3,089 matches
-
a Înțeles problema, asta n-a Însemnat că nu s-a simțit tristă o mie de ani după ce s-au despărțit. O vreme s-au mai sunat și și-au mai dat mailuri, dar destul de repede comunicarea dintre ei a secat. Abia În ultimele câteva săptămâni se simțea În stare să cunoască pe cineva, așa că accepta toate invitațiile la petreceri pe care le primea, ba chiar fusese și la câteva dezastruoase Întâlniri pe nevăzute organizate de Fi. Pentru că Fi era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
poate același miros de maioneză râncedă și de cârpă de spălat podelele rău păstrată, care plutea în aer. M-am așezat în fundul localului, lângă tonomat. Am băut o înghițitură lungă și zgomotoasă, alcoolul mi-a pătruns înăuntru ca o durere seacă, o vâlvătaie care s-a stins imediat într-o prospețime prelungită și intensă. M-am uitat la ceas, aveam încă mai bine de o oră de așteptat. Nu eram obișnuit cu pauzele, Angela. Aveam doar patruzeci de ani și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-mi zi de zi cucerirea acelui sfinx. N-am avut copii. Într-o zi a lipsit noaptea de-acasă, am simțit că-mi pierd mințile, am căutat-o peste tot, iar a doua zi am aflat dintr-o scrisoare foarte seacă și foarte scurtă că plecase departe, foarte departe, cu alt bărbat... — Și n-ați suspectat nimic înainte, n-ați avut vreo bănuială?... — Nimic. Soția mea pleca singură de acasă destul de des, acasă la mama ei, la niște prietene, și însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mică, dar i-a luat nevestei lui și întreaga avere, considerabilă, după ce dispusese de ea după bunul său plac. Cu alte cuvinte, nu doar și-a abandonat soția, ci a și ruinat-o, jefuindu-i avutul. Și în scrisoarea aceea seacă, scurtă și rece pe care am primit-o se făcea aluzie la situația în care rămăsese biata nevastă a răpitorului soției mele. Răpitor sau răpit..., nu știu! Câteva zile bune n-am dormit, n-am mâncat și nici nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
larg. Pot să-ți fac un masaj la fel de bun și la tine acasă. Nu poți rămâne! Ed tresări. —De ce? Pentru că soțul meu locuiește cu mine și nu locuiește cu mine. După mărturisirea lui Ed despre copiii lui vitregi care ne secase pe amândoi emoțional, nu simțeam că e momentul potrivit să-i explic treaba cu Mark. Nici nu pregătisem o poveste plauzibilă. Chiar nu pot socializa în seara asta. Tot ce vreau e o baie lungă și să mă dau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu buze reci fruntea, înainte de a se îndrepta în vârful picioarelor, așa precum făcea în copilăria mea și mama. - Cum, nimeni? Am izbucnit când văzui că toată mulțimea de oameni se topise. - Vine cineva - miorlăi piticul cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
literatură de epocă avea să se dovedească mai ușor de reluat, dar Îi lipseau voința și puterea pentru a reîncepe lucrul la el. La sfârșitul lui noiembrie trecu iar printr-o perioadă de nopți succesive neliniștite, fără somn, care Îl secară de energie Într-o asemenea măsură, Încât nu Își mai putea rezolva decât corespondența zilnică. În prima zi a lui decembrie Încheie o scrisoare către nepoata sa din America, Peggy, cu formula: „stiloul Îmi cade din mână...“ - o simplă Înfloritură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
toate astea Îmi vor fi răpite pe vecie și va trebui să-mi găsesc drumul prin câmpie pe bâjbâite, Într-un Întuneric perpetuu, cu ajutorul unui baston și al lui Chang. Nu voi mai putea să desenez niciodată. Veniturile Îmi vor seca imediat și numai Dumnezeu știe ce se va alege de noi. Copiii mă tachinează pentru că sunt econom și se plâng că lucrez atâtea ore În fiecare zi, dar ei nu știu ce Înseamnă să nu ai bani. Eu știu. Merseră În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Flaubert În anii ’70, la una dintre Întrunirile acelea ale scriitorilor din Înălțimile etajului al cincilea din Faubourg St Honoré, relatând calm o devastatoare acuzație a mamei sale, fără a Încerca să Îi nege adevărul. „Mania pentru fraze ți-a secat inima“, Îi scria dna Flaubert fiului său. De pe atunci și În ciuda faptului că vorbele Îi erau adresate altuia, simțise un mic fior de neliniște la gândul că, Într-o zi, l-ar putea reprezenta pe el, căci Împărtășea mania lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
părea că nu se va putea opri să nu se gândească la ea În această noapte lungă de veghe, era mai bine să Își economisească eforturile. Dacă ar fi fost adevărat că nu avea inimă sau că avea doar una secată de mania pentru fraze, ar fi fost atât de tulburat de moartea ei și ar fi petrecut atâtea ceasuri cu gândul la ea? Se frământase inutil luând cuvintele din jurnal ca pe o referință personală. Dar ideea unui om născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ochilor pictura Renașterii; cel galben-auriu, în care erau adunate picturile barocului, cu destule lacune. Spre mâhnirea mea, în spațiile revendicate de Rubens și Van Dyck nu lipisem nimic. Aveam probleme de aprovizionare. După ce a început războiul, binecuvântarea bonurilor valorice a secat. Fumătorii civili s-au transformat în soldați care-și pufăiau departe de casă țigările Juno sau R6. Unul dintre cei mai de încredere furnizori ai mei, un căruțaș de la fabrica de bere, a căzut în lupta pentru fortăreața Modlin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
etc. Într-o dimineață ploioasă, Molinari a luat omnibuzul din colțul străzii Humberto I. În mahalaua Palermo, o dată cu el a coborât și necunoscutul, care Își schimbase ochelarii pe o barbă blondă. Ca Întotdeauna, Parodi i-a făcut o primire oarecum seacă; a avut tactul de a nu face nici o aluzie la misterul din Villa Mazzini; a vorbit, lucru obișnuit pentru el, despre ce poate face un bărbat care cunoaște temeinic cărțile de joc. A evocat memoria tutelară a lui Lince Rivarola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
are reduta În propriu-mi buzunar; am luat-o, am fandat cu ea, am folosit-o. Am găsit monedele solicitate, dar n-am dat de scrisorile Monchei, scuzați-mă, ale Marianei Ruiz Villalba de Muñagorri. Atare lovitură nu mi-a secat energia; mereu pe picioare, singur precum Gândul, am cercetat casa și dependințele, de la boiler la scurgere. Rezultatul operației a fost negativ. — Eu susțin că misivele nu-s În chalet, s-a auzit vocea groasă a lui Formento. Pe 15 dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de cer sângeroasă, Din sabia ta curge un sânge albastru de Promoteu Peste osânda țăranului întoarsă pe oază. Venim la tine, ai milă de toți cei flămânzi, bolnavi și plini de-ntuneric căci pământul mai iartă fărâme de nopți și seacă în trecerea calmă aerul sferic. Venim la tine cu sufletul-chin, din trupul nostru se tânguie o vară legenda românului din cerul divin mai plouă-n tăceri pe-o geană de seară. Venim cu luare aminte, Doamne, cei ce mai fac
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deziluziei un ZEU Să ardă trupurile celor de păcate, Căci veacul nemuriri și-a lui Dumnezeu, E-nchis în nebunia hăului de moarte. Eu nu mai am putere deci Căci sunt în norii de morminte Și vă privesc prin gânduri seci Cum o s-aprindeți lumânări și lacrimi sfinte. VEȘNICIA DE PE UMERII NINȘI recviem pentru prof. Iancică Dobriță L-am întâlnit într-o noapte târzie, Ochii-mi căutau pe străzile pustii Orașul culcat pe-a mea poezie. A întins un braț ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o clipă și un soi de emoție, dar nu una pe care o cunoșteam, i-a scânteiat pe chip. Când a început din nou să vorbească, a fost limpede că ceva se schimbase în el. Ceva plesnise. Fântâna cu răbdare secase. James se dusese să aducă un pachet de toleranță, dar dulapul era gol. Domnul Amabilitate dispăruse. Nu că ar fi fost prea mult prezent. Când James a început din nou să vorbească, a făcut-o cu o voce care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cum scria Saramago de pe pluta de piatră, peninsula iberică desprinzîndu-se de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent ce coboară treptele-n goană, același adolescent care, cu numai cîteva clipe mai devreme Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu mă lași“, „Ba te las, dar ți-e teamă să-mi spui“, „Nu mi-e teamă, dar nu asta-i totul. Mai e altceva important, care mie cel puțin îmi cheamă toate energiile, uneori am impresia că mi le seacă cu totul. Lucrul“, „O prostie“, „Nu-i o prostie“, „Bine, n-o fi, dar un nimic nu e mai important decât iubirea, nu știi asta? O, Doamne, nu știi asta? Numai asta trebuie să te fascineze“, „Și-atunci să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Rebecca, de care era tot mai dependent în ultimii ani pentru a-l ocroti de familia sa detestată. Acum, în absența ei, este silit să-și petreacă o mare parte a serii făcând conversație cu sora lui, Olivia; Olivia cea seacă și acră, iremediabil loială pedigriului familiei Winshaw, până într-atât încât s-a măritat cu unul din propriii ei veri și care turuie acum nemilos despre administrarea domeniului, despre iminenta înnobilare a soțului ei pentru serviciile aduse industriei și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împreună băuturi răcoritoare și am trăncănit, dar ceva din felul meu de a mă purta o deranja probabil, pentru că de obicei pleca devreme să se culce. Mi-a spus că adormea greu. Uneori când zăceam înfierbântat noaptea, auzeam tusea ei seacă, iritantă. Pereții din blocul nostru erau subțiri. 2 La început au fost puține semne că strategia mea va da roade. Dar apoi, brusc, după două sau trei săptămâni, m-au sunat ambele edituri și am reușit să-mi fixez două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un pic. — Maculatură obișnuită. O mulțime de persoane din mass-media, dinamice și nemiloase. Sex la fiecare patruzeci de pagini. Trucuri ieftine, o intrigă artificială, dialoguri cretine, putea s-o scrie un calculator. Probabil chiar a fost scrisă de un calculator. Seacă, lipsită de conținut, materialistă, vulgară. Suficient pentru a întoarce stomacul pe dos oricărei persoane civilizate, zău așa. Privi trist în gol. Și cel mai rău este că nici măcar n-am câștigat licitația. Mi-a înhățat-o cineva cu zece miare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prin telefon înainte de a pleca, dar acum nu mai aveam timp. O s-o transmit când o să ajung la Sheffield. Așa se-ntâmplă întotdeauna: întotdeauna ultimele propoziții, concluzia obiectivă, sclipirea de ironie de la sfârșit îți mănâncă mai mult timp și te seacă mai mult decât tot restul. I-am scris un bilet colegului de apartament, am încuiat toate ușile și apoi, cu geanta în mână, am urcat scara cu balustradă de fier forjat care ajungea la nivelul străzii. Era o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deranjează dacă mă așez aici? spuse Michael, arătând spațiul de lângă ea de pe pat. Phoebe clătină din cap. Arăta obosită. Își trecu mâna prin păr. — Ce-ai mai scris? întrebă ea. Ți-am căutat romanele. — N-am mai scris. Mi-a secat inspirația. — Păcat. — Mai pictezi? — Din când în când. Deocamdată nu prea văd ce viitor are. Nu atâta timp cât de-alde Roddy Winshaw ai acestei lumi continuă să fie stăpâni. — În ritmul ăsta, mâine-dimineață va fi cu unul mai puțin. Nedorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oameni au preferat să aranjeze astfel lucrurile încât asta să nu se întâmple. Am avut de gând să vorbesc cu Henry despre asta, cât am fost aici, dar... acum nu mai are rost. Nimic... nu mai are rost. Cuvintele îi secară și privi în gol aparent foarte mult timp. În cele din urmă, mai rosti un cuvânt foarte încet, dar cu emfază: Căcat! Apoi se ghemui și se cuibări pe pat în poziție fetală, cu spatele spre Phoebe. După un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Gaulle. Șoferul era vorbăreț, dar eu nu am răspuns mai nimic: voiam să mă bucur de ultimele momente petrecute În calitate de cel mai prost plătită, dar bine tratată asistentă din Întreaga lume liberă. Mi‑am turnat un ultim pahar de șampanie seacă și am sorbit Îndelung, Încet și cu poftă. Îmi trebuiseră unsprezece luni, adică patruzeci și patru de săptămâni, adică vreo trei mii optzeci de ore de muncă pentru a‑mi da seama - o dată pentru totdeauna - că ideea de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]