2,112 matches
-
Sanctuarul (1994) (titlu original "The Forest House") este un roman fantasy scris de Marion Zimmer Bradley și Diana L. Paxson, deși aceasta din urmă nu a fost creditată de editor. Cartea constituie un preludiu al bestsellerului "Negurile". Acțiunea romanului "Sanctuarul" se petrece în primul secol, în vestul Britaniei, care pe atunci era parte a Imperiului Roman. Bradley a descris cucerirea triburilor celtice și despre implicațiile pe care ocupația romană le-a avut asupra vieții politice și religioase. În timp ce lucra la
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
ofițer roman. La acestea, Paxson a adăugat un cadru istoric credibil, bazat pe biografia realizată de istoricul roman Tacitus socrului său, care era guvernator al Britaniei. În vremurile de început ale colonizării romane, legiunile îi urmăresc cu înverșunare pe druizi. Sanctuarul Zeiței, amplasat pe insula Mona este distrus, druizii săi sunt uciși, iar preotesele violate. Din copiii care se nasc în urma acestor violuri, preotesele ucid fetele și lasă în viață doar băieții, apoi se sinucid. Băieții cresc și fomrmează un grup
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
violuri, preotesele ucid fetele și lasă în viață doar băieții, apoi se sinucid. Băieții cresc și fomrmează un grup care se intitulează Corbii, jurând să se răzbune împotriva Romei. Una dintre puține preotese rămase în viață, Lhiannon, ridică un nou sanctuar la Vernemeton, parțial controlat și protejat de romani. Romanul istorisește povestea lui Eilan, nepoata arhi-druidului Britaniei. Ea aude chemarea Zeiței și este aleasă să fie inițiată la Vernemeton, urmând să-i ia locul lui Lhiannon ca Mare Preoteasă. Înainte de a
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
parțial controlat și protejat de romani. Romanul istorisește povestea lui Eilan, nepoata arhi-druidului Britaniei. Ea aude chemarea Zeiței și este aleasă să fie inițiată la Vernemeton, urmând să-i ia locul lui Lhiannon ca Mare Preoteasă. Înainte de a merge la sanctuar, ea ascultă de chemarea inimii și, în timpul nopții magice de Beltaine, concepe un fiu cu ofițerul roman Gaius Macellius, fiul lui Macellius - Prefectus Castorum al celei de-a Doua Legiuni Adiutrix la Deva. Prin venele lui Gaius curge sânge celtic
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
apropiata moarte a bunicului ei, arhi-druidul iubitor de pace. Ea îi cere lui Caillean - o fată salvată în Hibernia din mâinile mamei sale - să ducă un grup de preotese tinere pe insula Avalon și să pună acolo bazele unui nou sanctuar. În Vernemeton, Eilan este presată continuu de noul arhidruid, tatăl ei, să înceteze susținerea păcii și colaborarea cu romanii. Într-un final dramatic, ea și iubitul ei, Gaius, se sacrifică pentru a împiedica o confruntare sângeroasă și pentru a salva
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
fiului lor, Gawen. "Negurile", o repovestire a mitului Regelui Artur dintr-o perspectivă feministă, este probabil cel mai cunoscut roman de sine stătător al lui Marion Zimmer Bradley. Spre sfârșitul "Negurilor" se face referire la legătura dintre Eilan și Gaius - "Sanctuarul" relatează detaliile acelei povești. La rândul său, "Sanctuarul" face referire la personaje dintr-o operă anterioară a lui Bradley, "The Fall of Atlantis", sugerându-se că două dintre personajele principale ale acelui roman s-ar fi reîncarnat în acesta. Peste
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
Regelui Artur dintr-o perspectivă feministă, este probabil cel mai cunoscut roman de sine stătător al lui Marion Zimmer Bradley. Spre sfârșitul "Negurilor" se face referire la legătura dintre Eilan și Gaius - "Sanctuarul" relatează detaliile acelei povești. La rândul său, "Sanctuarul" face referire la personaje dintr-o operă anterioară a lui Bradley, "The Fall of Atlantis", sugerându-se că două dintre personajele principale ale acelui roman s-ar fi reîncarnat în acesta. Peste ani, în colaborare cu Diana L. Paxson, povestea
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
a lui Bradley, "The Fall of Atlantis", sugerându-se că două dintre personajele principale ale acelui roman s-ar fi reîncarnat în acesta. Peste ani, în colaborare cu Diana L. Paxson, povestea a crescut la dimensiunile unei serii: "Negurile" (1983), "Sanctuarul" (1994), "Doamna din Avalon" (1997), "Preoteasa din Avalon" (2000), "Străbunii Avalonului" (2004), "Ravens of Avalon" (2007) și "Sword of Avalon" (2009). În Nota autoarei, Marion Zimmer Bradley declară că imnurile din capitolele 5, 22 și 30 sunt adaptate din libretul
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
din libretul operei "Norma" de Vincenzo Bellini. Imnurile din capitolele 17 și 24 sunt preluate din "Carmina Gadelica", o colecție de rugăciuni tradiționale din Scoția, adunată de Reverendul Alexander Carmichael la sfârșitul secolului al XIX-lea. "Fantastic Fiction" vede în "Sanctuarul" "o parabolă a conflictului dintre tradiția creștin-feudală - cu Dumnezeu, rege, nobili și cler conducând lumea - și primele raze de lumină ale gândirii renascentiste". Păstrând aceeași notă, "New York Book Reviews" caracterizează romanul drept unul "în care religia își îngăduie să devină
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
Britania aflată sub ocupație romană și modul în care au căzut în uitare vechile sale tradiții din cauza unei noi religii, creștinismul. Toate poveștile sunt narate de femei care au deținut puterea în timpul vieții, cum ar fi Eilan, Înaltă Preoteasă a Sanctuarului, Elena, mama împăratului roman Constantin și Morgaine, Mare Preoteasă a Avalonului (rămasă în legendă ca vrăjitoarea Morgan le Fay). Seria explorează povestea Regelui Arthur și legendele legate de ea din tr-o perspectivă feministă, dar și incorporând personaje și evenimente istorice
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
mama lui Arthur), Viviane (Marea Preoteasă a Avalonului) și Gwenhwyfar (soția lui Arthur), pe care pietatea creștină o conduce la conflicte cu Morgaine. Cu o acțiune care se petrece în primul secol al erei noastre, în timpul ocupării Britaniei de către romani, "Sanctuarul" (1994) prezintă în principal ordinul religios păgân care a precedat fondarea Avalonului. Având la bază opera "Norma", volumul povestește despre idila dintre preoteasa britanică Eilan și ofițerul roman Gaius. "Sanctuarul" a fost scris în colaborare de Marion Zimmer Bradley și
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
primul secol al erei noastre, în timpul ocupării Britaniei de către romani, "Sanctuarul" (1994) prezintă în principal ordinul religios păgân care a precedat fondarea Avalonului. Având la bază opera "Norma", volumul povestește despre idila dintre preoteasa britanică Eilan și ofițerul roman Gaius. "Sanctuarul" a fost scris în colaborare de Marion Zimmer Bradley și Diana L. Paxson, ultima nefiind creditată. Structurat sub forma unei serii de povestiri, "Doamna din Avalon" (1997) surprinde câteva episoade distincte din istoria Avalonului, împreună cu femeile care au servit ca
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
la elemente dintr-un volum mai vechi al lui Bradley, "The Fall of Atlantis" (1987), introducându-l oficial în cronologia seriei. Toate cărțile ulterioare ale seriei au fost scrise de Paxson. Cu o acțiune care o precedează pe cea a "Sanctuarului", "Ravens of Avalon" (2007) adaptează povestea reginei războinice din istoria celtică Boudica din tribul Iceni, care s-a opus invaziei romane în Britania. Jurând răzbunare pentru violarea fiicelor sale de către invadatori, Boudica ridică o armată și invocă înspăimântătorul aspect războinic
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
este un ordin religios creat de Godefroy de Bouillon după cucerirea Ierusalimului de către cruciați în 1099. Constituit de călugări, acest ordin avea drept scop protejarea Sfântului Mormânt și a vieții liturgice a sanctuarului. Odată cu înmulțirea cuceririlor din Țara Sfântă, ordinul s-a dezvoltat extinzându-și misiunea de protejare asupra locurilor sfinte din întregul Regat al Ierusalimului. După pierderea Statelor latine din Orient, ordinul s-a retras în Europa. În anul 1489 Papa Inocențiu
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
permite precizarea exactă a datei construcției sau măcar dacă palatul era terminat în 305. Reședința lui Dioclețian combină aspecte ale mai multor tipuri de construcții: este în același timp o cetate cu turnuri de pază, un oraș cu străzi și sanctuare, și o mare vilă luxoasă cu apartamente private. Este reprezentativă pentru cele trei principale forme arhitectonice care caracterizează epoca fondatorului său. Situl pe care a fost construit palatul conține o pantă dublă, cu o înălțime de mai mult de opt
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
o intersecție cu "via principalis", care leagă porțile de est și de vest ("porta principalis dextra" și "sinistra"). Dincolo de această răscruce ce se găsește de regulă într-un fort "principia", cartierul general, flancat de "praetorium", reședința comandantului de garnizoană, și sanctuarul ("aedes") însemnelor legiunii. Printre variațiile cunoscute pentru acea epocă pe marginea acestui plan, se găsește și cetatea de la Drobeta, de pe malul nordic al Dunării, la care spațiul este împărțit de cele două drumuri centrale perpendiculare în patru cartiere simetrice, sau
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
În perioada preislamică zeitățile constituiau modele pentru societatea vremii. Zeitățile care ar sta la baza arhetipului preislamic, sunt Al-Manăt, Al ‘Uzza și Al-Lat. Al-Manăt era zeița destinului al cărei cult datează dintr-o etapă anterioară vieții religioase coranice. Principalul ei sanctuar se află la Qudayd, pe drumul dintre Mecca și Yaṯrib (ulterior Medina)și constă într-o piatră neagră așezată în poziție verticală în regiunea muntelui al-Musallal. Tribul Qurays o venera până ce Muḥammad în anul 8 H. își trimite ginerele ʻĂlī
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
anul 8 H. își trimite ginerele ʻĂlī să distrugă acest idol, într-o campanie de răspândire a religiei. O altă zeitate este Al ‘Uzza venerată de tribul Qurayš Qurays, iar Muḥammad, la rândul său, îi aduce în tinerețe un sacrificiu. Sanctuarul său consta în trei copaci, iar sacrificiul uman este o caracteristică a cultului acestei zeițe. Al-Lat este la origine o divinitate celestă, al cărei simbol era un bloc de piatră situat la Aț-. Într-un asemenea loc nu se puteau
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
o distorsiune a vederii de ansamblu, perspectiva și scara neexistând așa cum există acum pe hărțile rutiere actuale. Cu toate acestea, călătorul roman putea găsi aici numeroase indicații despre etape și popasuri, lungimea etapelor, obstacole și locurile remarcabile (capitale de provincie, sanctuare), ceea ce era important pentru un călător din acea epocă. "Itinerarul lui Antonin", în , este un catalog indicator unde sunt enumerate, pentru toate drumurile, etapele și distanțele. Se inspiră din Tabula Peutingeriana și a fost redactată, mai întâi, sub domnia lui
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
în nord și vest. Tatăl ei era consilierul lui Harald, iar după ce Harald a căzut, Finn a fost făcut Conte de Sweyn Estridsson. Malcolm s-a bucurat de o relație pașnică cu Contele de Orkney. Deși Malcolm i-a acordat sanctuar lui Tostig Godwinson atunci când a fost alungat din Northumbrians, Malcolm nu a fost direct implicat în invazia împotriva Angliei de către Harald și Tostig în 1066, care s-a încheiat cu înfrângerea și moartea lor în bătălia de la Stamford Bridge. În
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
refuzat să se întoarcă cu episcopul. Înfuriat de această situație, Dunstan l-a târât pe Edwy înapoi și l-a forțat să renunțe la fată. Mai târziu, acesta a relizat că îl provocase pe rege, astfel Dunstan a fugit în sanctuarul din mănăstirea sa, iar Edwy, incitat de tânăra fată, l-a urmărit și i-a jefuit mănăstirea. Deși Dunstan a reușit să scape, el a refuzat să se întoarcă în Anglia până când Edwy nu murea. Potrivit înregistrărilor din Cronica anglo-saxonă
Edwy al Angliei () [Corola-website/Science/331029_a_332358]
-
sticlă, cu balustradă plină de zid. Clădirile au fost ridicate în mai multe etape ce corespund arhitectonic stilurilor gotic și baroc. În centrul complexului este situată biserica, construită integral din cărămidă, în formă de navă, cu un cor pătrat și sanctuar poligonal, flancat în sud de o încăpere, iar în nord de două încăperi, pe două niveluri. Biserica Azilului a fost menționată documentar pentru prima dată în 1292. Atunci, biserica Ordinului cruciaților Sf. Spirit ("Bruderschaft von Heiligen Geist") a amenajat aici
Ansamblul Azilului din Sibiu () [Corola-website/Science/334927_a_336256]
-
devine parohie de sine stătătoare, iar în 1929 a fost construită casă parohiala. Printre obiectele de valoare se numără: Icoana Înălțării Maicii Domnului, creație a lui Maulbertsch (cca 1750), baptizatoriul din piatră, o cruce de procesiune din epoca baroca. Sub sanctuarul bisericii, în partea stângă, se află o cripta. Pe peretele ei există o inscripție din anul 1618, referitoare la familia primului căpitan al județului Odorhei. Biserică a fost renovată în anii: 1723, 1933, 1940, 1951, 1954, 1966 și 1983.
Biserica romano-catolică din Dumitreni () [Corola-website/Science/334937_a_336266]
-
de instituții oficiale palestiniene în estul Ierusalimului. Astfel, în 2001, ministrul Apărării al Israelului a ordonat, în împrejurările celei de-a doua Intifade, închiderea birourilor de la „Casa Orientului”, care în anii 1990 au servit drept oficii ale OEP în oraș. Sanctuarele islamice de pe Muntele Templului în Orașul Vechi al Ierusalimului - Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa sunt administrate, cu acordul Israelului, de către Wakful iordanian. După retragerea unilaterală în 2005 de către guvernul Ariel Sharon a armatei israeliene din Gaza și evacuarea tuturor așezărilor
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
intra în casele unde se află reprezentări picturale. Se spune despre Muhammad că i-ar fi cerut soției să îndepărteze o draperie cu imagini, deoarece îi distrăgea atenția de la rugăciune, dar și că a distrus cei 360 de idoli din jurul sanctuarului Kaaba pictat pe interior de meșterii bizantini cu diverse scene religioase. Profetul a ordonat distrugerea picturilor, cu excepția unei icoane pe care se afla chipul Fecioarei Maria cu Pruncul, arsă la rândul său într-un incendiu ulterior. Aniconismul islamic capătă anvergură
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]