4,690 matches
-
partea de sud a provinciei 226. După ocuparea orașelor Tulcea și Hârșova de către armata rusă, au fost luate măsuri pentru prevenirea unor atacuri navale turcești. În acest sens au fost instalate tunuri pe înălțimile ce domină Tulcea și au fost scufundate în Dunăre corăbii încărcate cu piatră, în dreptul satului Prislav, în aval de Tulcea 227. În amonte de Sulina au fost scufundate câteva șalupe încărcate cu nisip pentru a izola forțele navale turcești din zonă și au fost instalate câteva tunuri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
unor atacuri navale turcești. În acest sens au fost instalate tunuri pe înălțimile ce domină Tulcea și au fost scufundate în Dunăre corăbii încărcate cu piatră, în dreptul satului Prislav, în aval de Tulcea 227. În amonte de Sulina au fost scufundate câteva șalupe încărcate cu nisip pentru a izola forțele navale turcești din zonă și au fost instalate câteva tunuri la Hârșova 228. Tot la Hârșova au fost construite magazii pentru aprovizionarea armatei 229. Trupele otomane staționate la: Cernavodă, Medgidia și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu putea fi ruptă 245. Urmare a acțiunilor trupelor româno-ruse, la sfârșitul lunii octombrie 1877, Osman Pașa era încercuit la Plevna. La începutul lunii octombrie 1877, trupele ruse au atacat obiectivele militare otomane de la Sulina. Cu acest prilej a fost scufundată canoniera "Suna", precum și celelalte nave otomane staționate la Sulina 246. Încă de la declanșarea războiului împotriva Imperiului Otoman, Rusia s-a lovit de statutul special de care beneficiau gurile Dunării. De altfel, preocupată fiind de a i se respecta personalul și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aflat într-o stare avansată de degradare, urmare directă a desfășurării operațiunilor militare din regiune. Astfel, calea ferată Cernavodă-Constanța era întreruptă în mai multe locuri 324 iar canalele de navigație pe Dunăre erau blocate de epavele vaselor otomane ce fuseseră scufundate de către armata rusă325. În aceste condiții, unii parlamentari români s-au pronunțat deschis împotriva preluării Dobrogei de către România. Astfel, într-o broșură editată în 1878, deputatul C. D. Locusteanu susținea că Dobrogea este: "O țară mlăștinoasă în partea de jos
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia vântului care-i biciuia fruntea. Înspre răsărit, aceeași tălăzuire. Înspre apus, un ocean de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la orizont! strigă matelotul care era de cart pe catarg. Cei câțiva care abia auziseră strigătul lui îi treziră și pe ceilalți. Toată suflarea de pe vapor se înghesui pe punte. Câteva balene înaintau în larg în șir indian. Ba se scufundau, ba pluteau printre valurile negre. Pentru o clipă au dispărut în valea dintre valuri, dar curând spinările lor negre și lucioase ca unse cu ulei au apărut din nou scoțând jeturi de apă înalte până la cer. Când una dintre balene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înghețată. Dintr-un desiș de trestii uscate, se zărea luciul întunecat al apei unde se adunase un pâlc de rățuște. Yozō îl bătu pe umăr și îi arătă sub un pom, singuratică pe lac, o lebădă albă cu gâtul lung scufundat în apă. Era o pasăre călătoare căreia țăranii îi ziceau pasăre dalbă. Samuraiul încuviință din cap. Asculta pufăitul lui Yozō care sufla în cărbunii aprinși. Se întrebă visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privind Înapoi la Nick, care, de pe mal, dădea drumul firului din mulinetă. — Cred c-ajunge, strigă el. — Să-i dau drumul? Întrebă Marjorie ținând firul În mână. — Da, dă-i drumu’. Marjorie zvârli firul peste marginea bărcii și privi momelile scufundându-se-n apă. Se-ntoarse și făcu la fel cu al doilea fir. De fiecare dată, Nick fixa undița de oțel cu câte o buturugă mai mare pe care o proptea astfel Încât să obțină unghiul dorit. Strânse un fir care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pin sub grătar. Focul se Înteți. Uitase să-și aducă apă pentru cafea. Scoase o ploscă de pânză din sac și, trecând peste marginea pajiștii, coborî la râu. Peste celălalt mal se lăsase ceața albă. Îngenunche pe mal și scufundă sticla În apă, iarba era rece și umedă. Pe măsură ce se umfla, plosca era trasă tot mai tare de curent. Apa era rece ca gheața. Scoase plosca și se-ntoarse la cort. Aici, deasupra râului, nu era așa de frig. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nici o distracție să pescuiești În susul râului dacă aveai de-a face cu un curent așa de puternic. Se mișcă prin apa mică, căutând gropile adânci de pe lângă maluri. Văzu un fag mare, care creștea atât de aproape de râu, că avea crengile scufundate-n apă. Râul trecea pe sub frunze. Puteai fi sigur că dai de păstrăvi Într-un loc ca ăsta. N-avea chef să pescuiască acolo. Era convins c-o să se agațe-n crengi. Dar apa părea totuși adâncă. Aruncă momeala În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
taurului. Simți cu spada intră cu totul. Până-n plăsele. Patru degete Îi intraseră și ele În rană. Sângele Îi curgea fierbinte pe Încheieturile degetelor și se trezi deasupra taurului. Taurul se clătină cu el În spinare și păru că se scufundă. Și apoi se trezi singur În picioare. Privi taurul care se prăbușea Încet pe o parte și apoi căzu brusc, cu picioarele-n sus. Apoi gesticulă către tribună, cu mâna Încălzită de sângele taurului. Așa, scârbelor! Vru să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văzut o vergă plutind, și atunci mi-am dat seama că tre’ să fie o epavă și m-am apucat s-o caut. Am găsit-o. Era o goeletă cu trei catarge și deasupra apei se vedeau butucii vergilor. Era scufundată prea adânc, n-am putut să iau nimic de pe ea. Așa că am mers mai departe, căutând altceva. Le-o luasem Înainte tuturor și știam că tre’ să iau orice aș găsi. Am tot mers de la bancurile de nisip unde găsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am văzut un fel de vergă deasupra apei, iar când m-am apropiat am văzut că sub apă se profila ceva Întunecat, ca o umbră lungă, așa că m-am dus chiar deasupra ei; sub apă era un pachebot. Stătea acolo, scufundat cu totul sub apă, mare cât pământul. Am lăsat barca să plutească deasupra lui. Era aplecat pe o parte și pupa era Îngropată adânc În nisip. Toate hublourile erau Închise bine și puteam să văd cum strălucesc ferestrele sub apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce-i acolo Începeam să tremur. Vedeam ceva prin hubloul mai apropiat, da’ nu-mi dădeam seama ce poate fi. Nu puteam să fac nimic cu cuțitu’ ăla, așa că m-am dezbrăcat, am respirat adânc de câteva ori, m-am scufundat cu cheia-n mână și am Înotat În jos. Am reușit să mă țin o secundă de marginile hubloului și am văzut Înăuntru o femeie, cu părul plutindu-i prin apă. O vedeam cum plutește și am lovit tare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am putut să-l sparg și a trebuit să ies la suprafață. M-am agățat de șalupa de pe margine cât să-mi trag sufletul, pe urmă m-am urcat În ea, am respirat adânc de câteva ori și m-am scufundat iar. Am Înotat până am reușit să mă apuc de marginile ferestrei și am lovit din nou cu cheia cât de tare am putut. Puteam s-o văd pe femeia care plutea. Avea părul prins Într-o coadă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mână. Se apropiase de geam și am lovit tare de două ori, da’ nici nu l-am crăpat măcar. Când am vrut să mă-ntorc afară, am crezut că n-o să mai reușesc să ies la suprafață. M-am mai scufundat o dată și am crăpat geamul, l-am crăpat doar, și când am ieșit Îmi curgea sânge din nas; am stat pe pupa pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fericit că nu erau rechini prin preajmă. Da’ eram obosit. Parcă-mi crăpase cineva capu’, așa c-am stat Întins În schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-avea rost să mă mai scufund fără un ciocan sau ceva greu cu care să sparg geamul. Pe urmă am prins din nou cheia de mâner, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stat Întins În schif o vreme și m-am odihnit, și abia după aia am vâslit Înapoi. Se făcea după-amiază. M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-avea rost să mă mai scufund fără un ciocan sau ceva greu cu care să sparg geamul. Pe urmă am prins din nou cheia de mâner, m-am uitat prin lupă, am lovit În hublou, și am tot lovit până s-a desprins cheia și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plajele Atlanticului: răsăritul de soare pe Marea Meagră.” ( George Vâlsan) „Răsare soarele scânteietor în geana depărtată a Mării Negre. Razele aștern brâie verzui, galbene și roșii pe întinsul neteziș al apei. Pământul se retrage în urma noastră. Încet Sulina se pleacă, se scufundă sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se șterg; albastra boltă a cerului se lasă ca un coviltir uriaș peste pustietatea lucie a mării.” (Alexandru Vlahuță, „ România Pitorească”) O scrisoare de la mare Gica luteș Dragă mamă, dragă tată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
noi zâmbește depărtarea, Iar pe la uși, azi bocăne uitarea. Și în străfundul inimii, tristețea Încondeiază-n taină bătrânețea, Când clipele se țes pe nevăzute, Din zile, nopți, ce-s în genunchi căzute. Ascult în noapte, inima cum bate Și mă scufund în amintiri ciudate, Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară, Din zori de zi și pân' se face seară. Lumini și umbre-mi macină destinul, Îngenuncheată mai aștept sublimul. În vis, aud cum poarta se deschide Și inima-mi
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
deasupra pământului ca o pătură de binecuvântare. Prietenii mei se Întoarseră și văzură că pantele dealurilor aveau acum culoarea ardeilor iuți roșii, gusturi picante la gândul cărorale dădeau lacrimile. Culoarea se preschimbă În roșu sângeriu, pentru ca apoi soarele să se scufunde dincolo de limita câmpurilor, totul devenind negru, pământul la fel ca și cerul, mai puțin secera lunii, câteva stele risipite și fumul auriu al focurilor pentru gătit. 7tc "7" Jacarandatc "Jacaranda" Î n autocar se aprinseră luminile de deasupra capetelor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui de sensibilitate, să fie Înhățat de soartă și stors de ultima suflare. Vera Își aminti de poveștile despre oameni care refuzaseră să creadă că cei dragi chiar muriseră Într-un accident de avion, pe un vapor care s-a scufundat sau Într-o mină care s-a prăbușit. Afirmațiile de genul „nu există supraviețuitori“ sunt doar o ipoteză, și s-au văzut cu siguranță cazuri În care, la mai multe zile după ce alte familii se resemnaseră și organizaseră Înmormântări, credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iar majoritatea erau din prefectura Shiga. După treizeci de ani și-a făcut propriul magazin. Sunt din ce în ce mai puține persoane care poartă chimono în zilele noastre. Se pare că toate magazinele de genul ăsta au probleme economice și par să se scufunde din ce în ce mai adânc. Oftează și spune: „Afacerea asta nu mai merge.“ Nu se vede nici o luminiță la capătul tunelului. Prietenii lui și-au schimbat serviciile. Poate că e și din cauza felului lui de a vorbi, dar nu mi se pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și ale morții. O stare necunoscută de abandonare și libertate totală îl cuprinse pe Carol, care se scufundă, fără să mai poată opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
circa 80 de kilograme cât aveam când fumam. Azi nu v-am spus o poveste veselă dar iertați-mă, Directive prezidențiale, hâc! Nici nu se uscase bine cerneala pe buletinele de vot, că președintele recuperat din barca pe cale să se scufunde de către harnicii lui ciraci, care au dat în draci la țărănimea fostă colectivistă, azi muritoare de foame, găleți, pestelci, tricouri, contra voturi, s-a și apucat de făcut noduri marinărești bine îmbârligate la reforma din învățământul românesc. Știam demult că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]