3,463 matches
-
dimineți îmi instruiam procesul până la capăt și ajungeam la concluzia că sentimentul în care excelam era mai cu seamă disprețul. De obicei îi disprețuiam cel mai mult tocmai pe cei pe care-i ajutam. Politicos, arătându-mă solidar și emoționat, scuipam zilnic în obrazul tuturor orbilor. Sincer vorbind, există vreo scuză la toate astea? Da, există, dar una atât de jalnică, încât mi-e cu neputință s-o invoc. Totuși, iat-o: n-am putut niciodată să iau cu adevărat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-mi să râd cu respect. O aștept fără teamă. Căci am cunoscut lucrul cel mai rău: judecata oamenilor. Pentru ei nu există circumstanțe atenuante și chiar în buna intenție văd o crimă. Ați auzit măcar de carcera în care se scuipă, imaginată de curând de un popor ce voia să arate că e cel mai de seamă de pe pământ? E vorba de o cutie zidită, în care prizonierul stă in picioare, dar nu poate să se miște. Poarta solidă care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
zidită, în care prizonierul stă in picioare, dar nu poate să se miște. Poarta solidă care-l zăvorăște în scoica lui de ciment se oprește la înălțimea bărbiei. Nu i se vede decât fața, pe care fiecare paznic care trece scuipă din belșug. Prizonierul, cu trupul pe de-a-ntregul încătușat, nu poate să se șteargă, deși îi este îngăduit, e drept, să închidă ochii. Și asta, dragul meu, au inventat-o oamenii. Pentru ca să dea la iveală această capodoperă n-au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mare spălătorie, ceea ce a și fost, de altfel, dar pentru puțină vreme, trei ani mai exact, dar atunci nu se numea religie. De atunci săpunul lipsește, avem nasul murdar și ni-l ștergem unul altuia. Toți chiulangii, toți pedepsiții, ne scuipăm unii pe alții și apoi zdup, la carceră cu noi! Totul e cine scuipă primul. Îți voi spune un mare secret, dragul meu. Nu aștept Judecata de Apoi: ea are loc în fiecare zi. Nu, nu-i nimic, tremur puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai exact, dar atunci nu se numea religie. De atunci săpunul lipsește, avem nasul murdar și ni-l ștergem unul altuia. Toți chiulangii, toți pedepsiții, ne scuipăm unii pe alții și apoi zdup, la carceră cu noi! Totul e cine scuipă primul. Îți voi spune un mare secret, dragul meu. Nu aștept Judecata de Apoi: ea are loc în fiecare zi. Nu, nu-i nimic, tremur puțin din pricina umezelii ăsteia blestemate. De altfel, am ajuns. Stau aici. Luați-o înainte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fetei cu glasul unei blânde autorități. Am de vorbit cu dumneaei! Urmase o scenă care ar fi trebuit să fie culminantă și care nu fusese decât o încîlcire de cuvinte haine, un schimb de injurii mult timp mestecate și acum scuipate în obraz. Rim se arătase superior prin calm si batjocoră. Lina, cu fața umflată ca de brâncă, zvâcnea anevoie vorbele îmbîcsite între fălcile contractate. Văzând că pierde teren, Lina dase lovitura cea mare, pe care e drept că nici Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
După ce au făcut din el un fel de pachet de carne și oase, bune de aruncat într-o groapă, au cărat paie, de pe miriștea de alături, au făcut un mic stog, au aruncat leșul Miroiului deasupra, au aprins torța, au scuipat, pe șofer și pe ajutor, după care și-au continuat, marșul de luptă, alături de marea de ostași, care cucerea, terenul, de sub talpa hitleriștilor, palmă cu palmă. La două ore după întâmplare, românii au întors armele împotriva germanilor. Și marea distrugere
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o pătură, parțial pe sub ei, parțial pe deasupra. Buimaci, neștiind șiî neînțelegând ce-i cu ei și cu ce se întâmplă acolo, priveau năuciți împrejur. Apăru, pe partea de dinafara gardului, nagâța aialaltă, geamăna Natalia.își propti mâinile în șolduri, îi scuipă în obraz și-ntre ochi, printre barele de metal forjat, pe miri, după care, rosti, gâfâit: na! Să vă fie de bine: și nunta, și dragostea, și vila și întreaga viață viitoare, pe care v-o doriți, de-aici încolo
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o să vin chiar eu cu ei În grădină.“ I-au adus din nou În grădină cu hainele puțin scămoșate. Cinthia era zgribulită de frig și tușea, Julius era furios și Își ținea mîinile lipite de corp, iar Vilma Încă mai scuipa fire de țărînă. Era supărată că-și murdărise uniforma de sărbătoare și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În același timp era Îngrijorată de tusea Cinthiei, pe care tocmai o cuprinsese un nou acces, de cîte ori i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de nimeni, era grozav Arzubiaga ăsta. Grasul Martinto o luă la goană cu știrea, bineînțeles că pe drum a căzut și-a murdărit uniforma de noroi și s-a julit din nou la genunchi. Dar s-a ridicat imediat, a scuipat pămîntul care-i intrase În gură și a luat-o din nou la fugă, ca nu cumva să se termine recreația fără bătaie. „Îi e frică“, spuse Silva, parcă vrînd să-și scoată ghearele. Era plin de el În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pragul falimentului, dar atît de fin, atît de admirat, atît de invitat peste tot, micuțul conte i-a trîntit ușa În nas, a ajuns cu cîțiva pași Înaintea lui, nici nu l-a salutat, n-a lipsit mult să-l scuipe, era beat mort, derbedeul. Și el, fără să vrea, se auzi spunînd: scuzați-mă, domnule conte și din pricina asta acum nu putea Închide ochii, la urma urmei sînt bogat, sînt un om important și onorabil, tată de familie. Ce frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scufundă corabia, un șuvoi care se Îndrepta spre Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa Înăuntrul Mercedesului un cocoloș de gumă de mestecat sau fiindcă un ciung Își băga ciotul la capătul căruia atîrnau biletele de loterie și Îi asigura că a doua zi aveau să fie milionari. Lui Susan i se făcu milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
turtit, Își ducea o țigară la gură și Începea imediat să dea semne de nervozitate fiindcă firele de tutun i se lipeau de buze, Lalo Bello parcă uitase unde se află și - să nu-ți vină să crezi - Începu să scuipe fire de tutun care ar fi putut să nimerească pe reverul englezesc al costumului de comandă al bietului Juan Lastarria, care avu ideea strălucită de a se apăra aprinzîndu-i țigara cu bricheta lui de aur la fel ca a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și pe nota de plată pe care-o s-o semneze tata acasă! — Voi plătiți prin semnătură? Întrebă al patrulea. Păi de unde crezi că putem scoate bani pentru distracții? Treaba bătrînilor dacă vor să Învățăm, să plătească ei pileala. — Îți scuipi plămînii ca practicant și nu-ți dau un sfanț la birou. — Ești și tu practicant, Carlos? Nu; la drept vorbind, mi-a cam ieșit pe nas Dreptul asta. — E o porcărie!... Totul e să obții titlul. — Uitați-l pe unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimeni, nu fusese văzut În acțiune. Exista oare vreo metodă de a-l face praf fără a intra În acțiune? Aici era tot șpilul. Viața se complica Îngrozitor din cauza lui Fernandito, Înainte lucrurile erau mai simple: te-aștept la ieșire, scuipă și tu dacă ai curaj, să te văd la trîntă, fricosule și pe urmă adversarul te punea cu umerii la pămînt și nu-ți dădea drumul pînă nu spuneai: mă dau bătut și rămîneai trist pentru cîteva zile sau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Isidro, la un colegiu grozav cu călugărițe din America de Nord, o să tragă altădată la măsea, nu acum cînd trebuia să facă poze la școală. Del Castillo Își lăsă baltă prietenii, Îi lăsă la birt, clătindu-și gîtlejul după beția din ajun, scuipînd pe rumegușul așternut pe jos chiar În dimineața aceea și o luă spre școală pătruns de importanța misiunii sale. Și acum maica stareță Îl prezenta copiilor ca În fiecare an, domnul Delcastilo și toți În cor: bună ziua, domnule Del Castillo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unul din ei sunînd din maracas În ritmul legănării sinului enorm și unic și ceilalți răspunzînd la chemarea ritmului cu un dans al umerilor cheflii, care Își opriră brusc legănarea la sunetul final al maracasurilor marcînd dispariția Țanțoșei. Andy Latino scuipă și-și drese glasul, apoi ceru cîteva păhărele ca să Încălzească motoarele. Abraham se ridică m picioare și dădu fuga să-i servească. Băură cu toții. În afară de maestrul Lobo. El semna Întotdeauna contractele. Julius se pieptăna cînd răsunară primele măsuri ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a dat din cap dar observă că nu spusese că era ofensat. Răsuflă ușurată în sinea ei. În mintea ei se conturase acum imaginea acestui bărbat și asta a deprimat-o. De-a lungul întregii istorii, acești conducători naturali fuseseră scuipați de masele mute. Ei aveau voința să conducă sau să moară. Dar faptul că au murit tineri nu avea nici o importanță. Impactul asupra epocii lor era colosal. Un asemenea bărbat, ar putea, chiar, în agonia morții, târî după el dinastii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
lucrările lui Dumnezeu. 4. Cît este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cînd nimeni nu mai poate să lucreze. 5. Cît sunt în lume, sunt Lumina lumii." 6. După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pămînt și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta, 7. și i-a zis: "Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului" (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cînd nimeni nu mai poate să lucreze. 5. Cît sunt în lume, sunt Lumina lumii." 6. După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pămînt și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta, 7. și i-a zis: "Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului" (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat, și s-a întors văzînd bine. 8. Vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia trage să moară. Crez că i-a venit ceasu’...” “Și?” Și m-a trimes după mătale. Cică are să-ți spuie ceva. Să fii repede, așa mi-a zis, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ascultă, zâmbind. Ridică mâna și anunță: —Tristețe. Acolo, pe coridor, reușita intelectuală o șocă pe Karin până la lacrimi. A fost prezentă și la prima lui propoziție completă. Terapeutul ocupațional îl ajuta pe Mark să se descurce cu nasturii, iar Mark scuipase cuvintele, ca un oracol: În craniul meu sunt unde magnetice. Își acoperi fața cu ambii pumni, văzând ceea ce era, acum că putea să-i dea un nume. Frazele începuseră să curgă șuvoi din el, rupând zăgazul. A doua zi, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el le atrage politicos atenția că totul e puțintel cam aiurea. Astăzi, cea care pune întrebări e o femeie cam de vârsta lui Mark, proaspăt ieșită de pe băncile Universității din Lincoln. Nu-i o cățea, dar scoate un mârâit oribil, scuipând pe gură nebunii de felul: O fată intră într-un magazin, să dea o probă pentru o slujbă. Completează formularul de înscriere. Managerul se uită la datele ei și zice: „Ieri am primit candidatura unei persoane care avea același nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Poate că acuzația mută a femeii ăleia, Gillespie. Își bău cafeaua, studiind fundul ceștii. La masa din celălalt capăt, fermierii făceau schimb de glume despre agenții agricoli guvernamentali. Weber asculta fără să înțeleagă. — Deci, zice primul gagiu, gândacul ăsta nu scuipă ce-a mestecat, ca ălălalt. Nu, zice al doilea gagiu. Asta e o călugăriță care nu face compost. Chelnerița lui își făcu din nou apariția. — Te mai servesc cu ceva, dragă? — Doar nota, mulțumesc. Oh... și pot să vă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajuns. Spune-i, zice el. Știi că trebuie. Ea întoarce capul, făcând risipă de explicații. Am încercat, susține ea. I-aș fi spus. Dar n-a recunoscut... —Când? Între ei, orice prefăcătorie dispare. Despuiați, se cunosc unul pe altul. Ea scuipă venin. —De ce faci asta? Eu sunt tot un caz? Ce vrei de la mine? Amărât încrezut, moralist și laș... El dă din cap, în semn că recunoaște. Dar se simte ușor, gol, o comisie cu milioane de membri. —Ai să reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]