4,646 matches
-
buzunarul de la pantaloni portofelul În timp ce șoferul se cambră să primească banii. Dar abea acum realiză de fapt, nu avea decât numai dollars. Făcu un calcul aproximativ, oferind taximetristului o banknotă de douăzeci dollars, făcând mențiunea. „Tocmeală țigănească, plată boierească...!” Șoferul schiță o strâmbătură. „Pentru mine, reprezintă infracțiune dacă manipulez valută. Iar dacă totuși reușesc să merg la bancă,aceasta nu oferă mai mult de paisprezececincisprezece lei pe unitate.” „În cazul acesta schimbă la Bursa Neagră. Am informații, acolo se plătește peste
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dar, cu ce se făcuse vinovată? Nervos, milițianul În slujba dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, o bruscă Înpingând-o către intrarea În duba miliției. Ridică vocea privind-o Încruntat. “Ce te zgâiești așa la mine...? Vezi bine, eu nu glumesc...!” Biata fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă, Își aduse aminte Îngrozită, pașaportul se afla acasă. Înălță din umeri neputincioasă În timp ce de frică dispăru din memorie toate cuvintele Învățate. Încercă totuși să construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câte un păhărel...” Tony Pavone zâmbi resemnat. Prima zi de muncă Începuse promițător.Cele opt ore de lucru se evaporase, urmau orele suplimentare.Nu avu timp să termine meditația deoarece Șeful Șantierului vizibil turmentat, ceru nota de plată, fără a schița nici un fel de gest de-a contribui la plata consumației. În această situație, proaspătul salariat suportă cheltuiala, gândind să-l Întrebe În ce direcție locuiește pentru a-i ține companie până la stația unui mijloc de transport. În acel moment, noul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
față te Întreb și te rog să răspunzi, nu mai dorești să fiu amanta dumitale...!?” Tony Pavone rămase fără grai. Ar fi oferit o țară În schimbul unui mijloc de-a se face nevăzut. Primi lovitura exprimată cu dibăcie Încât nu schiță nici cel mai mic gest de apărare. Orice cuvânt rostit pentru a se disculpa era sortit eșecului. Făcu o plecăciune de profundă demnitate, părăsind biroul fără a rosti un singur cuvânt. Uneori cuvintele rostite pătrund În profunzime mai cu efect
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de isprăvile lui, au aruncat cu pietre În trenul care-l ducea În exil pe fostul Suveran? Cum e posibil ca aceste hoarde de borfași numiți comuniști, să guverneze după bunul lor plac...? Iar cetățenii țării Îi suportă fară a schița cel mai mic semn de revoltă...!?” „De la izgonirea regelui Încoace, cursul istoriei s’a schimbat. Pe vremea aceea, ne aflam În sfera de influență a țărilor democrate când puterea de exprimare liberă nu cunoștea limite iar omul era propiul lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de dulceață narcotică de liliac. Fericire din cărămizi, din cer! Fericire și bucurie mistică! Domnul Artur Sammler, confident al excentricilor New Yorkului; diacon al bărbaților sălbatici și progenitor al unei femei sălbatice; arhivar al nebuniei. Odată ce iei o poziție, odată ce schițezi o linie de bază, contrariile te vor asalta. Declară-te În favoarea normalului și vei fi asaltat de aberații. Toate postúrile sunt maimuțărite de opusurile lor. Asta se Întâmplă când individul Începe să fie tras Înapoi de la dezinteres spre condițiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
îndeaproape, am însoțit-o pe Sheba în a doua ei escapadă la biserică. O notiță pe anunțul din vestibulul bisericii anunța slujba de dimineață ca „the God Lord AM“. I-am semnalat acest americanism strident Shebei, dar ea abia a schițat un zâmbet. Mai târziu, când pastorul Des i-a chemat pe credincioși în față pentru „cina cea de taină“, am rămas trăsnită s-o văd ridicându-se. La început am crezut că nu știe pentru ce se duc oamenii acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
avea să-i răspundă decât printr-o ridicare din umeri. M-am gândit să mergem să cumpărăm cartea lui Alice. Îți dau chiar drumul să-ți faci de cap prin Barnes&Noble. Danny trecuse deja de primul nivel, așa că a schițat un zâmbet înverșunat. Părul roșu i s-a închis în jurul feței și a Game Boy-ului ca o cortină. Jina știa că fiul ei nu se înțelegea cu ceilalți puști de la școală, dar mai avea o ultimă speranță. Charlie Grimes, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cere foarte multe. Doar să văd cum e. Zach a bătut la ușa dormitorului, dar n-a primit nici un răspuns. A intrat în cameră și-a găsit-o pe Jina la masă, cu hârtie și cărbune de desen în față. Schițase deja munții și pajiștea din fața ferestrei, dar ignorase firul de apă care-și croise drum pe lângă cabană. Zach a traversat încăperea și s-a aplecat s-o sărute pe puful de pe ceafă. Jina era așa de fragilă, încât bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că parcă-i înțepa plămânii. Doamne, Dumnezeule ! a strigat Irene râzând când un val s-a repezit peste botul bărcii și-a dat-o pe spate. Femeia a căzut peste Naji, care a prins-o în brațe și chiar a schițat un surâs. Danny s-a aruncat în față, în brațele Jinei, de parcă râul dovedise că, până la urmă, avea și-o genă mămoasă, o formă de sensibilitate. Când barca și-a revenit și toată lumea s-a trezit că încă mai trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Naji. Terrierul își îndesase nasul în poala ei. Irene confiscase Game Boy-ul lui Danny, pentru că jocul nu mai interesa pe nimeni, și-aproape toată noaptea jucase Mario Kart așteptând-o pe Jina să se întoarcă. În timp ce apăsa butoanele micuțe, femeia schița tot felul de grimase, încât câinele a ridicat ochii către fața ei. Încearcă și tu, i-a zis Irene. Fir-ar al dracului ! E imposibil. Naji nu dormise nici el. S-a uitat la joc peste umărul soției. Oooo, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
arăți, e clar că prietena noastră a făcut o cucerire nouă. Ia spune tu, care le știi pe toate, cine e victima din această săptămână! Mihai pare să fie înscris pe lista câștigătorilor. Fata păru că se sufocă, dar nu schiță niciun gest care să o trădeze. Nu poți avea încredere nici în cei care se auto proclamă prietenii tăi. Ce dracu îi mai trebuia și el pe lista aia mare? ... și în acele momente înțelegea greșeala pe care o făcuse
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
închis ochii și sub pleoape, cercuri de-un verde pal se amestecau cu alte cercuri galbene pătate de ocru. În mijloc vedeam un albastru indigo subțiindu-se tot mai mult dar nu reușeam să dau deoparte acele imagini. Încercam să schițez, din cercurile devenite puncte, chipuri de om și de floare. Ba era o fată zâmbind, ba era o petală pe care un fluture strâmb își mângâia aripa mai scurtă... Un scârțâit mă smulse din jocul meu topind toate acele culori
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
unsoare. Aveam nevoie de aer. Într-un minut am ajuns împleticindu-mă la fântâna din fața școlii. Sini scria cu un băț pe zăpadă. Gata, te-ai săturat și tu? mă întrebă ea. Îs cam gata, i am răspuns încercând să schițez un zâmbet de bleg. M-a privit și mi-a întors complice acel zâmbit. La ce îți trebuie ție băutură dacă nu știi să bei? Îți place să-ți faci singur rău? N-aș mai fi bărbat, i-am răspuns
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-mi dau seama de ce mi s-a șters atît de brusc. De patru ani și jumătate, cu toate că nu-mi făcusem un țel din asta, aveam bunul obicei să nu las să-mi scape trăsăturile distinctive ale lucrurilor. Mi le schițam bine În minte și, cînd aveam nevoie, le reconstituiam pînă În cel mai mic detaliu. Așa cum mi s-a Întîmplat și cu băiețelul pe rotile de mai Înainte... O haină din lînă de un albastru Închis cu un guler mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aripi, Îmi făcea plăcere să fac un pas mai departe și să-mi Închipui și un cap mai potrivit pentru acest trup... Cu ochii minții vedeam un chip uluitor, mare, bine conturat, teribil de expresiv. Am Încercat zadarnic să-l schițez... Nu eram În stare... Cu picățele pe el, ca niște pete nedeslușite pe un zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte clare: frumos, negru și lung. Mascîndu-i ușor stînga frunții ei frumoase, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ăsta! Întorcîndu-mă cu 90°, l-am privit drept În față, dar el Își ținea privirea ațintită Înainte. Rămăsese În aceeași poziție, nemișcat. Doar canapeaua scîrțîi sub el. — Da, s-ar putea să ai dreptate și, dacă-i așa, Încearcă să schițezi pe o hîrtie locul Întîlnirii din dimineața aceea, că tot vorbim despre el. Vreau o schiță simplă. TÎnărul consimți din cap, făcu o plecăciune spre director, fără să scoată nici un cuvînt și părăsi Încăperea În tăcere, cu pas ușor, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
garderobă, și porni cu pași iuți spre ușă cînd, deodată, mă recunoscu. Avu o mică ezitare ca și cînd s-ar fi Împiedicat. M-am ridicat imediat și am pornit spre ușă. Fata mă urmă cu pași mărunți și nu schiță nici cel mai mic gest de fugă. Am adus mașina din parcare pînă În fața scărilor. Fata Își trăsese gulerul paltonului pînă la vîrful nasului și părea cu totul Îngropată În el. Am oprit lîngă ea și am lăsat În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Deoarece În inimile noastre noi nutrim gîndul secret că totul e mizerie pe lumea aceasta... Ne redobîndim respectul de sine și descoperim apoi lumină și speranță În viață. Dar individul nu era dintre aceștia. De la bun Început el n-a schițat nici cel mai mic efort să-și ascundă odioșenia, dar refuza cu Încăpățînare să mă lase pe mine să i-o văd și mai ales să i-o ating. Era foarte adevărat că era un tip straniu, dar nu lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și mai intim. Cred că nu prea avea el experiență În a Împărtăși secrete străinilor. Am privit șuvița groasă de păr de după urechea fetei. — Hai să ne Întîlnim la stația S, am continuat. În punctul pe care mi l-ai schițat ieri... În locul unde trebuia să te Întîlnești cu domnul Nemuro... Aș vrea să verific ceva... Îți convine ora șapte? Și Încă ceva foarte important: nu uita să aduci colecția aceea de fotografii cu femei goale. Fata Își duse repede radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
departe. Mi-am Împrăștiat, tot ce-aveam În buzunare pe masă, la intîmplare. O batistă... chibrituri... țigări... un nasture care a căzut de la mîneca hainei, ochelari de soare... o insignă mică triunghiulară... și un colț de hîrtiuță pe oare era schițat ceva. Fereastra scotea flăcări. Farurile unui autobuz mîngîiau geamul. În lumina lor, ramurile subțirele ale copăceilor, de-a lungul străzii, păreau ca o plasă cu ochiuri inegale. Mi-am ațintit privirea asupra autobuzului și am fost imediat capabil să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ințiale brodate)... chibriturile (de la această cafenea)... țigările (mi-au mai rămas patru)... nasturele de la haină... ochelarii. Ochelarii de soare? Poate aveam vederea slabă... CÎt timp am privit În fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe care-l schițasem nu era departe de adevăr. Costumul meu, de o calitate potrivită, nu lăsa impresia unui om ieșit din comun care se plimbă țanțoș, ca un negustor cu ochelari de soare. Da, zău că nici nu părea prea ciudat ca negustorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era totuși ceva care mă făcea să Înțeleg că nu-mi puteam permite să o port În mînă ? Bucățica de hîrtie părea și ea Învăluită În mister și rezultatul a fost același ca și În cazul insignei. Pe ea se schițase un soi de hartă - linii ce reprezentau conducte de apă sau de gaz și ceva care părea a fi conturul unei pompe - dar puteau reprezenta orice, În funcție de unghiul lin care le priveai. În colț, șapte cifre... poate un număr le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Poate că folosindu-l ca o portiță spre trecut, voi fi În stare să-mi recapăt memoria. Telefonul se afla În colțul de lîngă casa de marcat. Scaunul femeii, exact În spatele lui. Și cînd am trecut prin fața ei, abia a schițat un gest de a-și schimba poziția. Genunchiul care-i ieșea În afară era gata să-mi zgîrie brațul, dar n-a Încercat deloc să mă evite. Își țuguie buzele, comprimînd aerul din gură și cînd ele reveniră la normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
s-a terminat în felul acesta. Biroul era o încăpere lungă cu o bibliotecă de la începutul veacului, ce în curând avea să devină inutilă. Ușa se deschise, fratele celui arestat încercă niște scuze, apoi emoționat: „Vă cunosc opinia (tu ai schițat o mirare), nu, să nu vă mirați, totul se află, mai ales în asemenea împrejurări - sunteți pentru achitarea fratelui, dar vă rog să-l condamnați, e și rugămintea lui, în felul acesta îi veniți în ajutor, îi salvați viața, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]