2,120 matches
-
în geografia literaturii române moderne și contemporane. Pornind de la o carte, exegetul conturează, dincolo de radiografierea esențială a discursului analizat, profiluri relevante de poeți, prozatori, critic. De asemenea, în demersul lui interpretativ, susținut de o serioasă, dar neostentativă armătură teoretică (tematism, semiotică, textualism), criticul procedează frecvent la inedite asocieri și referințe într-un larg cadru cultural. O altă serie de volume abordează și aspecte de istorie literară, văzute printr-o grilă modernă, fără însă a fi neglijată paradigma epocii respective. În această
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
motiv este că nu atît literatura franceză rămîne importantă astăzi, cît discursul francez despre literatură. Antoine Compagnon, Jacques Rancière, William Marx sau Lionel Ruffel sînt astăzi autorii unor volume care nu abordează literatura din perspectivă structurală sau istoricistă, naratologică sau semiotică, ci din perspectivă culturală. Fiecare dintre ei Încerarcă să explice un fapt peste care postmodernitatea trece destul de grăbită : ce a dus literatura În mijlocul scenei cunoașterii, În secolul al XIX-lea și cum se face că astăzi ea coboară, Încet, de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și tînărul Genette, În vîrstă de 33 de ani. Aici se opresc Însă explicațiile ideologice oferite de bulgar. Todorov nu consideră necesar să explice de ce Barthes, inovator al studiilor literare franceze tocmai prin apelul la retorica literară, dezvoltat ulterior În semiotică și Îndatorat structuralismului straussian (pe care Todorov Îl ignora În epocă) era unul dintre militanții marxiști marcanți. Or, se pare că și studiul tehnic a literaturii, subîntins de o idee a literaturii ca producție - știm astăzi - relevă de o abordare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așa cum poezia lui Eminescu nu mai poate constitui un model pentru poeții vii, ci numai obiectul admirației lor, de la distanța infrangibilă a două regimuri cronologice distincte. Adaug aici sincerele mele condoleanțe teoriei literaturii și tuturor pseudonimelor ei, poetică, poietică, stilistică, semiotică literară, etc. În lipsa unei considerări din perspectivă istorică, literatura nu are nici o semnificație umană; nu face parte din lume. Dacă discursul despre literatură va dăinui, și e probabil să se Întîmple așa, el se va scinda Între o istorie literară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vizează transcendența. La om funcționează limbajul asertiv, argumentativ și critic, nu doar cel comunicativ, prezent și la indivizii biologici. Prin limbaj se pot formula expresii, narațiuni, istorii, evaluări, caracterizări și teorii asupra realității. Tot acest univers asertiv formulat prin sisteme semiotice diverse, ce au la bază limbajul natural, se desfășoară la un nivel supra-individual, el persistând dincolo de, și deasupra indivizilor umani, cu psihismul lor conștient, asimilând și îmbogățind această instanță a „logosului”. Capacitatea asertivă a limbajului uman joacă, desigur, un rol
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pref. trad., București, 1969; Antoine Furetière, Romanul burghez, pref. trad., București, 1971; Gédéon Tallement des Réaux, Istorioarę pref. trad., București, 1972; Pierre Courthion, Curente și tendințe în arta secolului XX, introd. trad., București, 1973; A.J. Greimas, Despre sens. Eseuri semiotice, pref. trad., București, 1975; Voltaire, Corespondență, pref. trad., București, 1978; César Chesneau Du Marsais, Tratat despre tropi, pref. trad., București, 1981; Jean Baptiste Du Bos, Cugetări critice despre poezie și pictură, introd. trad., București, 1983; Charles Sorel, Isprăvile hazlii ale
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
RL, 1978, 19; Ilie Badea, „Introducere la semiologia literaturii”, ST, 1978, 10; Cornel Moraru, Literatură și semiologie, VTRA, 1979, 9; Sorin Pârvu, Spre analiza semiolingvistică, CL, 1985, 4; Al. Duțu, O nouă lectură a trecutului, RL, 1987, 2; Monica Spiridon, Semiotica și „pulsiunile istoriei”, R, 1987, 12; Magda Jeanrenaud, Aventura semiotică: restituiri, integrări, recuperări, CL, 1988, 7; „Datorită culturii nu va mai fi nevoie să demonstrăm incontestabilul” (interviu de Daniel Dimitriu), CRC, 1991, 7; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 93-95; Andreea Deciu
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
1978, 10; Cornel Moraru, Literatură și semiologie, VTRA, 1979, 9; Sorin Pârvu, Spre analiza semiolingvistică, CL, 1985, 4; Al. Duțu, O nouă lectură a trecutului, RL, 1987, 2; Monica Spiridon, Semiotica și „pulsiunile istoriei”, R, 1987, 12; Magda Jeanrenaud, Aventura semiotică: restituiri, integrări, recuperări, CL, 1988, 7; „Datorită culturii nu va mai fi nevoie să demonstrăm incontestabilul” (interviu de Daniel Dimitriu), CRC, 1991, 7; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 93-95; Andreea Deciu, Texte vechi, idei noi, RL, 1998, 25; Petraș, Panorama, 165
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
al celei culte, cu instrumentele performante ale lingvisticii”. Asociindu-se altor opinii, el susține că studiile literare ale lui D. Caracostea (analize fonetice, sintactice și lexicale) atestă o viziune modernă și îl recomandă pe autorul lor ca precursor al cercetării semiotice, al cercetării stilistice și poetice românești, al filosofiei limbajului. SCRIERI: Năluca (în colaborare cu Fănuș Neagu și Dan Micu), București, 1996; Mihu Dragomir. Metamorfozele creației, București, 2000; Introducere în mass-media, București, 2001; Prejudecata Caracostea, București, 2002; Accente, București, 2003. Ediții
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
secretar al Cercului de stilistică și poetică, la București, în anii ’60, A. manifestă de timpuriu o înclinație spre rigoarea formală și devine unul dintre misionarii locali ai structuralismului, aflat atunci la apogeu. Este unul dintre fondatorii Asociației olandeze de Semiotică și al unui institut de cercetări în domeniu. Este coorganizator al celui de-al patrulea Congres internațional de studii românești (Paris, 1987). Ține cursuri de istorie politică a României la Institutul de Studii Est-Europene al Universității din Amsterdam și publică
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
și, mai rău de atât, au fost siliți să se transforme în... "contemporanii noștri". Metoda aceasta s-a generalizat sub presiunea teoriilor literare care au pătruns și la noi în anii '70-'80, cu obișnuita întârziere, de extracție structuralistă sau semiotică, conform cărora textul capătă o autocefalie care îl face autist. Dispare astfel contextul, sunt radiate toate legăturile, toate dialogurile cu tot ceea ce reprezenta sistem de cunoaștere specific unei anumite epoci. Pericolul unui atare procedeu este acela de a deforma nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de a ridica și lăsa jos labele, anumite mișcări din cap..., ei mergeau în picioare pe labele lor din spate...se îndreptau repede" (Forschung eines Hundes). Muzica este mai întâi fenomen natural, o rezonanță care nu are încă o calitate semiotică. Pentru Kafka, refractar la armonie, la melodie, la sistemul muzical însuși 631, muzica este prezentată ca un ansamblu de sunete, organizate liber. Nu este nici o diferență între ea și zgomot, chiar liniște. Ea este ca un ideal neîmplinit al unei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sub specia cauzalului) și resemnifică tradiția gândirii dialecticii clasice într-un triplu proiect în reconstrucție: în logică și metodologie; în ontologia umanului (și a creației umane); în teoria modernă a limbajului (cu acțiune în regândirea problematicii retoricii, poeticii, stilisticii, chiar semioticii)”. Narațiunea a continuat totuși să supraviețuiască în cultura istorică înțeleasă ca „povestire” sau „poveste” pură. în ciuda invadării tuturor câmpurilor producțiilor intelectuale de către jargonul ceaușist, chiar activiști culturali au resimțit că istoria, atunci când trebuie explicată pe înțelesul persoanei nefamiliarizate (individului de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unicitatea semnificației). Cele două axiome fundamentale sunt urmate de o întrebare la fel de fundamentală: Ce este atunci semnul? Formulată, desigur, nu metafizic, ci pozitiv: care este mecanismul semnificării? Cum se concretizează aceste axiome în primele două teorii efective ale semnului, în semiotica lui C. S. Peirce și în semiologia lui F. de Saussure? La C. S. Peirce toată gândirea este - se exprimă prin - semn. Pansemia este mai clar afirmată în ideea că lumea nu se compune din două feluri de lucruri : din
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
se compune din două feluri de lucruri : din semne și non-semne, din lucruri cu semnificație și lucruri fără semnificație. Nu există adică obiecte lipsite de semnificație. Dai semnificație la Peirce înseamnă cognoscibilitate. Polisemia, a doua axiomă, este mai puțin evidentă. Semiotica sa este o teorie a cunoașterii care se situează de partea logicii. Formulele prin care o definește sunt: 1. cea mai generală știință; 2. logică a comunicării. Or, referențialitatea ocupă un loc important în semiologiile situate de partea logicii, iar
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
să înțelegem denumirile : semne iconice, indici, simboluri. La F. de Saussure, care este lingvist și se interesează în primul rând, dacă nu exclusiv, de limbă, pansemia este evidentă pentru că limba este un sistem de semne unde totul semnifică. Diferit de semiotica peirceiană, unde lumea semnifică prin cunoaștere, în acest caz lumea semnifică prin limbă. Limba acoperă totul; ea este, de fapt, lumea. Semnificația în acest caz se leagă mult mai firesc de comunicabilitate. La fel în ceea ce privește axioma polisemiei: în limbă orice
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
poate avea mai multe semnificații. Marea schimbare intervine în definirea semnului. Semnul este constituit ca o diadă, din semnificam și semnificat. Relația dintre semnificant și semnificat este arbitrară, imotivată. Ei sunt uniți prin forța sistemului. Semnul devine o pură diferență. Semiotica lui Peirce și semiologia lui Saussure au rămas multă vreme în imersiune culturală: nepublicate, dar cunoscute și transmise prin discipoli. Ch. W. Morris continuă pe Peirce de la care preia și numele de 19 semiotică dat teoriei semnelor. Dar o face
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sistemului. Semnul devine o pură diferență. Semiotica lui Peirce și semiologia lui Saussure au rămas multă vreme în imersiune culturală: nepublicate, dar cunoscute și transmise prin discipoli. Ch. W. Morris continuă pe Peirce de la care preia și numele de 19 semiotică dat teoriei semnelor. Dar o face în contextul teoretic schimbat, față de Peirce, al behaviorismului. Consecința este că la el comportamentul și nu cunoașterea fundează semnificația. Și programul se modifică, extinzîndu-se : semiotica permite o reinterpretare a disciplinelor numite în mod curent
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe Peirce de la care preia și numele de 19 semiotică dat teoriei semnelor. Dar o face în contextul teoretic schimbat, față de Peirce, al behaviorismului. Consecința este că la el comportamentul și nu cunoașterea fundează semnificația. Și programul se modifică, extinzîndu-se : semiotica permite o reinterpretare a disciplinelor numite în mod curent Logică, Matematică și Lingvistică. Logica s-a vrut un Organon al științelor, dar s-a dovediți incapabilă să-și asume acest rol. Semiotica nu este numai o știință printre altele, ci
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cunoașterea fundează semnificația. Și programul se modifică, extinzîndu-se : semiotica permite o reinterpretare a disciplinelor numite în mod curent Logică, Matematică și Lingvistică. Logica s-a vrut un Organon al științelor, dar s-a dovediți incapabilă să-și asume acest rol. Semiotica nu este numai o știință printre altele, ci Organonul sau instrumentul tuturor științelor. Dezvoltarea semioticii este o etapă a procesului de unificare a științelor care tratează în întregime sau parțial despre semne; această dezvoltare va contribui de asemenea să umple
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în mod curent Logică, Matematică și Lingvistică. Logica s-a vrut un Organon al științelor, dar s-a dovediți incapabilă să-și asume acest rol. Semiotica nu este numai o știință printre altele, ci Organonul sau instrumentul tuturor științelor. Dezvoltarea semioticii este o etapă a procesului de unificare a științelor care tratează în întregime sau parțial despre semne; această dezvoltare va contribui de asemenea să umple golul dintre științele biologice pe de o parte și științele psihologice și sociale pe de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
parțial despre semne; această dezvoltare va contribui de asemenea să umple golul dintre științele biologice pe de o parte și științele psihologice și sociale pe de alta, și să expliciteze relația dintre științele numite "formale" și științele numite "empirice". în semiotică Morris distinge între: semantică - care studiază relația semnului cu semnificația sa, expresiile formale și designatele lor, tratează sensul expresiilor și include teoria adevărului și deducțiilor logice; sintaxă - care studiază relația dintre semne (expresii) și dă regulile de formare ale acestora
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cuvânt. Problema majoră care apare este constituirea semnificației în raport cu cunoașterea și comunicarea, pentru că atât tematizarea cunoașterii cât și tematizarea comunicării au produs numai criticisme și n-au reinstalat ontologia, cum se sperase. In fine, mai apare și o problemă terminologică: semiotică sau semiologiei Semiotică este termenul grec, utilizat în variantele apropiate de logică și teoria cunoașterii și de circulație mai ales în mediul anglo-saxon. Termenul este utilizat apoi și pentru a defini o parte a semiologiei, care, alături de lingvistică, studiază domeniul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care apare este constituirea semnificației în raport cu cunoașterea și comunicarea, pentru că atât tematizarea cunoașterii cât și tematizarea comunicării au produs numai criticisme și n-au reinstalat ontologia, cum se sperase. In fine, mai apare și o problemă terminologică: semiotică sau semiologiei Semiotică este termenul grec, utilizat în variantele apropiate de logică și teoria cunoașterii și de circulație mai ales în mediul anglo-saxon. Termenul este utilizat apoi și pentru a defini o parte a semiologiei, care, alături de lingvistică, studiază domeniul complementar, al semnelor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai ales în mediul anglo-saxon. Termenul este utilizat apoi și pentru a defini o parte a semiologiei, care, alături de lingvistică, studiază domeniul complementar, al semnelor non-verbale. Semiologia generală, folosită ca termen mai ales în Franța, ar cuprinde atunci lingvistica și semiotica. înclinăm spre acest termen ca un omagiu pentru F. de Saussure, cu toate că semiologie se numește și disciplina științifică medicală a semnelor bolii. 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic Semiologia, structuralimul francez și chiar filosofia celei de a doua jumătăți a secolului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]