3,958 matches
-
pentru ceea ce ne-a transportat pe noi pe malul celălalt, nu există cuvântul potrivit în vocabular: Era o ,,chestie” care se deplasa pe apă! Oamenii îi spuneau bac, dar era o improvizație grosolană și rudimentară, alcătuită din niște fiare și scânduri care trosneau îngrozitor sub greutatea mașinii. Mărturisesc că mi-a fost teamă. Viteza cu care ne deplasam era destul de mare pentru o cutie de fier. Fumul ne crea unele probleme de vizibilitate, încolo, a fost ok! Am răsuflat ușurat când
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe coasta Pacificului, în America de Sud, sau pe fundul oceanului). Într-o viață prea scurtă și prea brutală, mulți dintre ei nu aveau timp de ceremonii ca cele descrise în Peter Pan, povestea scoțianului J. M. Barrie (pedeapsa mersului pe o scândură ce pornește din marginea corăbiei în afară, deasupra apei) sau de urmărit ani la rând traseul unei hărți complicate, cu o comoară îngropată, așa cum se întâmplă în Treasure Island, romanul lui Robert Louis Stevenson. Cuferele piraților conțineau mai degrabă bunuri
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
subconștientul nostru, iar lucrurile pe care pirații le puteau face după bunul lor plac le dorim și noi, măcar temporar, ca expresie a unor posibilități de mult amputate. O aventură cu sufletul la gură, pe întinsul melancolic al mării, cu scândura punții sub picioare, cu buzunarele pline și cu prețul unei vieți scurte, dar libere și intense - iată esența imaginarului pirateriei occidentale ! Despre câmpul său larg de implicații istorice și estetice va fi vorba în acest eseu, în capitole inegale, ca
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
față de orizont - longitudinea începe să fie calculată abia după epoca lui James Cook, cu cronometrul inventat de John Harris și cu ajutorul meridianelor convenite ca etalon temporal internațional) și orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul (scândura legată cu o sfoară cu noduri, care se arunca în apă, numărându-se numărul de noduri trecute prin palmă, într-o unitate de timp calculată cu o clepsidră) ; măsurarea adân cimii cu sonda (o bucată de fier atârnată de o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
față de orizont - longitudinea începe să fie calculată abia după epoca lui James Cook, cu cronometrul inventat de John Harris și cu ajutorul meridianelor convenite ca etalon temporal internațional) și orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul (scândura legată cu o sfoară cu noduri, care se arunca în apă, numărându-se numărul de noduri trecute prin palmă, într-o unitate de timp calculată cu o clepsidră) ; măsurarea adâncimii cu sonda (o bucată de fier atârnată de o parâmă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
vasului, făcut și mai mic de scările de acces pe punte și dedesubt, la magazii, de prezența tunurilor, a animalelor vii ținute pentru carne proaspătă (viței, capre, oi, găini), a armelor, a bagajelor și a proviziilor. Ca mese, se foloseau scânduri înguste, suspendate de frânghii și strânse, când nu mai era nevoie de ele, iar scaune deveneau lăzile cu efecte personale sau cu echipamente. Paturile erau hamace de pânză groasă, atârnate de inele fixate în bordaj, care se împachetau în timpul zilei
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
la vreo 30 m de șosea, mi-am dat seama că s-ar desprinde un fel de garaj, nu, o baracă, o baracă destul de lungă și nu prea înaltă. Cu oarecare sfială totuși mă apropii. Da, desigur, o baracă de scânduri. Înseamnă că trebuie să fie cineva, poate că sunt salvat. Încep să strig: "Este cineva? Vă rog răspundeți!" Nimic. Aștept încă puțin și repet cu glasul și mai tare. Ajung la ușă, încep să bat în ea strigând același lucru
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în uniformă de milițian care m-a dus la ultimul etaj pe un culoar unde se aflau o mulțime de uși și a deschis una dintre ele. Era o cămăruță minusculă, de vreo doi metri pe trei, complet goală, cu scânduri pe jos și cu o mică fereastră cu gratii. Fereastra dădea spre o curte interioară dreptunghiulară - fosta curte a imobilului - înconjurată de ferestrele tuturor etajelor. Gardianul mi-a spus: „E interzis să privești pe fereastră“, apoi a plecat încuind ușa
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în gură, în ochi - experiența cazărmii-închisoare, vechea clădire din strada Uranus. Într-o dupăamiază înăbușitoare de iulie, am fost adusă în semiîntunericul unei săli cu beton pe jos, cu paturi cu saltele de paie și cu ferestre condamnate de scânduri bătute pe dinafară, dincolo de care se puteau ghici strada și trecătorii de pe trotuarul de peste drum. O jumătate de duzină de femei în așteptarea procesului se aflau acolo: o coafeză din Transilvania, grasă și blondă, care m-a întâmpinat în cămașă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fiică sa. În fața refuzului nostru, a devenit amenințător, căutând mijloace pentru a ne intimida. Și-ntr-o zi mare ne-a fost uluirea când l-am descoperit, venind acasă, pe Damian întins în vestibul, pe un fel de pat de scânduri adunate probabil din piață. Degeaba i-am amintit că tolerasem prezența fiicei lui cât fusese absent, dar că acum aceasta trebuia să părăsească apartamentul. Damian a refuzat să se ducă în camera lui, petrecându-și toată ziua întins în vestibul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile podinei muzicale. Masa era conform vecinătății, ecumenică: apă, pâine, mere sau prune uscate. Ei, și ce-i cu asta? Nu eram noi tineri și plini de speranțe și siguri că după azi vine și mâine ?... Secretarul revizoratului era un tânăr
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama hangiului, doamna Condorupis, o grecoaică
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Cap și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca frații: ne certam, ne împăcam, că atfel nu se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea dar făceam niște prăjiturele care adunau ca la iarmaroc musafiri din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
patru zile după plecarea inspectorilor a sosit ordinul prin care se comunica înlocuirea lui Gladkov Alexandru, director fiind numit învățătorul șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prin care se comunica înlocuirea lui Gladkov Alexandru, director fiind numit învățătorul șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pentru a nu crea încurcături într-o perioadă și ea mai mult decât încărcată cu nenorociri. Ne-am mutat în locuința rechiziționată de la Ilie Hudulin care mai avea una în altă parte a satului.Am încropit paturi și saltele cu scândura și paiele cumpărate și, în urma telegramei trimise la Câșlița am pornit și eu. Aici trebuia să iau cap compas iarăși Banatul, ordinul de refugiu cu premilitarii fiind foarte clar în acest sens. Nu era ușor pentru nimeni dar nici pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
radiată În forma degradată, ci fixată ca biomasă, În Însăși corpul plantelor. Dacă vrem, putem s’o eliberăm, arzând iarna lemnul. În ansamblu, viața vegetală nu disipă energia primită, ci o fixează În vapori și biomasă. Aceeași pădure, transformată În scânduri, nu va realiza decât o biată umbrire, nu Însă răcoare. Biosfera e Însă un tot. Ca atare, nu putem accepta că planta e În totalitate o asimilatoare, ce fixează În formă chimică energia primită, iar animalul tot În totalitate un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
case, pentru aici și pentru “dincolo”. “Dincolo”, căci omul este singurul care, după ce o viață Întreagă se izolează de natură În mediul artificial pe care și-l consolidează mereu, nu acceptă Îmbrățișarea naturii nici după moarte, izolându-se Între patru scânduri. De brad. De frumusețea bradului s’a interesat mai târziu. L’a adorat Întâi, iar de prea puțină vreme Încoace ca să se poată scuza cu tradiția, Își Încântă copiii cu o practică cu care tot el i-a Învățat. O
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Batcu de pe strada Sărăriei și mi-a făcut un stup cu 5 rame și lucrat foarte bine, care stup îl am și acum, dar în timpul refugiului, 1944-1945 un om ticălos, hoț și mare spurcăciune, i-a stricat acoperișul luându-i scândurile. Dar l-am acoperit din nou cu dranița; și în primăvara lui 1908, am comandat de la Pepiniera prințu Barbu Știrbei, 30 de varietăți de măr și 15 de păr. Și m-a costat plata lor 60 de lei. Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
numărat sâmburii dintr-o cutie și am găsit 1200 semințe și am zis că-s 1000. La începutul anului 1908, m-am dus cu bădica Dumitru la Găinești, la fabrica lui Gustav Aicler și am adus o căruță mare de scânduri de brad ca să fac stupi. Cine era bădica Dumitru? Era fratele mamei mele. Un țăran și frumos și omănos și foarte deștept și înțelept. Și tare mult m-a mai ajutat cât a trăit. A avut o nevastă foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
2 băieți foarte frumoși și deștepți. Și la 15 oct.1968 în vârstă numai de 81 de ani Saveta cea frumoasă a închis frumoșii ei ochi pe veșnicie! Și acum cântă la radio, când voi lăsa lingura și va suna scândura, de dragoste m-oi lăsa! Și în cei 6 ani cât am învățat la Școala Normală de învățători "Vasile Lupu"din Iași, 1900-1906, cine venea dintre colegii noștii cu cântece frumoase și valsuri drăgălașe? Ion Radu din Piatra Neamț, care avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
noștri precum și noi am căutat și ne-am făcut înlesniri, poduri, șosele,pivnițe,case bune, șuri ca acele mari, grădini cu pomi de rară frumusețe iar pe locurile de fâneață avem zeci de mii de brazi, unii buni de făcut scânduri, iar alții tineri. Și n-am știut ce-i aceea lipsa de lemne. Așa că își poate închipui ori și cine cum ne vine nouă când auzim să ne mutăm din satul nostru Bogata, vestit prin săpăturile lui pentru găsirea aurului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
corect, George Topârceanu; 23 putinică cu capac, pentru păstrarea brânzei; 24 trăsură ușoară cu două sau patru roți; 25 a ghivosî, a presa cu picioarele un obiect, ființă etc cu picioarele; 26 traistă, săculeț; 27 a pune șițe de brad (scânduri subțiri, dranițe); 28 La un sanatoriu; 29 loc unde se depozitează porumbul; șopron, șură; 30 Evenimentele din România anului 1907 nu au avut un caracter revoluționar; 31 autografia-procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
După ce a înnebunit, a fost ținut o perioadă într-o cameră cu alți trei deținuți în stare proastă, însă după ce și-a revenit a fost din nou chinuit la camera 98, unde Livinschi și Pușcașu l-au fixat pe niște scânduri și l-au agățat cu un cârlig de un belciug de fier din perete, după care au fixat un bidon de apă deasupra lui și l-au torturat după metoda picătura chinezească. S-au uitat la el să vadă cum
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
facultate nu știu să se exprime în limba română, nu știu să formuleze propoziții sau fraze. Nu gândesc, nu știu ce vor să spună și cum să spună. Aceștia au trecut prin școală ca vântul prin șură. (Șura este o construcție din scânduri de lemn, montate distanțat, între ele, pentru a permite vântului să circule și să usuce furajele paiele, fânul și cocenii de porumb depozitate în ea). Nu au învățat nimic. Le lipsesc cunoștințele ce ar fi trebuit să fie predate și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]