KorAP: Find »[drukola/base=senior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...198 >

4,941 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

-i fusese de un atât de mare sprijin. La propunerea celor din jur, Katsuyori îl trimisese înapoi la Azuchi pe fiul lui Nobunaga - care stătuse, ani de zile, ostatic al clanului Takeda. Însă, în inimă, păstra cu prisosință dispreț față de seniorul clanului Oda și, chiar mai mult, pentru Tokugawa Ieyasu din Hamamatsu. După bătălia de la Nagashino, își manifesta această atitudine agresivă încontinuu. Nu era nimic rău în această tărie de spirit. Era extrem de optimist. Sigur că, forța spirituală ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în tăcere, iar Katsuyori continuă: — Acum zece ani, generali noștri nu erau așa. Fiecare dintre ei avea simțul rușinii și era atent cu propria lui reputație. Când tatăl meu se mai afla încă pe lumea asta, oamenii rareori își trădau seniorul, necum să-și fi părăsit propriul clan. Preotul continua să tacă, ținând ochii închiși. În comparație cu Kaisen, care părea asemenea cenușii reci, Katsuyori vorbea înainte, ca un foc dezlănțuit: — Însă până și oamenii care erau postați și pregătiți să-i doboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
trebuie să fi existat vreun cusur în felul în care am împărțit recompensele și pedepsele. Nici unul, își clătină din nou bătrânul fruntea ninsă. Prosternându-se la podea, Katsuyori fu cât pe ce să-l podidească lacrimile. În fața lui Kaisen, ferocele senior al războiului care se respecta atât de mult pe sine însuși, nu putea plânge decât în pragul agoniei. Nu plânge, Katsuyori, spuse, în sfârșit, Kaisen. Cu siguranță, nu ești nevrednic, și nici ca fiu nu ești nedemn. Singura ta greșeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Desigur, era o invitație la capitulare. Răspunsul din castel sosi repede. „V-am citit scrisoarea...“ De la primele cuvinte și până la sfârșit, mesajul fusese scris într-un stil extrem de mândru. Oamenii din acest castel vor întoarce, într-o bună zi, generozitatea Seniorului Katsuyori, dăruindu-i viețile lor și nici unul dintre ei nu se va dovedi laș. Ar trebui să-i puneți pe oamenii dumneavoastră să atace imediat. Vă vom arăta virtutea și vitejia călită care ne caracterizează, încă de pe vremea Seniorului Shingen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
generozitatea Seniorului Katsuyori, dăruindu-i viețile lor și nici unul dintre ei nu se va dovedi laș. Ar trebui să-i puneți pe oamenii dumneavoastră să atace imediat. Vă vom arăta virtutea și vitejia călită care ne caracterizează, încă de pe vremea Seniorului Shingen. Nobumori răspunsese cu o îndârjire aproape perceptibilă în mirosul cernelii. Nobunaga își făcuse fiul general, cu toate că era încă foarte tânăr. — Ei, dacă așa vor... comentă Nobutada și dădu ordinul de asalt. Forțele atacatoare erau împărțite în două divizii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
trupelor ofensive, care se dusese să discute cu Nobutada. Avem prea mulți morți și răniți, răspunse Nobutada; reflectase personal asupra situației. Nu ai altă idee mai bună? — Pare-mi-se că forța soldaților din castel depinde de convingerea lor că Seniorul Katsuyori încă se mai află în noua capitală. Cu acest gând în minte, ne-am putea retrage pe moment din această zonă de acțiune, pentru a ataca, în schimb, castelele Kofu și Nirasaki. Așa ceva, însă, ar necesita o schimbare completă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o păcăleală atât de străvezie încât parc-ar fi scris-o un copil. Demonstrează cât de mult l-a descurajat asediul pe inamic. Mesajul suna astfel: În ziua a douăzeci și opta din luna trecută, provincia Kai a căzut, iar Seniorul Katsuyori s-a sinucis. Ceilalți membri ai clanului fie și-au luat viața alături de el, fie au căzut prizonieri. Nu mai are nici un rost ca acest castel să-și demonstreze, în continuare, calitățile militare, căci nu mai este decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și din spate și arătați-le cu cât curaj cum cad florile cireșilor de munte! Strigătele de răspuns din partea aprigilor războinici, susținând că aveau să îndeplinească porunca întocmai, răsunară ca un vârtej de vânt. Cu toții priveau în sus, spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și, un timp, se auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se punea problema alegerii între voință și moarte. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mai mult decât exteriorul bărbătesc al lui Katsuyori și îl considerau cutezător, aspru chiar. Dar, adevărul era că, în acțiunile sale față de vasali, proceda în cel mai calculat mod. În plus, își respecta, cu extremă strictețe, propriile principii - onoarea de senior și auto-reflexia. Continuase în tradiția tatălui său și învățase principiile Zen de la Kaisen. Însă, cu toate că avuseseră același maestru și studiaseră buddhismul Zen, Katsuyori nu îl putea aplica în viață, așa cum o făcuse Shingen. „Cum a fost cu putință să cadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
vieții nu vine decât o singură dată și e de părere că s-ar putea ca femeile să se stăpânească mai ușor dacă ar sta aici, cu samuraii. Dacă primește permisiunea dumneavoastră, se va muta aici imediat. Care sunt dorințele seniorului meu? — Perfect, răspunse repede Katsuyori. Adu-le pe soția mea aici și pe cele nevestele tinere. În acel moment, moștenitorul său, în vârstă de cincisprezece ani, Taro Nobukatsu, păși înainte, încercând să-i schimbe gândul: — Tată, nu crezi că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
tată. Taro își mână calul spre silueta singuratică a părintelui său. Punând la un loc toți vasalii, samuraii de rând și pedeștrii, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Erau însă multe palanchinuri și lecției lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare, cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se înalță flăcările! Mulțimea de femei abia îndura plecarea și, când ajunse la doar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
flăcări și nori de fum negru, în timp ce castelul din noua capitală ardea. Îi dăduseră foc în zori. — Nu vreau să am o viață lungă, spuse una dintre femei. Ce fel de viitor voi vedea? Să fie oare acesta sfârșitul clanului Seniorului Shingen? Călugărița, care era mătușa lui Katsuyori, fermecătoarea fată, care era nepoata lui Shingen, soțiile membrilor clanului și servitoarele lor - toate erau înecate în lacrimi, ținându-se unele de altele pe când plângeau sau strigându-și copiii. Ace de păr din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
sfârșitul. Era dimineața celei de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese în sat, de cu noapte, și reveni după ce făcuse o recunoaștere a pozițiilor inamice. În dimineața aceea, îi dădu seniorului său raportul, gâfâind sufocat: — Avangarda forțelor Oda a intrat în satele din apropiere și pare să fi aflat de la țărani că dumneavoastră și familia dumneavoastră sunteți aici, stăpâne. Se pare că cei din Oda au înconjurat zona și au tăiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
albă, privea în jur, amețită. Femeile care o înconjurau izbucniseră în lacrimi. Dacă tot ne-a fost scris să ajungem aici, mai bine am fi rămas în castelul cel nou de la Nirasaki. Ce jalnic. Așa se cade să arate soția seniorului clanului Takeda? Lăsate în voia lor, femeile plângeau nenorocite, lamentându-se, la nesfârșit, una alteia. Katsuyori se duse la soția lui, pentru a o îndemna să plece: — Tocmai i-am ordonat ajutorului meu să-ți aducă un cal. Chiar dacă am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
valetul personal al lui Katsuyori, și cei doi frați mai mici ai săi, îi fuseseră sincer devotați stăpânului lor. Sozo avea douăzeci și șase de ani, următorul avea douăzeci și unu, iar cel mai mic, doar optsprezece. Împreună, își apăraseră, cu fidelitate, seniorul osândit tot timpul, de la căderea noii capitale, până în ultimele momente de pe Muntele Temmoku. — Cu asta, pot pleca fără regrete. Golind ceașca pe care o primise, Sozo se întoarse și le zâmbi fraților săi mai tineri. Apoi, reveni spre Katsuyori și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Katsuyori aruncă arcul jos și luă o halebardă, după care ridică o sabie lungă. De-acum, inamicul ajunsese chiar în fața lui, iar o luptă între tăioasele lame dezgolite n-avea să dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe rând. Armura lui Katsuyori se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
arcul jos și luă o halebardă, după care ridică o sabie lungă. De-acum, inamicul ajunsese chiar în fața lui, iar o luptă între tăioasele lame dezgolite n-avea să dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe rând. Armura lui Katsuyori se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea încețoșată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
poarta templului se afișă felul în care va fi răsplătită pentru întreaga armată, iar, în ziua următoare, Nobunaga se întâlni cu toți generalii și petrecură în cinstea victoriilor lor. — Se pare că ai băut cam mult pe ziua de azi, Senior Mitsuhide. Cam rar pentru dumneata, cred, îi spuse Takigawa Kazumasu vecinului său. — Sunt beat, dar ce să fac? Mitsuhide părea să fi ajuns într-o stare de ebrietate totală, lucru care nu i se mai întâmplase niciodată. Chipul său, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Takigawa Kazumasu, iar ochii care-l priveau fix nu aveau deloc chef de râs. Mitsuhide observă - poate, speria inconștient de ceva - căci Nobunaga se ridică deodată în picioare. — Ia ascultă, Cap de Kumquat! Stăpânindu-se, Mitsuhide se prosternă la picioarele seniorului. Simți nervurile reci ale unui evantai lovindu-i de două-trei ori ceafa. Da, stăpâne? Culoarea, beția, chiar și luciul cheliei lui Mitsuhide păliră dintr-o dată, căpătând culoarea lutului. — Ieși din încăpere. Evantaiul lui Nobunaga i se dezlipi de ceafă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mânecă, era cel mai probabil ca podeaua verandei să fi răsunat din nou. Ranmaru nu făcu nici o referire directă la evenimentul care se petrecea chiar înaintea ochilor săi, ci spuse doar atât: — Vă rog, întoarceți-vă la locul dumneavoastră, stăpâne. Seniorul Nobutada, Seniorul Nobusumi, Seniorul Niwa și toți ceilalți generali vă așteaptă. Nobunaga, îmblânzit, reveni în sala aglomerată, dar nu se mai așeză. Rămase în picioare, privind în jur. — Iertați-mă. Cred că v-am cam stricat cheful. Mâncați și beți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cel mai probabil ca podeaua verandei să fi răsunat din nou. Ranmaru nu făcu nici o referire directă la evenimentul care se petrecea chiar înaintea ochilor săi, ci spuse doar atât: — Vă rog, întoarceți-vă la locul dumneavoastră, stăpâne. Seniorul Nobutada, Seniorul Nobusumi, Seniorul Niwa și toți ceilalți generali vă așteaptă. Nobunaga, îmblânzit, reveni în sala aglomerată, dar nu se mai așeză. Rămase în picioare, privind în jur. — Iertați-mă. Cred că v-am cam stricat cheful. Mâncați și beți cu toții după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
probabil ca podeaua verandei să fi răsunat din nou. Ranmaru nu făcu nici o referire directă la evenimentul care se petrecea chiar înaintea ochilor săi, ci spuse doar atât: — Vă rog, întoarceți-vă la locul dumneavoastră, stăpâne. Seniorul Nobutada, Seniorul Nobusumi, Seniorul Niwa și toți ceilalți generali vă așteaptă. Nobunaga, îmblânzit, reveni în sala aglomerată, dar nu se mai așeză. Rămase în picioare, privind în jur. — Iertați-mă. Cred că v-am cam stricat cheful. Mâncați și beți cu toții după pofta inimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
rog. Saito Toshimitsu era un om foarte stăpânit și-și reținu vizitatorul pe loc, fără a schița nici o mișcare. — Întrucât ați făcut atâta drum până aici, n-ar fi politicos să vă las să plecați înainte de a fi vorbit cu Seniorul Mitsuhide. Dacă, după plecarea dumneavoastră, îi spun stăpânului meu că Yusho a venit în vizită în absența lui, mă va certa și mă va întreba de ce nu v-am reținut aici. Și deschise intenționat un nou subiect, străduindu-se să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de puțin. Toshimitsu intră în baie, luă puțină apă fierbinte într-o gălețică și trecu în spatele stăpânului său. Cu siguranță, nu mai făcuse niciodată acel lucru, dar, pe moment, nu dorea decât să ridice moralul, peste măsură de scăzut, al seniorului. Se cuvine ca un general să-mi curețe murdăria de pe spate? întrebă Mitsuhide. Era modest până la capăt. Întotdeauna manifesta rezerve chiar și față de vasalii săi și se punea întrebarea dacă aceasta era o calitate sau un defect. Toshimitsu nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
merge mai departe, vrea să se oprească pentru a vă vedea și a vă întreba ce mai faceți. — Unde e? — L-am pus să aștepte în camera mea. — Serios? Ei, atunci să mergem acolo. — Probabil îi va fi rușine dacă seniorul va veni personal să-și vadă oaspetele. Vi-l aduc imediat. Nu, nu. Vizitatorul nostru e un om cu gust. Nu va fi necesar să fim peste măsură de formali. Pentru Mitsuhide fusese pregătită o masă elegantă, în sala casei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]