KorAP: Find »[drukola/base=sanie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...100 >

2,500 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

ecoul "miraculoaselor" vindecări făcute de "Vracika"cum începuseră localnicii să mă numească s-a răspândit cu o viteză uimitoare dacă ne gândim la mijloacele de comunicație ce existau pe atunci. În scurt timp m-am trezit cu bolnavi aduși cu sania din sate de care nici măcar nu auzisem, sau eram chemată în plină noapte la căpătâiul vreunui suferind. Nu putem să îi alin decât cu vorbe bune și cu infuzie de urzică și sunătoare, din care stocul fusese mai mare. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
seară, Gerhard s-a reîntors din Cingaly încă și mai abătut ca de obicei. Făcuse niște investigații printre localnici și aflase niște detalii deloc liniștitoare. A aflat că într-o zi de februarie, un țăran care avea cai buni și sanie fusese chemat de urgență la sediul "Gumzak", unde au împins în sanie trei femei în vârstă pe care a trebuit să le ducă la vreo 60 de verste, la un lagăr de deținute situat undeva mai sus, pe Obi. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de obicei. Făcuse niște investigații printre localnici și aflase niște detalii deloc liniștitoare. A aflat că într-o zi de februarie, un țăran care avea cai buni și sanie fusese chemat de urgență la sediul "Gumzak", unde au împins în sanie trei femei în vârstă pe care a trebuit să le ducă la vreo 60 de verste, la un lagăr de deținute situat undeva mai sus, pe Obi. A fost însoțit de doi militari din cauza cărora nu a putut schimba cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din ea devine ca un vârtej care o absoarbe cu voluptate. Un nor de culoare violet se ridică deasupra măsuței atrăgând după el, ca un magnet, un abia perceptibil abur argintiu. În zori, sania lui Atanasie face drumul de întoarcere fără nici un călător. SCURT POPAS În locul în care Dora nu s-a mai întors. La ora prânzului, Victor intră grăbit în casa de sub pădure din Orașul din Alsacia. Înghite pe nemestecate ceva, nu prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o sanie? Poate era o sanie care i-a făcut plecarea ușoară, trecerea pe nesimțite către viața de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o sanie? Poate era o sanie care i-a făcut plecarea ușoară, trecerea pe nesimțite către viața de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

de fond al stației radio. Pilotul vorbi cu glas scăzut Într-un microfon. Un scafandru apăru În cadrul hubloului și le făcu semn cu mâna. Pilotul Îi răspunse la salut. Un plescăit, un huruit profund și submersia Începu. După cum vedeți, Întreaga sanie coboară În apă, explică pilotul. Deoarece submarinul nu e stabil la suprafață, folosim sania atât la urcare, cât și la coborâre. Cam pe la adâncimea de treizeci de metri părăsim sania. Prin hublou Îl văzură pe scafandru stând pe punte, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
scafandru apăru În cadrul hubloului și le făcu semn cu mâna. Pilotul Îi răspunse la salut. Un plescăit, un huruit profund și submersia Începu. După cum vedeți, Întreaga sanie coboară În apă, explică pilotul. Deoarece submarinul nu e stabil la suprafață, folosim sania atât la urcare, cât și la coborâre. Cam pe la adâncimea de treizeci de metri părăsim sania. Prin hublou Îl văzură pe scafandru stând pe punte, cu apa ajungându-i până la talie. Apoi apa acoperi hubloul. Bule de aer ieșiră din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
plescăit, un huruit profund și submersia Începu. După cum vedeți, Întreaga sanie coboară În apă, explică pilotul. Deoarece submarinul nu e stabil la suprafață, folosim sania atât la urcare, cât și la coborâre. Cam pe la adâncimea de treizeci de metri părăsim sania. Prin hublou Îl văzură pe scafandru stând pe punte, cu apa ajungându-i până la talie. Apoi apa acoperi hubloul. Bule de aer ieșiră din aparatul de respirație al scafandrului. Acum suntem sub apă, anunță pilotul. Ajustară valvele de deasupra capului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
din aparatul de respirație al scafandrului. Acum suntem sub apă, anunță pilotul. Ajustară valvele de deasupra capului și auziră surprinzător de puternic șuieratul aerului și apoi bolboroseala apei. Prin hublou pătrundea o minunată lumină albastră. — Încântător, exclamă Ted. — Acum părăsim sania, anunță pilotul. Motoarele uruiră și submarinul avansă, scafandrul dispărând din câmpul vizual. Nu se mai vedea nimic prin hublou, În afară de apa albastră și uniformă. — Luați loc, domnilor, Îi invită pilotul. Coborâm cu o viteză de douăzeci și patru de metri pe minut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870

lângă mine pe buna și mult necăjita mea maică, care a purtat pe umerii ei fragezi toate greutățile anilor de după război: deposedarea de pământul pe care-l avea ca moștenire de la bunicii mei. Și de inventarul agricol plug, grapă, căruță, sanie, de cai și de boi. Apoi munca istovitoare pe câmpurile colhoznice de cu primăvară devreme până toamna târziu pentru niște copeici, pe care, parcă o văd aievea, îi strângea într-o năframă, legată nod ca nu cumva să le piardă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940

puteau primi, dacă eram așa de sărac și n-aveam bani de tren să mă duc acasă. Cum să nu, bucuroși, dacă era vorba de colegul lui de bancă și, care îl ajuta la lecții. Taică-său a venit cu sania și ne-a luat și am mers o zi întreagă până am ajuns în satul lui. Ce călătorie! Sate de mocani, pe care îi cunoșteam din drumul la Cîmpu-Lung, dar și de secui, cum îmi spunea Codrin, pentru care aveam

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
tendințele lui obscure? Săracul popă! De ce sărac? Adică cum, de ce trebuia să-i fie milă de el? Din contra, eu i-aș fi răsplătit pe acei secui, care știau ei ce făcuseră, și nu să dau ordin să fie... Hop! Sania se opri și urmă o foială. Am intrat în casă, am ajuns... Codrin avea o soră de o frumusețe deosebită, față bălaie, cu părul galben... De revelion o răsucea un flăcău în învîrtite amețitoare... Stătea parcă pe loc și ai

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

și tăiau cărări. Fumuri se înălțau drept în sus și sunetele și glasurile loveau ca într-o sticlă sonoră. Călări pe cai, Faliboga și Lepădatu se duseră și cercetară girezile de paie și stogurile mari de fân. Oamenii veneau cu sănii la încărcat. În apropiere, ciobanii luminau locul în jurul perdelelor în care stăteau grămădite oile. Până în fundul zării se întindea o pânză albă, nepătată. Din senin, uneori cobora ca o fumegare, se apropia, ș-un convoi lung de corbi presăra puncte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
dulce cătră vale. Și-ndată, ca fulgerul, se răspândi zvon că sosește boierul Avrămeanu. Bordeienii izvorâră ca furnicile din toate părțile. Ieșeau și femeile și copiii desculți își întindeau capetele pe după creasta mușuroaielor lor. Într-adevăr, sosea stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru întâmpinare. —Vai! Sandule! strigă muierea vătafului cu uimire. Așa mândră sanie încă n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru întâmpinare. —Vai! Sandule! strigă muierea vătafului cu uimire. Așa mândră sanie încă n-am mai văzut... —Taci, femeie, răspunse Faliboga râzând, că este în sanie ceva și mai mândru, și mai minunat... —Ce este? Apoi eu îs mai nalt și am și gâtul mai lung... Ridică-te și tu în vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru întâmpinare. —Vai! Sandule! strigă muierea vătafului cu uimire. Așa mândră sanie încă n-am mai văzut... —Taci, femeie, răspunse Faliboga râzând, că este în sanie ceva și mai mândru, și mai minunat... —Ce este? Apoi eu îs mai nalt și am și gâtul mai lung... Ridică-te și tu în vârful degetelor și vezi... Alei! Sandule! asta are să fie stăpâna noastră... Mândră duducuță!... Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
spre vataf și-l privi pieziș, cu sprâncenele puțin încruntate. —De ce zici tu vorba asta, Sandule? —Hei, Iano, hulubița asta-i pasere de târguri - ș-are să desfacă pe boier de pustietățile noastre... Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul lui Faliboga și se învăli mai bine în cojocu-i de berbec. Om vedea și noi ce drac a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul lui Faliboga și se învăli mai bine în cojocu-i de berbec. Om vedea și noi ce drac a mai ieși de-aici, șopti ea încet. Sania trase la scara caselor de vălătuci. La ferestre fâlfâiră perdelele albe - parcă se desfăcură niște pleoape; ușa se deschise și călugărița se strecură în cerdac, subțirică, în cațaveica-i de vulpe, privind c-un zâmbet încremenit pe fața-i fină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
desfăcură niște pleoape; ușa se deschise și călugărița se strecură în cerdac, subțirică, în cațaveica-i de vulpe, privind c-un zâmbet încremenit pe fața-i fină la cuconița cea bălaie. Din toate părțile veneau bordeieni și se adunau în jurul săniei, cu căciulile în mână. Se desfăcu întăi din blănuri și se coborî sprinten cuconu Jorj, cu fața-i smeadă plină de un zâmbet fericit. Pe urmă se dădu jos, trăgându-și încheieturile, boierul cel bătrân, gros și greoi, cu mustăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
brațele lui Avrămeanu, și subțirica cea balaie, cu căciuliță albă pe-o sprânceană, și c-o blăniță ca puful în jurul ochilor ș-a urechiușelor. Intrară în casă. Călugărița-i urmă plecată din șele și cuviincioasă. Oamenii stăteau în loc. Priviră întăi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească; pe urmă, după ce sania trecu spre grajduri, ei rămaseră vorbind despre boieri și despre minunatele ținuturi din care veneau acești oameni fericiți și bine hrăniți. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
puful în jurul ochilor ș-a urechiușelor. Intrară în casă. Călugărița-i urmă plecată din șele și cuviincioasă. Oamenii stăteau în loc. Priviră întăi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească; pe urmă, după ce sania trecu spre grajduri, ei rămaseră vorbind despre boieri și despre minunatele ținuturi din care veneau acești oameni fericiți și bine hrăniți. Era ca o lumină în viața lor, ca sosirea unui domnitor. Când ieșiră boierii din casă, bordeienii se așezară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
arătarea fericită a stăpânei lor: — Auzi, Sandule, o chiamă Zina. Faliboga mormăi ceva neînțeles. Boierii intrară în casă. Apoi peste puțin ieși cuconu Jorj singur; și chemând pe Faliboga, îi zise cu glas tare: —Sandule, să trimeți un om cu sania până la comună, s-aducă de la crâșmă trei vedre de rachiu... Să dai cinstea asta la oameni... chiar în ia-sară... Da’ să fii cu luare-aminte... Am înțeles, cuconașule, răspunse Faliboga. Da’ când vă-ntoarceți? — Cine? întrebă boierul. A! cuconiței nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
lumina ochilor o arătare blândă. A doua zi zurgălăii tremurară limpede, cu tonuri felurite, în liniștea vălcelei. Frigul mai scăzuse și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cunoscu numaidecât. Zise cu oarecare mirare: A! domnu Vâlcu!... De când pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]