22,588 matches
-
mare victorie de care va fi mândru toată viața lui și pentru care va primi multe felicitări din partea conducerii. În plus, se alesese și cu prietenia a doi oameni deosebiți și mai ales cu ... Amina cea plină de iubire și senzații nemaiîntâlnite. Acum că totul a ieșit cu bine, voia să se culce imediat pentru că avea capul greu și chiar acesta Începuse a se Învârti din ce În ce mai tare. Ajuns În camera cea mare se Întinse În pat, așa Îmbrăcat și adormi imediat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu i s-a părut ciudat faptul că și el evita să stea de vorbă cu cei din sat. Acum se ducea el la piață în Brinac, când era zi de târg. Când s-a dus prima oară, a avut senzația că lucrurile atât de bine cunoscute îl dau în vileag la tot pasul: i se părea că, deși nimeni nu-i rostește numele, stâlpii de la răspântii îl vor trăda, că tălpile pantofilor îi scriu numele în praful de pe marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
putere de cumpărare - media salarială pentru 2/3 din bugetari - la finalul anului vor rămâne cu cca 650 lei. Iar asta se va traduce în credite neplătite, evacuări din apartamente, mașini - și alte bunuri - returnate la dealeri. Dacă cineva are senzația că o astfel de decizie poate fi izolată de restul României (mediul privat mai ales), se înșală amarnic. După ce că salariile sunt mici și uneori chiar ne simțim sclavi moderni, acum ajungem să fie și cu 1/3 mai mici. știți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
înghite rapid încărcătura vaporului. Alt pește mare: fostul ofițer DIE Ioan Niculae sparge valurile într-un iaht luxos. și el are, acasă, acvarii și pești. Vedem imagini cu Niculae filmate prin pereții de sticlă străbătuți de mici umbre tăcute. O senzație ciudată, aproape ireală: Niculae și lumea subacvatică parcă s-au contopit. Încă un desen animat: fabricile comuniste dispar mărunțite într-o uriașă mașină de tocat. Din ea, se scurge o pastă roșie. Se transformă în vile, mașini luxoase și iahturi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
făcea bani pe litoralul românesc reușind să stea nemișcat minute-n șir, ca o statuie. Cei mai mulți bani îi scotea pozând ca Jupiter pe digul de la Neptun. De câțiva ani, dispăruse din peisaj. Pe vremuri, Triplu Ve făcuse un reportaj de senzație cu mimul, reușind să vorbească singur un sfert de oră, timp în care Sandu nu scosese un cuvânt, nu clipise, nu respirase. Sau, cel puțin, nu se văzuse că respira. Se apropie de statuie și-i șoptește: — Sandule, tu ești
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai puțin inspirați... „În artă, emoția este sediul memoriei” (M.Vișniec). Bine ar fi să o afle și o anumită parte a regizorilor... Sunt spectacole, din ce În ce mai multe, despre care nu poți, nu știi, ori nu-ți vine să vorbești. Ai senzația că ai uitat cuvintele. Am văzut numai la Iași, În ultimul an, trei dintr-astea. Ei și? Ce contează?... Printre fobiile lumii, una mi se pare pe cît de rară, pe atît de interesantă: frica de clovni (conerofobia)! Nu e
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
capitulat deja, cu scuturi și săbii de ploaie obiceiuri vechi, moștenite, respectate). nu știu de ce, dar tu întotdeauna te trezești devreme iarna vine mai intâi pentru tine cu prima ei zi, care modelează albul pe conturul nostru cu prima ei senzație formidabilă, că aerul e o imensă cascadă albă, în colțurile ascuțite ale acestei câmpii de lumină a cărei cădere te sperie, te face să mă iubești, exact atât cât trebuie să mă iubești. la semnul tău, la zâmbetul tău, la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc și e cu adevărat timpul să te unești pentru totdeauna cu alesul inimii tale. nouă deasupra: reverență, respect, sinceritate, emoții, senzația că într-adevăr se întâmplă o minune: unirea ta cu iubitul tău, cel care te-a lăsat să seceri grânele de pe pământul lui, cel care ți-a zărit lacrimile amare vărsate de-a lungul zilelor de muncă, cel care ți-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de lacrimile urșilor clanului abenakis și alte asemenea produse de cea mai bună calitate, care necesită multă hărnicie și pricepere. fără tine s-au prăbușit moleculele din mine în ADN-ul tău s-au amplificat mișcările mele de leu de senzație în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări protejez acum puii de fulgi de zăpadă, de cenușă, puii de făcut focul de flori - orhidee, crizanteme, caprifoi la un pahar de vin pe care ți-l ofer pentru că fără
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dorești să comanzi una, nu ai vreme, suflețelul tău drag o fi și ajuns pe prispa ta până acum. șase în al patrulea loc: în timp ce amabilele și numeroasele fetițe cu cap de crizantemă se învârt încolo și încoace, dându-ți senzația că au mai făcut asta de o mie de ori, că sunt reale profesioniste, realizezi că nu te-ai gândit sub nici o formă la luna de miere, orice mireasă trebuie să plece cu alesul inimii ei întro lună, măcar într-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lemn plimbarea pe chang an, ca pe un covor fermecat, sub soarele de toamnă ca o căpșună acoperit cu frișcă de nor pietrele semiprețioase din piața mătăsii, transformate în mici lumi colorate de zâmbete și atingeri golul adânc din spatele pieptului, senzația de prăbușire, din care ne salvam în fiecare zi, unul pe celălalt lacrimile de bucurie, cristalizate toate în statuete și așezate cu grijă în vitrina dragostei noastre scrisul poemelor peste salata caesar și supa de linte din meniul de room
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și îndesat și cam asta îi era toată activitatea. Nu mai rămânea loc de altceva. O grijă obsesivă pentru obiectele tehnice. De fapt, avea și o mașină de spălat pe care nu a folosit-o niciodată, dar îi dădea o senzație de confort să știe că mașina e acolo la locul ei. Aveam cu toții psihologii de sinistrați. Și asta se vedea și în consumul TV. La mine, la unchi-miu’ și la Rain man. Ochelarii De dimineață, am, n-am treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fie mai mult de cinșpe. Însă nu îi poți socoti. O hoardă de aurolaci. Viermuiesc, nu stau locului, se agață de bare ca maimuțele antropoide de liane, se dau huța, se hârjonesc sub privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie episodul World Trade Center. La un moment dat, aurolacii migrează spre spatele autobuzului. Mirosurile persistente îi îndepărtează pe „localnicii“ din acea parte a autovehiculului. Localnicii migrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
luat copiii. Vezi Doamne, știau că țiganii noștri vând copii. Mit frühstück Am ocolit tot lacul Balaton, că Budapesta am zis s-o lăsăm pentru la întoarcere. Pe la trei jumate după-masă, știam că trebuie să ne apropiem de Viena. Prima senzație a fost așa. Se auzea un zumzet, ca un stup, parcă te-a băgat cineva într-un cazan și zdruncină. Și din ce în ce mai tare, din ce în ce mai tare... Pe ce stradă om fi intrat noi, că la un moment dat m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de identitate. Nu punea neapărat toate acestea la inimă, dar se simțea singură, însingurată. Din când în când, la vederea unui bărbat chipeș, avea percepția unui sentiment deosebit, ca și cum întreaga ființă i-ar fi fost săgetată de o înfiorare, asemenea senzației atingerii unui fir electric neizolat. Era și ea tânără. Îi dădeau și ei târcoale chemările plinătății vârstei, pe care oamenii le numesc cu un termen generic dragoste. Dar nu avea semne că cineva i-ar fi urmărit pașii sau ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vorbă cu dânsul, să-i mărturiseacă un gând ce săpa în creierul ei cu puterea unui buldozer. Cât mă bucur, domnule doctor, cât mă bucur că pot sta puțin de vorbă cu dumneavoastră... Cât mă bucur!, repetă ea. Aici am senzația că sunt izolată de lume, ca și cum aș fi într-un deșert. Cum vă mai simțiți? Temperatura a mai scăzut. Antibioticele și-au făcut efectul. Mi-e mai bine, dar acum, de când ați venit dumneavoastră, parcă m-am și însănătoșit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și ea sub aripa ocrotitoare a părinților ei. Stătu un timp pentru a se reculege, apoi deschise poarta. Făcu vreo câțiva pași pe cărăruie, apoi se opri în loc preț de câteva minute pentru a privi în toate părțile, având strania senzație că este urmărită de mai multe umbre nedefinite. Erau cu siguranță ideile care-i fuseseră inoculate obsesiv de cei din jur și care acum luaseră înfățișări înspăimântătoare. În cele din urmă, porni cu pași șovăielnici către ușa care despărțea lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o proprietate a ei. Fii al ei! Mâine nu mă vei mai găsi aici. Uite acum îmi vine să te omor! El se uită speriat la fața ei congestionată, care exprima fără nici un menajament cumplita sentință ce îl aștepta. Avea senzația unui om ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
frumos, înseamnă că în curând vei citi multe cărți, vei ajunge un învățat!... Era fericită și în același timp nefericită! Era fericită că avea băiat mare, putea discuta cu el o sumedenie de lucruri, dar n-o părăsea nici o clipă senzația că în fiecare zi, se adăuga câte o picătură amară de mâhnire în paharul suferințelor sale. Evita însă, pe cât îi stătea în putință, să-i dea copilului explicații ample despre obsedanta lui întrebare: Dar tăticul meu când mai vine, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
masa împreună cu el! Aștepta un timp până uita de mâncare, de ea și de toate. Zdrobită de gânduri, halucinând, pierzându-și controlul, adormea îmbrăcată. Intra în noapte ca într-o lume a neștirii. Îmbrățișa o pernă. Avea în acest fel senzația că puiul ei doarme lângă ea. Nu strângea prea tare perna, nu voia să-l trezească. În zori, când nu-l găsea, plângea, striga, ieșea din bloc și întreba pe toată lumea: Nu l-ați văzut pe Răducu' meu, nu știu unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
melancolice, înclinate spre reverie și locuind mental în sfere siderale. Nimic din comportamentul lor însă nu demonstra că au simțul realului; imaginația, îmbolnăvită și ea, le scosese de sub controlul normalului, făcându-le să călătorească în alte zone și dându-le senzația iluzorie că sunt pe deplin fericite. Când Simona se trezi a doua zi, văzu în jurul ei femei despletite, îmbrăcate în cămăși albe nefiresc de largi, făcând diferite gesturi obscene. Câteva se plimbau într-un du-te-vino continuu prin încăpere, în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
stresului și situațiilor conflictuale, respectarea cu strictețe a tratamentului de menținere a echilibrului psihic sub supravegherea unui medic. Cum trecu dincolo de porțile spitalului, deși cerul i se păru mai albastru, soarele mai cald și plin de blândețe, Simona avu ciudata senzație că este o însingurată, că pășește într-o lume care nu e a ei. Cu acest gând șovăielnic porni spre singura ei rudă mai apropiată, mătușa Varvara, sora mai mică a tatălui ei, situată într-un frumos sat de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou pentru dânsul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme. Acela a fost momentul când și-a dat bine seama că acea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]