2,377 matches
-
slujba de Înviere pe care o așteptau credincioșii din întreaga lume. N-avea cum să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka, samuraiul și Nishi îl implorară pentru ultima oară. Fără să-i bage în seamă, palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzi această veste, repetă Velasco înspre cardinalul care îl privea cu îndoială, nu le va rămâne nimic altceva de făcut. — Cum așa? zise cardinalul cu un glas plin mai degrabă de mânie decât de uimire. Cum să facă așa ceva? — Sunt samurai japonezi. Iar samuraii japonezi sunt învățați să renunțe la viață atunci când onoarea lor are de suferit. — Dar și-au făcut datoria. Și apoi sunt creștini, nu-i așa? Credința creștină nu le îngăduie să-și ia viața! Velasco nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repetă Velasco înspre cardinalul care îl privea cu îndoială, nu le va rămâne nimic altceva de făcut. — Cum așa? zise cardinalul cu un glas plin mai degrabă de mânie decât de uimire. Cum să facă așa ceva? — Sunt samurai japonezi. Iar samuraii japonezi sunt învățați să renunțe la viață atunci când onoarea lor are de suferit. — Dar și-au făcut datoria. Și apoi sunt creștini, nu-i așa? Credința creștină nu le îngăduie să-și ia viața! Velasco nu simțea decât ură față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu-i însoțea nici un străjer, doar trei vizitii îmbrăcați în uniforme așteptau lângă trăsura neagră ca abanosul, împodobită cu insemne de aur. Stând în trăsură împreună cu Tanaka, Nishi și Velasco, samuraiul se uită afară și, printre călugării și supușii ieșiți să-i petreacă, îl zări pe Yozō uitându-se la ei cu mâinile împreunate ca și cum s-ar fi rugat către zei. Yozō părea să-l încurajeze pe samurai să-și păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nishi și Velasco, samuraiul se uită afară și, printre călugării și supușii ieșiți să-i petreacă, îl zări pe Yozō uitându-se la ei cu mâinile împreunate ca și cum s-ar fi rugat către zei. Yozō părea să-l încurajeze pe samurai să-și păstreze speranța până la capăt. Părea să-i spună că orice s-ar întâmpla avea să-l urmeze oriunde. Dar samuraiul nu mai avea ce să spere de la o întrevedere care era doar de fațadă. Nu era nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la ei cu mâinile împreunate ca și cum s-ar fi rugat către zei. Yozō părea să-l încurajeze pe samurai să-și păstreze speranța până la capăt. Părea să-i spună că orice s-ar întâmpla avea să-l urmeze oriunde. Dar samuraiul nu mai avea ce să spere de la o întrevedere care era doar de fațadă. Nu era nimic mai mult decât o ceremonie care avea să pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic mai mult decât o ceremonie care avea să pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în suflet încât aproape că îi venea să plângă. Copleșit de deznădejde, părăsit și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru niște samurai de țară ca ei care nu-l văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru niște samurai de țară ca ei care nu-l văzuseră niciodată nici măcar pe Stăpân, toate acestea ar fi fost niște evenimente nemaipomenite și neînchipuite. Însă, acum nici o urmă de bucurie nu le lumina chipurile. Nu simțeau nici un avânt, cât de mic. Solii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent. Vă rog să mă urmați unul după altul în șir indian: senior Tanaka, senior Hasekura și senior Nishi. Li se păru că trecuse multă, multă vreme. Tanaka și samuraiul stăteau pe scaune cu ochii închiși, iar Nishi își așeza mai bine acoperământul de pe cap. După o așteptare ce parcă nu se mai sfârșea sunetul clopotului se auzi în sfârșit în depărtare, iar ușile se deschiseră. Liniște-te, Nishi! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așteptai să se ridice de pe scaun și să se apropie de tine. Velasco se opri și își puse pe podea genunchiul drept. Cei trei japonezi erau pe punctul de a face la fel, când Nishi se clătină ușor. Văzându-l, samuraiul îl sprijini repede. Cardinalul Borghese care stătea în picioare lângă Papă se aplecă și îi spuse ceva. Tanaka stătea ca o momâie. Citiți... scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrisoarea Stăpânului... îl împinse Velasco în grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Glasul lui Tanaka era pierit. Chiar și samuraiul își dădea seama că îi tremurau mâinile. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum împrejurările sunt neobișnuite. Și ne împiedică... să ne îndeplinim această hotărâre... Glasul lui Tanaka pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât, în numele dragostei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în țara noastră tot ce Sfinția Voastră ar putea socoti trebuincios pentru răspândirea legii lui Dumnezeu. Sfinția Voastră nu trebuie să-și facă griji, căci noi vom oferi pe domeniile noastre îndeajuns de mulți bani și pământuri pentru biserică. Ajunge! Samuraiul își înfrână cuvintele care stăteau să-i iasă pe buze. Ajunge! Voia să-l cruțe pe sărmanul Tanaka de această farsă prostească. Cuvintele lipsite de însemnătate ale scrisorii. Omul cu mitră albă ascultând în tăcere. Și el, și cardinalul Borghese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înnoptaseră în această sală de întruniri, dar pe atunci Tanaka Tarozaemon încă mai trăia. Nimic altceva nu se schimbase. În perete, omul acela sfrijit cu brațele bătute în cuie era luminat de flacăra pământie a lumânării. După aceea... când ? întrebă samuraiul cu glas istovit. Se simțea sleit de puteri nu numai până în măduva oaselor, ci și până în adâncul inimii. I se părea trist și chinuitor să se gândească la ce va urma. — După ce ne vom întoarce în Japonia. Nu știu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gândească la ce va urma. — După ce ne vom întoarce în Japonia. Nu știu nici eu. Dar nu se poate ca Stăpânul și oamenii săi de seamă să nu înțeleagă suferințele prin care am trecut. — Chiar dacă ne întoarcem cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trecut. — Chiar dacă ne întoarcem cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu glas vlăguit întorcându-se către lumânare. Și mai credeam că lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea prin gând că lumea este atât de largă. Însă, acum, după ce văzuse lumea largă la care nici cu gândul nu gândise înainte, simțea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că senior Tanaka se temea și el de ce ne așteaptă după aceea? — Ce vrei să spui? De ce anume se temea? — Se temea ca nu cumva Stăpânul și oamenii de seamă din Sfat să ne întoarcă spatele. După cum îi era obiceiul, samuraiul clipea din ochi. Îi era greu și îi era frică să se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era greu și îi era frică să se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său cu obrajii lui descărnați, samuraiul voia și el să moară. Îl invidia pe Tanaka pentru că-și luase viața. Dar el nu putea să moară. Trebuia să povestească în Sfatul Bătrânilor de-a fir a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al supușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al supușilor care înduraseră atâtea. De se cuvenea ca unul dintre ei să-și ia sarcina de povestitor, atunci el era acela. — N-au cum să ne întoarcă spatele, zise samuraiul cu glas neobișnuit de puternic. Se întâmplă câteodată să n-o poți scoate la capăt chiar dacă îți dai toată silința. Trebuie să le spunem asta celor din Sfatul Bătrânilor. Dar cu toate că-și spunea acest lucru și în sinea lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în sinea lui, de fapt n-avea încredere că lucrurile stăteau așa. Îi era frică să se gândească mai departe în amănunt. La ce bun să-și închipuie tot felul de lucruri despre ce avea să se întâmple după aceea? Samuraiul își înghiți cu greu amărăciunea și resemnarea. Prin fereastra deschisă pătrundea aerul nopții. Mirosul de pământ îi aduse iarăși aminte de vale. Chiar dacă n-avea să-și primească înapoi pământurile de la Kurokawa, samuraiul era mulțumit doar cu valea lui. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce avea să se întâmple după aceea? Samuraiul își înghiți cu greu amărăciunea și resemnarea. Prin fereastra deschisă pătrundea aerul nopții. Mirosul de pământ îi aduse iarăși aminte de vale. Chiar dacă n-avea să-și primească înapoi pământurile de la Kurokawa, samuraiul era mulțumit doar cu valea lui. Spre deosebire de tatăl și de unchiul său, sufletul lui era legat mai mult de valea aceea decât de Kurokawa. — Dar oare Sfatul Bătrânilor n-o să ne învinuiască, stărui Nishi, pentru că n-am fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stare să aducem înapoi nici un răspuns din partea regelui Spaniei? — Gata, ajunge! Oricât ne-am gândi la asta, tot n-avem ce face. Și dacă tot n-avem ce face, mai bine să nu ne gândim! Vrând să pună capăt discuției, samuraiul se ridică în picioare. Nishi începuse să-l supere și pe deasupra voia să iasă în grădină și să respire aerul mirosind a pământ al nopții. În grădină era așa de frig încât arșița din timpul zilei părea de neînchipuit. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]