2,366 matches
-
izbăvitor, narațiune ce evocă nostalgia irepresibilă pe care o transmite și James Hilton, în The lost horizon. Ținta spre care merge Tintin este Shangri-la, spațiul din care este alungat chinul faustic. În Tibetul de bandă desenată, Hergé caută și găsește seninătatea pierdută. Povestea pentru oameni mari descrie un parcurs inițiatic ce anticipează nu doar o vogă culturală, ci și o mutație antropologică. Orientul este refugiul din care iradiază, în numai câțiva ani, energia contestatară ce subminează cărămizile raționalității occidentale. Martor și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe cel mai englez dintre englezi, Jacobs imaginează turul de forță de a da viață unor valori distilate de secole de autodisciplină etică și intelectuală. Redați mediului originar spre care Jacobs privește, Blake și Mortimer au alura retro ce evocă seninătatea ironică a lui David Niven sau Alec Guinness. Nimic distonant, nici o tușă de penel nelalocul ei în această cromatică magnifică a prieteniei care unește doi oameni animați de idealul datoriei față de patrie și de umanitate, în egală măsură. Pe de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu se dă niciodată deoparte în fața secretelor și tenebrelor, posesor al celor mai periculoase informații, pregătit, întotdeauna, să pornească în ajutorul prietenului său, ignorând pericolele, Francis Blake, cel devotat, fără echivoc și fără compromisuri, promisiunii unei lumi guvernate de bine, seninătate și justiție. Pe de altă parte, Philip Angus Mortimer, cel în ale cărui vene curge sângele scoțian ce duce cu sine moștenirea unei rase războinice și fidele codului onoarei. În cazul său, inițierea în arcanele științei nu este dublată de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de morala solidarității galactice, este urcarea către stele a navelor ce au adus pe Pământ pe emisarii din Terango. Știința este, în acest segment al prozei grafice, ca și în ciclul Blake et Mortimer, instrumentul care poate oferi pace și seninătatea universului pe care îl explorează și îl modifică. Voinței de coexistență dintre blocurile rivale ideologic de pe Terra îi corespunde armonia dintre Terango și Pământ. Trecerea într-un nou registru al cosmogoniei modifică parametrii narațiunii. Decorurile se schimbă, iar mizele confruntării
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl însoțesc pe Corto în periplul său. Vrăjitoare sau revoluționare, conspiratoare sau aventuriere, ele lasă, pe buzele lui Corto, urma unui sărut. Este în Corto Maltese o urmă din magnetismul lui Humprey Bogart, cel din Casablanca, după cum este vizibilă în seninătatea cu care se desparte de iubirile sale luciditatea de conquistador a lui Clark Gable, cel din Gone with the wind. Oscilând între aburii băuturii și grația unui vers din Rimbaud sau un pasaj din Utopia lui Morus, Corto este, rând
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Leone, ca spațiul în care amoralitatea și ambiguitatea se substituie clarității comics-urilor americane. Lumea de hârtie a lui Manara refuză tăietura etică unidimensională și exhibarea plată de curaj. În ea, un sentiment al absurdului, grotescului și incomunicabilității contrastează cu seninătatea pedagogică a mitului fondator american. L’homme de papier poate fi citit, la un prim nivel de semnificație, ca o poveste de dragoste cu final așteptat. Între călărețul american ce se îndreaptă spre iubita sa Gwendoline și tânăra indiancă sioux
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce include atât întâlnirile mediate de cărțile scrise de ei cât și pe cele mediate doar de limbaj, acesta conținând într-un mod aparte "gândiri". Este nefiresc să vorbești față de părinții tăi de propria ta moarte; e o negare (cu seninătate ori indiferență) a chinului lor de a te în-ființa. Nu înțelepciunea grăiește în noi în acest caz, ci neînțelegerea faptului că în discuție e un sens al existenței lor (deseori singurul). De o astfel de neînțelegere ne vindecă deseori copiii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fetei. Întorcându-se spre mașina prietenului său cu care venise, o vedea ca într-o oglindă cu părul castaniu revărsându-se pe umeri, cu ochii de culoare albastră ca a cerului de primăvară, cu buzele-i cărnoase și cu o seninătate ce-i lumina întregu-i chip. Hai, Matei, ce mergi așa de îngândurat, îl îndemnă prietenul. Cum de n-am mai văzut-o până azi? — Pe cine să vezi, măi? Ce tot spui? Pe fata care a fost cu noi. —Să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și setea de putere vor dăinui. Caracter Caracterul este măsura valorică a omului. Politica și morala Se afirmă că politica nu are prea multe tangențe cu morala. Se poate! Reușită În politică reușesc mai ales cei ce pot minți cu seninătate și convingere. Subiectivism Este în firea omului (copil sau matur) să se bucure de laude și să se mâhnească atunci când este criticat. Viciu Este mai ușor să reziști tentațiilor unui viciu decât să te debarasezi de el, după ce s-a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Deosebire Deosebirea dintre idee și înfăptuirea ei este aceeași ca dintre vorbă și faptă. Acord Între cuvânt și faptă trebuie să existe întotdeauna un deplin acord. Vorbe Nu toate vorbele spuse frumos sunt purtătoare de adevăr. Minciună Minciuna spusă cu seninătate și convingere nu se poate transforma în adevăr. Adevăr În politică și în afaceri adevărul nu se află în fapte, ci doar în vorbe. Sfat Înainte de a porni să-ți cauți dreptatea în Justiția română pingelește-ți încălțările. Judecată Nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii, să faci din abruptul „dacă” o catapultă spre a ajunge în seninătatea consistent congruentă a contemplației, a plutirii asemenea suspansului când, „la început”, Duhul plănuitor mergea-plana pe deasupra apelor. Cu funcție diagnostică, aforismul pune ființa umană în insuficiența ei proprie, dar tocmai pentru a o trezi, stiliza lăuntric, pentru a o impulsiona, a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
că medicul prin profesia lui ne ajută să plombăm drumul vieții, să îl refacem un pic, însă dacă noi continuăm să-l bombardăm neîncetat el (medicul) nu prea are ce face. Cine va întelege aceste lucruri va trăi viața în seninătate și liniște iar cine nu va înțelege va trăi cu punga de medicamente după ei atâta timp cât vor avea suflare în corpul pieritor. Am înțeles ceva, corpul este asociat minții și am tras concluzia că sănătatea mentală este cea mai importantă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți la azuriul cerului ca la o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii lor țintuiți la bolta cerului, la bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și m-am uitat spre masă; cum era și firesc, Dragoș închisese ochii. 12. Vă rog să recapitulați în timp ce eu, ghemuit în fața golului aceluia pe care l-am numit fereastră, pândeam venirea primăverii; încet, încet, zăpezile se topiră, o adâncă seninătate îmi umplu inima când se ivi, din micșorarea lor, pământul negru, și umed; băltoacele rămăseseră ca niște mărturii de-a lungul văii; cât vedeam cu ochii, un fel de presimțire nehotărâtă a ierbii începu să acopere câmpul cu verdele ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
le pierdem, pe când în magma orașului disperarea și furia, altminteri zadarnice, se topesc mai greu; cu toate acestea, îmi place să susțin că și aici înșelătoarea mea bruschețe și aparentul meu cinism nu sunt decât stridențe fără importanță ale unei seninătăți subterane, mai dură decât toate furiile lumii; și mai adaug că n-ar trebui să mire, de pildă, afirmația că, în zilele despre care scriu (pentru că s-ar părea că scriu), aș fi putut fără jenă să mă deschei la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea se redimensionează, firesc și de la sine, în tipare lente, și nu se chinuie să fie; prin ea, eclipsele dispar într-o seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă de-a ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici n-ai bănui că sunt posibile. În toate acestea, ea rămâne o fetiță cuminte și naivă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și am plâns în ea, fiindcă așa trebuia, era o situație, oricum, plângeam la oliță, era un fel de a mă exprima și lacrimile îmi curgeau pic, pic, plutisem toată noaptea în cercuri sublime, voiam să scap de amintirea unei seninătăți prea dureroase, plângeam ca un copil, îmi venea să mor de râs, îmi spuneam : „Cretinule, du-te de cumpără vinete sau plimbă-te pe stradă sau du te, dracului, la film“. „Te doahe ceva ?“, m-a întrebat, îngrijorată, doamna Gerda
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fie și el ca alții de vârsta lui, e nebun...“. Și, pentru că tot eram nebun, făceam o mică minune, țineam degetele într-un anumit fel sau mai știu eu ce făceam, oricum, mă cuprindea o amplă liniște interioară, o vastă seninătate, borfașii se potoleau, începeau să moțăie ca la comandă, ăla gol mă lăsa în pace, ușa de fier se deschidea, eram chemat afară, condus într-un birou unde o vedeam ca prin ceață pe mama vorbind cu unul, un tată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de ceva în care explicațiile n-au ce să caute, și așa mai departe. Atunci universurile se mișcau lin și mă legănau ca pe vremea când aveam vreo cinci șase ani și, în amurg, ostenit de joacă, mă năpădea o seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o căciulă, cu ochii împăienjeniți, întâlneam câte un prieten, vorbeam, fără să vreau, cam de sus, uitam să spun „scuzați
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în brațe să-l legăn ca pe un copil, dar lângă mine stătea ea, aceea care pe vremuri, ehei, îi fusese iubită și muză. Ea tocmai se întorsese de la o înmormântare, ne povestea de pe acolo, poetul se balansa trist în seninătatea lui, tăcea și își învârtea peste genunchiul drept degetul arătător de la mâna dreaptă, închidea un cerc, peste câteva zile a murit...) 10. Târziu, când s-a întors Zenobia, trecusem dincolo de liniște. Mă cuprinsese o cumplită apatie, simțeam cum cad, lipsit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu deosebită aplicație deși Zenobia nu folosise mâinile și ochii pentru asta : Zenobia în viața mea. Și fără titlu mi-aș fi recunoscut trăsăturile pentru că timpul cât dura un astfel de joc însemna pentru mine intrarea într-o stare de seninătate indescriptibilă în care simțeam fiecare liniuță, fiecare literă, fiecare cifră cu sensul lor de dincolo de noi și pentru că după aceea, cu o luciditate care mă uimea de fiecare dată prin firescul ei, izbuteam să înțeleg cele mai criptice semne. Iată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plăcu chipul blând și puțin jenat al Oanei, mai observă dar fără surprindere asemănarea dintre Eugen și soțul ei, poate mai evidentă ca a fiicei sale, lucru care nu îi displăcu. Era înalt, subțirel, blond, ochii albaștri, cărora le lipsea seninătatea și blândețea soțului ei. După ce le servi cina doamna Neli le pregăti o cameră, făcând un foc bun, în care lemnele groase trosneau. Oana mai rămase puțin în bucătărie, povestind cu doamna Neli, pe care a început să o îndrăgească
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să te duci acasă la părinți?, încercând să fie cât mai degajată. -Chiar astăzi după amiază, deja fiind aproape ora trei dimineața. -Foarte bine, sunt sigură că ei abia așteaptă să te revadă. Ramona, pentru a schimba subiectul, observându-i seninătatea pe care nu dorea să i-o tulbure cu amintiri dureroase, i se adresă puțin distrată, ocolindu-i privirea care o contempla cu o anumită adorație: -Radu, eu am un frate. -Cum se face?, întrebă el uimit. -în timp ce
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Revelion la gară, pentru a-i aduce acasă și apoi sigur să rămâi împreună cu noi. -Sigur, dacă tu vrei, voi fi prezent pentru a fi martor la bucuria întrevederii celor doi frați. -îti mulțumesc, Radu pentru înțelegere!, zâmbi cu multă seninătate Ramona. Când Radu se pregăti de plecare, lumina tulbure a zorilor începu să se reverse peste sat. Ramona îl însoți la poartă, nu fără părere de rău, că această frumoasă noapte se risipi. Radu nu se putu abține să nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mângăie prin geamurile mașinii cu razele lui călduțe. Radu adora soarele și întreaga natură în care el își petrecea o mare parte din timp. Acum sub soarele blând alături de Ramona el reuși să-și găsească un dram de liniște și seninătate, restabilindu-și cât de cât echilibrul. Chipul său exprima venerație, expresie ce se datora atât naturii cât și ființei sensibile, dragi inimii lui care acum se afla alături de el. Melancolia ei părea fermecătoare, iar durerea și compasiunea îi era trădată
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]