2,176 matches
-
fâșii de pânză sau de lână, țesută în război, numită ștergură. Ulcioarele numite ,vase” erau legate două în spate și unul în față. Pe Valea Luncilor și Valea Letii au fost amenajate mori de apă prin cădere, unde locuitorii măcinau secara cultivată pe terenurile proprii precum și grâul și porumbul aduse din zonele de câmpie. Deși este atestat documentar doar din anul 1913, ca un cătun aparținând satului Vadu- Crișului, sub denumirea de ROVTIZFALU, localitatea Zecehotare are o vechime de peste 200 de
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
colibă în codru pentru a se adăposti aici o vreme dar timpurile ,fiind tulburi” a rămas pe loc defrișând o bucată de teren pentru curte și grădină. Mai târziu a defrișat o porțiune mai mare pentru a cultiva cartofi și secară, apoi pentru fânețe. Până la urmă a rămas aici, iar mai târziu s-a căsătorit. La fel au procedat și străbunicii celorlalte familii din sat: în locurile unde s-au stabilit au întemeiat cătune. Cătunul Brejești poartă chiar numele întemeietorului său
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cel de jos.( Ana Ardelean) La șezătoare cei care știau cânta din fluier se întreceau între ei, iar cel care „avea glas” era îndemnat să le cânte. Se mai cânta din instrumente improvizate, dintr-o drâmbă confecționată din paie de secară, tulnic din scoarță de copac sau din degete. Un subiect preferat de discuție îl constituiau căsătoriile care se puneau la cale în sat. Șezătoarea ținea până după miezul nopții, când fetele plecau spre casă însoțite de părinți sau feciori.
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
agricultura. Se cultivau cereale, legume, pepeni și în mai mică măsura mici plantații de pomi fructiferi (mai ales pere și gutui). Drept dovadă, în zona Letea au existat peste 10 mori de vânt, care erau folosite pentru măcinatul grâului și secarei, cereale care erau cultivate local, mai ales în zona actualei amenajări piscicole Popina. Legumele și fructele (alături de produsele de origine animală) erau valorificate pe piața orașului Sulina. Recoltarea stufului reprezintă o ocupație sezonieră a sătenilor, care îl folosesc în construcția
Letea, Tulcea () [Corola-website/Science/301848_a_303177]
-
agricultură trăind din pensie sau ajutoare sociale , merg la munci sezoniere , au plecat în străinătate Alții lucrează pământul cu ce au în proprietate adică calul și sapă. Dintre suprafețele cultivate pe un loc fruntaș se află porumbul, apoi grâul și secara , ovăz și floarea soarelui. Mai nou, sau cultivat suprafețe cu răpită. În zona de șes se mai cultiva legume, tutun și pepeni dar și fasole și cartofi. Ruinele bisericii construite în Mânzați în 1761 ar putea fi considerat un obiectiv
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
Teritoriul satului Cheia se află într-o zonă de pășune și fâneață. Ca specii cultivate se întâlnesc pomi fructiferi ce au corelații bune în zonă (cireș, vișin, păr, măr), viță-de-vie pe versanții însoriți și, mai puțin, culturi de porumb, grâu, secară, orz sau cartofi. În zonă au loc exploatări de gips și alabastru.
Cheia, Cluj () [Corola-website/Science/300322_a_301651]
-
din timpul dacilor, prin Dâmburile trecea drumul sării din Cojocna spre Dej și partea de nord a țării, respectiv spre Târgu Mureș. Satul Dâmburile are o economie preponderent agrară. Alături de culturile vegetale tradiționale cum ar fi: porumb, grâu, orz, ovăz, secară, cartofi, sfeclă de zahar, tutun etc. Sătenii au ca principală ocupație creșterea animalelor pentru carne și lapte, în special ovine și bovine. Populația satului are mai puțin de 100 locuitori. Înainte de 1989 aici exista o școală generală pentru primele 4
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
sunt cei de la Rojiște, la Nord (la circa 3 km), Murta - la Sud, Padea - la Apus și Mârșani - la Răsărit. Nisipurile din partea de Nord-Est au fost strunite în trecut doar prin munca grea a unor ogoare care nu primeau decât secară și lubenițe. Metodele noi de exploatare a pământului au adus vii îngropate, livezi de pomi fructiferi și lanuri cu spice bogate, sisteme de irigații și îngrășăminte naturale și chimice și au ridicat pe ambițioșii locuitori ai acestor meleaguri, la nivelul
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
Ogrezeni (Vest). Argeș (Sud și Vest) Șabăr (Est) Mihăilești, Neajlovu, Ogrezeni, Pădureni, Palanca, Podișor, Poenari, Poștă, Săbăreni, Sterea, Teișori, Trestieni, Ulmi, Bacu, Moșteni, Joița, Buturugeni, Căscioarele Ulmi, Cosoba, Coteni. Locuitorii cultiva în special cereale, precum porumb, grâu, orz, ovăz și secara. Aici se mai cultivă și floarea soarelui, legume, si pomi fructiferi (legume: roșii, castraveți, varză, fasole, salată, cartofi, gulii, ridichi, morcovi, dovleci, vinete, dovlecei etc.; fructe: zmeura, căpșuni, pepeni, struguri etc.; pomi fructiferi: caiși, piersici, meri, corcoduși, pruni, vișini, cireși
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
noul amplasament, pe o temelie din beton. Starea economică la 1910, după recuperarea prin cumpărare a unor suprafețe de teren ajunse în proprietatea diverșilor boieri, era următoarea: Locuitori - moșneni Suprafață com. Budieni inclusiv Șasa - 2870ha Suprafață cultivata cu grâu și secara - 190ha Suprafață cultivata cu porumb - 694ha Fânețe - 292ha Livezi și vii - 190ha Pădure și izlaz - restul Numărul de locuitori (fără Pistesti și Șasa - numărătoare parțială -în realitate peste 1000) - 867 Știutori de carte - 272 (B-232, F-34) Economii depuse în Bancă
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Jerome David „J.D.” Salinger (n. 1 ianuarie 1919, Manhattan, New York — d. 27 ianuarie 2010, Cornish, New Hampshire) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru romanul său "De veghe în lanul de secară" (en. "The Catcher in the Rye", 1951) și firea solitară. Ultima sa lucrare publicată a fost scrisă în anul 1965, iar în 1980, autorul a acordat ultimul său interviu. Salinger s-a născut în New York, ca fiu al unui tată
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
proză scurtă în timpul liceului, reușind să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. În această perioadă a publicat și două episoade din ceea ce avea să devină "De veghe în lanul de secară": „Sunt nebun” și „Ușoară rebeliune în afara Madison-ului” (en. „Slight Rebellion Off Madison”). A urmat Academia Militară Valley Forge din Pennsylvania, pe care se bazează descrierea școlii Pencey Prep din romanul "De veghe în lanul de secară". A întrerupt scrisul câțiva
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
veghe în lanul de secară": „Sunt nebun” și „Ușoară rebeliune în afara Madison-ului” (en. „Slight Rebellion Off Madison”). A urmat Academia Militară Valley Forge din Pennsylvania, pe care se bazează descrierea școlii Pencey Prep din romanul "De veghe în lanul de secară". A întrerupt scrisul câțiva ani pe durata celui de al Doilea Război Mondial, unde a fost martorul unor acțiuni din cele mai feroce lupte. Acestea l-au marcat emoțional profund și, mai târziu, a revenit asupra întâmplărilor de război în
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
1948 publică în revista "The New Yorker" povestirea „O zi perfectă pentru peștele-banană”, ce s-a bucurat de aprecierea criticii. Salinger va continua să-și publice scrierile în "The New Yorker". În 1951 apare romanul " De veghe în lanul de secară", care înregistrează un succes la public imediat. Relatarea alienării adolescentine și a pierderii inocenței pentru protagonistul Holden Caulfield i-a marcat pe cititori, în special pe cei tineri. Cartea continuă să fie citită de un public numeros și să genereze
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
a marcat pe cititori, în special pe cei tineri. Cartea continuă să fie citită de un public numeros și să genereze controverse; în cursul unui an se vând aproximativ 250 000 de exemplare. Succesul lui "De veghe în lanul de secară" l-a adus pe Salinger în atenția publicului; din acest motiv, scriitorul s-a izolat și a ales să publice noi scrieri într-un ritm mai rar. S-a mutat din New York în Cornish, New Hampshire, unde a continuat să
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
a fost ulterior amânată pe un termen nedefinit. Autorul a intrat din nou în atenția publică în iunie 2009, când l-a dat în judecată pe un scriitor pentru că a folosit un personaj din romanul " De veghe în lanul de secară" fără a respecta drepturile de autor. Salinger a murit de bătrânețe pe data de 27 ianuarie 2010, în locuința sa din Cornish, New Hampshire. În anii 1990, Editura Univers a publicat romanele sale într-o serie de autor. Romanul "De
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
de autor. Salinger a murit de bătrânețe pe data de 27 ianuarie 2010, în locuința sa din Cornish, New Hampshire. În anii 1990, Editura Univers a publicat romanele sale într-o serie de autor. Romanul "De veghe în lanul de secară" a fost reluat de Editura Polirom, în 2002. Ulterior, la Polirom au mai apărut: "Nouă povestiri" (2001), "Dulgheri, înălțați grinda acoperișului și Seymour: o prezentare" (2002) și "Franny și Zooey" (2002).
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
nu poate fi folosită pentru culturi permanente. Pășunile permanente însumează 3% din suprafața Canadei. Suprafața de teren irigată este de 7,200 km², potrivit unei estimări din 1993. În Canada se cultivă in, ovăz, grâu, porumb, orz, sfeclă de zahăr, secară, cartofi. Fructele și legumele sunt cultivate în primul rând în Valea Annapolis din Nova Scoția, în Ontario, de-a lungul coastei sudice a Golfului Georgia, în Valea Okanagan din Columbia Britanică. În prerie se cresc bovine, ovine și porcine. Combustibilii
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
le-au urmat exemplul, deosebindu-le de literatură pentru copii sau de cea destinată în exclusivitate adulților. Câteva exemple ar putea fi "The Yearling" de Marjorie Kinnan Rawlings, "Contele de Monte Cristo" by Alexandre Dumas, "De veghe în lanul de secara" de J.D. Salinger și Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain. În special românul lui Salinger, cu protagonistul sau foarte problematic a avut o influență uriașă asupra autorilor de asemenea gen de literatură. În SUA se publică aproximativ 400 de
Listă de autori de literatură pentru adolescenți () [Corola-website/Science/299093_a_300422]
-
s-au făcut între anii 1914-1918 și între 1941-1945. Populația s-a mutat dintr-un loc în altul, dar, cu toate acestea, îndeletnicirile nu au lipsit. Principala preocupare a locuitorilor acestei zone a fost agricultura. S-au cultivat cereale: porumb, secară, orz, grâu, dar și viță de vie, in, cânepă, legume, livezi cu pomi fructiferi: măr, păr, prun, cireș etc. Majoritatea caselor erau cu două camere, una pentru dormit, iar cealaltă pentru gătit, care avea o vatră din cărămidă. Ele erau
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
conservată în sare ("saltkjöt"). Numeroase feluri mai vechi de mâncare utilizează toate părțile unei oi, cum ar fi ', măruntaie amestecate cu sânge și servite într-un stomac de oaie. Cartofi fierți sau piure, varza murată, fasolea verde și pâinea de secară constituie garnituri comune. Cafeaua este o băutură populară în Islanda, și se consumă la micul dejun, după masă și ca gustare ușoară după-amiaza. Coca-Cola se consumă pe scară largă, într-atât încât se spune că Islanda are unul dintre cele
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
în principal bazată pe legume, carne (în special de porc) și pâine. Un belarus tipic servește un mic dejun ușor și două mese bogate, cina fiind cea mai mare masă a zilei. În Belarus se consumă pâine de grâu și secară, dar cea de secară este mai des întâlnită, deoarece grâul nu poate fi ușor crescut din cauza condițiilor climatice. Pentru a da dovadă de ospitalitate, gazda prezintă o ofrandă de pâine și sare la întâmpinarea unui oaspete. Băuturile populare din Belarus
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
legume, carne (în special de porc) și pâine. Un belarus tipic servește un mic dejun ușor și două mese bogate, cina fiind cea mai mare masă a zilei. În Belarus se consumă pâine de grâu și secară, dar cea de secară este mai des întâlnită, deoarece grâul nu poate fi ușor crescut din cauza condițiilor climatice. Pentru a da dovadă de ospitalitate, gazda prezintă o ofrandă de pâine și sare la întâmpinarea unui oaspete. Băuturile populare din Belarus sunt votcă rusească de
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
lumea medievală au coexistat trei civilizații agricole: Civilizația cerealelor era specifică lumii vechi: Europei, Africii și Asiei. A fost cea mai veche civilizație agricolă, această debutând din neolitic în Orientul Apropiat. În Evul Mediu existau cinci cereale principale: grâul, orzul, secara, meiul și ovăzul. Culturile de cereale erau limitate la zonele temperate din emisfera nordică. În Europa, secara a prevalat în zonele nordice, iar orzul și meiul erau cultivate în părțile călduroase ale continentului. Coexistau multe modalități de utilizare a solului
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
A fost cea mai veche civilizație agricolă, această debutând din neolitic în Orientul Apropiat. În Evul Mediu existau cinci cereale principale: grâul, orzul, secara, meiul și ovăzul. Culturile de cereale erau limitate la zonele temperate din emisfera nordică. În Europa, secara a prevalat în zonele nordice, iar orzul și meiul erau cultivate în părțile călduroase ale continentului. Coexistau multe modalități de utilizare a solului. Prima metodă era cultivarea unei suprafețe de pământ în mod repetat și anual, până la epuizarea potențialului natural
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]