58,131 matches
-
ochi priviți statutul dvs. de universitar? Ajută la scrisul romanelor? Sau al criticii? Mai predați? Ce? D.L.: Am fost profesor universitar între 1960-1987 (cu jumătate de normă în ultimii ani), apoi m-am pensionat mai devreme pentru a mă dedica scrisului. Mi-a plăcut să fiu universitar, mai ales primii douzăeci de ani, și mi-am luat slujba în serios, și ca profesor, și ca cercetător. Am publicat alternativ câte un roman și o carte de critică în anii aceia. Nu
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
care adesea satirizau sau prezentau lumea universitară ca pe un carnaval, țineau de o secțiune aparte a vieții mele. Era o graniță cam artificială, așa că m-am bucurat că m-am putut pensiona mai curând, în 1987, ca să mă dedic scrisului. Acum sunt Profesor Emeritus. Nu mai predau - în parte fiindcă mi-am cam pierdut auzul - dar uneori, nu prea des, țin o prelegere sau citesc din opera mea. Am fost coleg cu Malcolm Bradbury, am avut birouri învecinate un număr
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
sunt profesor și critic, fiindcă am grijă să ofer lectorului toate informațiile și reperele necesare ca să mă urmărească și să mă înțeleagă. Unii critici spun că îmi dau prea tare silința să controlez reacția cititorului. Nu mă pronunț. Evident consider scrisul în primul rând ca o formă de comunicare, o activitate retorică. Iar în sensul ei cel mai înalt, arta trebuie să amuze, să aducă plăcere. L.V.: Changing Places (1975) se încheie cu sugestia că un film are posibilități mai mari
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
roman, îl îmbogățiți cu detalii pe măsură ce înaintați, ori începeți cu o stare de spirit și inventați povestea zi de zi, cum se întâmplă ea în realitate? E intriga importantă? D.L.: Am o intrigă provizorie schițată dinainte să mă apuc de scris, dar cu multe arii albe, ca petele albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am pornit la drum. L.V.: Ce fel de scriitor ați declara că sunteți: comic
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
care funcționează, are stil și colaborează cu instituții similare din străinătate. Cum a fost începutul? Nu v-ați simțit copleșit de greutăți? Nu au existat momente cînd ați fi vrut să abandonați totul și să vă întoarceți la masa de scris? Înainte de a vorbi despre Fundație, simt nevoia să mă opresc asupra sintagmei: "oameni valoroși". De zeci de ani, mai ales în momentele, nu puține, de derută și spaimă, mă încăpățînam să cred și să susțin că am avea foarte mulți
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
și faptul că în general scriitorii nu au ajuns pentru prea mult timp pe pozițiile din față și nici n-au ridicat calitatea dezbaterilor și luptei politice, în schimb, absolut sigur, au pierdut foarte mult ca scriitori, ca profesioniști ai scrisului. Și mai știam cum se construiește o fundație mai ales că, din 1987, făceam parte dintr-o grupare culturală foarte importantă, cu sediul în Amsterdam, Gulliver, cum se numise la insistențele lui Günther Grass, despre care am avut prilejul să
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
tînără de mare valoare, total ignorată și ea. Și atunci, de ce să ne mirăm de clișeele care circulă despre noi? Ar fi vremea să învățăm odată din experiența altora sau măcar să ne întrebăm de ce merg atît de prost unele lucruri! Scrisul este pentru mine o victorie împotriva morții Decernarea Premiilor Fundației Culturale Române a constituit un eveniment cultural care a avut ecou în conștiința publică românească. Ce alte evenimente pregătiți? Și în ce acțiuni culturale poate mai discrete, dar la fel de importante
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
bucurie a fost cînd mi-am dat seama că mi-au ieșit niște pagini bune și aceeași bucurie a mai durat cîteva ore după ce mi-am văzut romanul tipărit. Apoi a început războiul cu cărțile viitoare. Am spus deseori că scrisul este, pentru mine, un fel de victorie împotriva rutinei, mizeriei și, mai ales, a morții. Cînd simți noaptea ce va veni, fiecare pagină reușită înseamnă un spațiu și un timp smulse morții și disperării. Aceste izbînzi, atît de puține și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
fapt, te cunoști cu adevărat abia după ce te-ai întîlnit cu moartea și acest dureros contact îți dictează mișcările următoare, proiectele. Și nu numai cu moartea adevărată, ultima, ci și cu cea psihică, despre care am scris mii de pagini. Scrisul este, pentru mine, o salvare individuală, un plus adăugat vieții ce mi s-a dat. Cît timp pot scrie, exist cu adevărat și toate întîmplările mele, bune și rele, trăite și auzite, capătă o justificare, un sens. Ambițiile mele n-
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
au liniștit lucrurile, o colegă mi-a citit la telefon declarația unui membru al juriului cum că n-au existat cărți pentru premiul de proză; tot el ne-a mai și mustrat adînc pe noi, cei ce ne îndeletnicim cu scrisul prozei. Reîntors acasă, am cercetat din curiozitate presa și am descoperit componența juriului și m-am liniștit. Eram obligat să le dau dreptate: chiar nu se scrisese proză pe priceperea multora dintre ei. Nu o spun cu răutate, ci pur
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
colegilor mei. La ce scrieți în prezent (pentru că sunt sigur că scrieți)? Cînd se va găsi în librării o nouă carte semnată Augustin Buzura? Deși am mari dificultăți cu timpul ca simplu slujbaș al patriei, nu am întrerupt o clipă scrisul, ci numai publicatul. Lucrez mai demult la un roman intitulat provizoriu Raport asupra singurătății și am terminat de adunat într-un volum diverse articole publicate fragmentar sau nepublicate. Încă nu m-am adresat unei edituri și nici nu sunt prea
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
ale valorilor conotative au fost determinate de schimbarea bruscă a raportului dintre sferele sociale și culturale, de transformarea discursului politic, de globalizarea mijloacelor de informare în masă - dar, poate mai mult decît orice, de permisivitatea sporită a pătrunderii oralității în scris. Autoarea nu a detaliat toate aceste direcții, pentru care ar fi trebuit să scrie o altă carte, dar le-a semnalat cu subtilitate și rigoare. Observațiile lexicale și stilistice sînt deci mai puțin aduse la zi: excesele argotice și populare
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
să scrie, de la elevii de liceu puși în fața comentariilor la română și a proiectelor de tot felul, la persoane de orice profesie care au nevoie de cereri, scrisori de intenție, dări de seamă, rapoarte verbale, etc. și pînă la profesioniștii scrisului: ziariști, critici, scriitori. Cartea reușește să fie un manual practic fără să reducă volumul de informații la obișnuitele generalități. Ușor de citit, necesară oricui și pe înțelesul tuturor, recunoaștem în ea un instrument de genul celor intrate în viața socială
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla - "a se face mai
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
ați intuit, într-un mai vechi articol, "lenea" mea, pe care mă străduiesc a o învinge pas cu pas, scriind cu îndîrjire în fiecare zi, cu simțămîntul că e un ultim efort înaintea epuizării, înaintea amuțirii. Întocmai așa se desfășoară scrisul meu. "Motorul" ce mă pune în funcțiune cotidian este acea conștiinciozitate, acel îndemn al datoriei, despre care v-am amintit, sădite în mine din primii ani ai vieții de iubirea ambițioasă și nemăsurată a acelei neasemuite pentru mine făpturi care
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
făpturi care a fost mama mea. Nu pot proceda altfel decît să mă conformez unui program ce răspunde obligației mele imprescriptibile, conturînd ceea ce îmi închipui că ar fi destinul meu. Mă puteți întreba cum se armonizează această susținută practică a scrisului cu îndoielile care obișnuiesc a mă asalta. Ei bine, tocmai ele mă stimulează în chip paradoxal, întrucît, pentru a le depăși, am nevoie de probe mereu reînnoite, de un exercițiu neîntrerupt care să mă confirme, atît cît e cu putință
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Lenea, urîtul, plictisul, aceste vicii baudelairiene nu ne sînt deloc străine, dar ne străduim a le întoarce pe partea pozitivă, a le preschimba în rîvnă, interes, plăcere, grație actului scriptic, mereu reluat, mereu pus sub semnul întrebării și iarăși reluat. Scrisul e o transcendere salvatoare a trăirii invadate de umori ce o alterează. E un mare noroc că putem scrie. Regretați că v-ați legat destinul de literatura română cea atît de puțin cunoscută în lume? Cărei alte literaturi v-ar
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
mea la Tg. Jiu? E neantul pe care l-am mobilat cu o bibliotecă personală în suferință (n-am bani spre a-mi comanda un raft necesar pentru grămezile de cărți adunate în ultimul timp) și cu o masă de scris care necesită reparații. Micul ecran, "luxul săracului", constituie singura fereastră spre lume a celulei mele pe care o părăsesc rar, în care lucrez de dimineața pînă în noapte. Prietenii pe care mă bizui sînt cîțiva tineri de bună-credință, din Amarul
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
în același timp atenția asupra poeticității imanente a discursului culinar, ca să-l numesc așa. Sigur, există o poezie a vegetalului, dar nu la ea se referă Revel, ci mai curînd la faptul că există o pasiune autentică a vorbitului (sau scrisului) despre gătit și alimente. Și se pare că are dreptate, pentru că pe lîngă roiul de cărți de bucate scrise pentru un public general, de autori mai mult sau mai puțin dotați literar, coloși editoriali precum Oxford și Cambridge încep să
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
psihanalist, semiotic", același Toma Pavel e lăudat pentru că "izbutește a da - între J.L.Borges și Hermann Hesse - o răcoroasă și senină senzație de a fi degajat de prejudecăți, încăpățînări, sistematizări virulente, simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale scrisului". Pentru că: Surîde adesea, se ferește a spune chiar totul, își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister, în stabilirea unor subtile și manierate relații discursiv-conceptuale cu cititorii săi". O carte a lui Alexandru George e felicitată
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Și ce le-ar mai fi plăcut lui Bernanos ori lui Chesterton ori lui Jules Romains (titlul romanului său fluviu, Oameni de bunăvoie, destăinuie certe analogii cu tendințele Drumului la zid) ori lui Mircea Streinul ori lui Vasile Voiculescu?". Libertatea scrisului e încurajată ca "mister" (măcar parțial), ca sugestivă discontinuitate, ca mirabilă alcătuire de plinuri și goluri (ultimele constituind spații ale reveriei individualizatoare a cititorului, ecrane ale transpunerii noastre sub semnul intropatiei): "Meșteșugul scrisului - întrucît e artă - nu spune totul. Montesquieu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Mircea Streinul ori lui Vasile Voiculescu?". Libertatea scrisului e încurajată ca "mister" (măcar parțial), ca sugestivă discontinuitate, ca mirabilă alcătuire de plinuri și goluri (ultimele constituind spații ale reveriei individualizatoare a cititorului, ecrane ale transpunerii noastre sub semnul intropatiei): "Meșteșugul scrisului - întrucît e artă - nu spune totul. Montesquieu, se știe, cere să existe saltul de la o idee, de la o imagine la alta. În aceste goluri se inserează puterea fabulatorie a cititorului, iar emoția artistică din aceasta chiar ia naștere: din capacitatea
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
globalizare nu poate fi stopat, că ține de însăși specia noastră, că îi găsim mecanismele de declanșare cu sute, mai bine zis, cu mii de ani în urmă. Înaintează pas cu pas. Chestiunea esențială (la care am revenit mereu în scrisul meu) este cea a transferului de valori, adică: a păstra selectiv sau majoritar ceva din cele bune ale trecutului, fără a rămâne identificat cu obiectele în care erau întruchipate aceste valori. Cu alte cuvinte: să plasăm esența intrinsecă a valorilor
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
Alex. Ștefănescu Drama imposibilității de a comunica Stelian Țurlea este un autor talentat și activ, un adevărat profesionist al scrisului. El a publicat până în prezent șaisprezece cărți, printre care trei romane subtile, lucrate cu artă, apreciate deopotrivă (deși din motive diferite) atât de critica literară, cât și de publicul larg: Pavană în peisaj marin, 1988, Iubire interzisă, 1995, Fă-ți
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
cultivat formule specifice discursurilor satirice, registrului ironiei. Dar mi-am dat seama că de fapt așa ceva nu mi se potrivește. În 1990 am trăit o întîmplare foarte interesantă, cu suspense și mi-am zis: "acum te așezi la masa de scris și o așterni pe hîrtie". Manuscrisul a fost apoi publicat, este vorba de romanul Mode, Mord und Models, și așa am început să scriu întîmplări cu suspens, romane polițiste, literatură de divertisment. R.B.: Există o plăcere pe care o generează
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]