsa unor materiale didactice; lipsa rechizitelor etc. etc. - Un moment, tovarășe profesor Ardeleanu, vă întrerup puțin, deoarece tovarășul președinte, presat de treburile importante pe care le
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ataca dușmanii poporului infiltrați perfid în rândurile maselor, mi s-a comunicat comuna în care trebuia să susțin conferința în legătură cu importanța zilei de 23 august. în ziua respectivă ajunsesem cam prea de dimineață și cum pe ulițe nu întâlneam niciun sătean, am mers la întâmplare pe strada care părea a fi principală și fără prea multă greutate am găsit Căminul Cultural, unde trebuia să aibă loc acțiunea. Conform așteptărilor mele, bineînțeles că nu era nimeni, așa că a trebuit să mă mișc
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Gândind că probabil erau ale celor ce aveau grijă de curățenie, am pus sticla la loc așa cum o găsisem. După un timp a apărut și tovarășul director, un tip jovial și simpatic, scuzându-se că fusese puțin ocupat cu mobilizarea sătenilor pentru acțiunea care, dacă nu mă supăr, va întârzia vreo oră deoarece e duminică și lumea la țară se scoală mai târziu. L-am asigurat că nu e nici o problemă. - Atunci, cu permisiunea dumneavoastră eu o să mai plec să mă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și au fost înlocuite de un GRI! 2. A doua zi după furtună, toate jucăriile s-au adunat în piața de jucărie. Dar mai întâi au încercat să facă curățenie, credeau că e doar așa un praf oarecare... Și unii săteni au dat jos totul, până la cărămizi și au observat chiar și cărămizile că erau gri și toată mâncarea era gri, chiar și mămăliga care știți că e galbenă. Nici roșiile nu mai erau roșii!... Și nici o mâncare nu mai avea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest joc ciudat: țăranii se ordonau în cercuri concentrice care urcau dealul în vârful căruia se afla el. Nu încăpea nici o îndoială; el era motivul mâniei lor și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
motivul mâniei lor și lui îi erau destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era castelul de pe versantul opus al dealului. Zidurile și contraforturile erau clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în drum spre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cinci. Printre ei și Onisei. Arătau ca niște umbre. Erau atât de lihniți de foame și storși de vlagă, Încât aveai impresia că vin de pe celalalt tărâm. Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să iasă la lumină. Umblau târându-și cu umilință umbra pe ulițele satului, jigăriți și temători ca niște câini ajunși pe drumuri. Despre lagăr lumea vorbea vrute și nevrute. Despre unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fost pe jumătate polonez, pe jumătate ucrainean, iar mama, pravoslavnică. De multe ori a fost văzut dând târcoale bisericii catolice și făcându-și cruce nu cu două degete Împreunate, cum se Închina tot satul, ci cu toată palma, de aceea sătenii Îl porecliră Papistașul. De ce se oploșise la Brodina, nici Onisei nu știa. Sau, dacă știa, nu voia să spună. Onisei trăi un timp ascunzându-se prin cimitir, apoi, Încetul cu Încetul, Începu să dea ocol curții oamenilor. Pe unii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
porc pe care și le legau de mâini și de picioare sau apelând la catalige. Dacă găseau o urmă cât de vagă, grănicerii se punea În mișcare, răscolind cu baionetele prin poduri, prin stoguri și prin șuri și semănând printre săteni o teroare de nedescris. Imaginea unei dubițe negre ce se oprește În fața casei tale stăruia În mintea tututor. Dincolo de graniță, pământul părea pustiu. Bisericile străluciră un timp, apoi crucile aurite fuseseră date jos de pe cupole, iar clopotele, sparte În bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe loc, iar altul se Întorcea lângă ceilalți. Făcând de câteva ori această mișcare de dus-Întors, babulea lăsa dincolo de fâșia arată o mulțime de pachete, pline cu zahăr, pâine, slănină și ulei, altele cu haine noi-nouțe cumpărate de la târg. Ceilalți săteni nu se lăsau nici ei mai prejos, astfel că, În scurt timp, granița se umplea de coșuri de saci și de pachete. Era de ajuns apoi să sune o dată clopotul cel mare, pentru ca dinspre satul vecin să Înceapă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
neapărat să Înfricoșeze până la exasperare pe ce-i prezenți. „Clopotele unei biserici din senin au Început să zăngăne...! Au făcut așa de mare zgomot Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora două noaptea, iar când sătenii au dat buzna să vadă, acolo nu era nimeni Însă clopotele continuau să se balanseze...!!” Unele femei Începură să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asupra locuitorilor ori asupra creșterii animalelor și oferite asupritorilor la prețuri derizorii. Se Înțelege, ce-i treisprezece miei ce au fost tăiați și pregătiți În cel mai strict secret să nu afle Șeful milițian din comuna respectivă, fiind colectați dela săteni după miezul nopții și plătiți de căteva ori de cât valora la prețul pieții. Cele două mașini burdușite cu carne fragedă de miel proaspăt sacrificat, au fost nevoite să ocolească șoseaua principală unde de regulă milițienii făceau controale, confiscând marfa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la chiuvetă, de la o copilărie cu ocupația de bază pașterea oilor și vitelor la una în care doar vacanțele te mai trimiteau „la coada vacii”. Am prins din plin formarea elitismului de tip comunist: orășenii își luau distanță superioară față de săteni, muncitorii industriali priveau de sus la cei agricoli, dar și la cei cu tocul și cartea, învățătorii și profesorii cu studii adecvate începeau să-i elimine din cursă pe cei improvizați din primele două decenii de comunism. Ideea de progres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-l purtară în odaia de alături; îl așezară pe un pat; aprinseră o lampă. Lumina împrăștiată descoperi obrazul pământiu și dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. Sătenii se sfătuiau încet; în lumina slabă, figurile lor liniștite, sub căciulile de oaie, se zugrăveau puternic. Necunoscutul sufla greu. —Vere Costache, grăi Neculai cătră un țăran tânăr și mărunțel; du-te până la Baba Catinca, ad-o încoace; ea poate s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
străinul se odihnea sub glii. Târziu și-a adus aminte părintele Ștefan că mormântul străinului a rămas fără cruce, tocmai pe la sfârșitul toamnei; așadar a cinstit, la rateșul lui Petrache, pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Duman și Joian, îi puse la jug; după aceea îi apucă de funie și prinse a trece prin mulțimea deasă de oameni care se țesea de colo până colo, prin fierbințeala cea mare a soarelui, cu larmă nedeslușită de glasuri. Săteni cu fețele liniștite, cu muierile și cu copiii după dânșii, se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn, deasupra mulțimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu ochii mici și ascuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scuturat pas cu pas prin bolovanii și gropile drumului, stăteam de vorbă cu doctorul. Priveam cum rămân în urmă lanuri singuratice, un sat care părea pustiu în lumina orbitoare a zilei, și mă miram că văd așa de puțini oameni. Sătenii parcă părăsiseră locurile. — Ne ducem pe pustii locuri! zise doctorul Andronescu, râzând cu toată fața-i ca o lună plină, săltându-și burta ca-n undoiri de val. După ambulanță venea o căruță cu doi boi. În căruță, între ranițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]