2,840 matches
-
de evidentă îl liniștea, pe când calmul Brâncoveanului îl punea pe gânduri. Să fi fost oare doar rolul pe care și-l asumase întrun scenariu imaginat chiar de el sau, așa cum o făcuse de mai multe ori, în ciuda tinereții sale, îi sfida pe toți pentru că era pe departe cel mai bogat boier din țară...? Sta așezat pe pervaz. Cu mâna stângă număra într-un joc nesfârșit nodurile unui șnur negru cu ciucuri împletiți, în timp ce privirile îi rătăceau prin grădina micului palat voievodal
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alături cu noi să citești diata doamnei Ilinca postelniceasa, mama noastră. — Eu, măria ta? Întrebarea îi uimi pe toți, și acum, în sala plăcută cu gust decorată a cancelariei, nu se mai auzea nici o respirație. Ce să fie asta, îl sfidează cineva pe temutul vodă Șerban sau pur și simplu Brâncoveanul nu auzise când îl numise vodă ca să citească? Șerban Vodă își măsură din ochi nepotul, remarcând eleganța caftanului, frumusețea tunsorii bărbii și arcul negru al sprâncenelor, același cu al doamnei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
galop, încălcând recomandările țipate ale lui Pylarino. Soarele ardea neobișnuit de tare. Voievodul, domolind galopul, le-a strigat însoțitorilor: — O să plouă! Și-a înfipt pintenii în burta armăsarului care a zvâcnit în galop. Se aplecase și se lipise de cal, sfidându-și vârsta și boala prin care trecuse. Au galopat doar câteva minute. În fața lor, peste verdele crud al luncii apăru o cruce mare din piatră albă. În dreptul ei, vodă opri, făcând o roată cu armăsarul. Și ceilalți doi opriră. De la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
omoare, militanții au improvizat o targă din lemne și bucăți de materiale, ducând-o apoi la spital. Seiple își continuă povestirea: În timp ce stăteam față în față cu Mary și vorbeam cu ea, i-am spus: "Mary, ceea ce s-a întâmplat sfidează orice logică. Acești oameni au încercat să te omoare. De ce te-au dus la spital a doua zi?" Ea mi-a răspuns: "Știi, uneori oamenii răi sunt învățați să facă lucruri bune." Iar eu i-am spus: "Mary, ce simți
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
au întărit autoritatea insurgenților jihadiști și tendința de a le valida legitimitatea în rândul musulmanilor. Ceea ce era înainte o rețea marginală a devenit acum o mișcare populară"181. Așa cum comunismul s-a folosit de săracii din întreaga lume pentru a sfida Occidentul, Al Qaeda este judecată de numeroși oameni în funcție de cei pe care îi combate, și nu de ceea ce reprezintă. Pentru a da mai multă intensitate emoțională cauzei lor, liderii teroriști amintesc cu insistență de vremurile lui Mahomed, când războinicii islamici
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
vorbească, reușind astfel să dejoace un complot care viza deturnarea unor avioane. În plus, cultura populară americană admiră de multă vreme genul de personaj interpretat de obicei de John Wayne sau Clint Eastwood: eroul dur care îi pedepsește pe ticăloși sfidând toate regulile. În 2005, personajul principal al unui serial de televiziune foarte popular, 24, a recurs la tortură în mod repetat ca să obțină informațiile necesare pentru a proteja America de atacuri teroriste. În această dramă, președintele este zugrăvit ca un
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
mai bun în noi Cei care pretind că dețin adevărul în legătură cu marile probleme ale lumii nu îmi inspiră prea multă încredere. Siguranța nu este o calitate în sine; aceasta depinde de ceea ce suntem siguri că este adevărat. Religia în particular sfidează orice încercare de a o dovedi. Mi se pare interesant, de exemplu, că unele grupări creștine încearcă să folosească metode științifice pentru a demonstra că rugăciunile dau rezultate. În acest scop, ei împart o listă cu oameni bolnavi în două
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
aceasta a cunoscut faza agricolă; în "Al Doilea Val", omenirea a traversat faza industrială; iar cel de "Al Treilea Val" corespunde civilizației contemporane, caracterizate prin mutații complexe la nivel cultural și societal: Această nouă civilizație este atât de revoluționară încât sfidează toate presupunerile noastre anterioare. Vechile moduri de gândire, vechile formule, dogme și ideologii, oricât de îndrăgite sau folositoare vor fi fost ele în trecut, nu mai corespund realităților. Lumea care se naște rapid din ciocnirea noilor valori și tehnici, noilor
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
atât de caracteristice: "Orice femeie care nu e pierdută e o excepție". Această vorbă de duh, ieșită dintr-o gură augustă, era cu mult mai energică; era traducerea literală a unui aforism al lui Platon. Dar cum greaca, precum latina, sfidează buna-cuviință, ne veți fi recunoscători că nu cităm textual. Ca Platon să fi adus această jignire femeii grece în epoca cultului formei, în vremea când legea religioasă prescria sacrificiile în onoarea lui Priapus, înțelegem; dar să o aplici unor femei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Europa numeroase războaie de acaparare de noi teritorii. Polonii diplomați se afiliază Otomanilor. Petru face o incursiune armată luânduși înapoi Pocuția, dorind continuitatea politicii precursorilor. Aplică noi strategii hotărâtoare cu gânduri semețe, păstrând principatul în vechile hotare. Încheie noi alianțe, sfidând puterea turcului. Când în Ungaria se dau lupte între descendenții la tron, în Transilvania, sași și secui se revoltă. Petru trece în Transilvania ajutându-l pe Zapolia. Situația era disperată. Tătarii și turcii se năpusteau spre granițile Principatului. Veneau în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
puțin îmi pasă, dar eu mă hrănesc acum din rodul credinței mele și după pofta pe care o am, ar trebui să domnesc un veac! Aruncă-te în viață! Definește-ți credința! Și poate ne vom întîlni și mă vei sfida: în acele clipe, dușmănindu-ne, vom avea amândoi certitudinea permanenței noastre pe acest pământ. Și punct. A bătut cu palma în masă. A urmat o tăcere ca un piuit după o lovitură dată într-o nicovală. Dar eu n-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
opoziție împotriva anexării forțate a provinciei la Ungaria, fără recunoașterea dreptului lor la naționalitate și organizare democratică. În ciuda pericolului reprezentat de aglomerările urbane pentru propagarea holerei, care, deși în scădere, mai constituia încă o primejdie, miile de țărani români au sfidat boala, reunindu-se în mare număr la cea de-a treia adunare națională de la Blaj (16-28 septembrie)335. Totuși cu prilejul acestei adunări a căzut o victimă a holerei dintre fruntașii românilor, și anume - profesorul greco-catolic Dumitru Ladai, de la Seminarul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ca pe o vicleană vrăjitoare ce vrea să-mi pună aripi de gheață să nu mă mai pot ridica. Până și ghioceii și-au propus să-mi fie printre aliați. Ei sunt puternici deși par plăpânzi; ies ca un buldozer, sfidând-o, de sub pătura de nea. Sub razele de soare, sigur, am să reînnoiesc și-n suflet, primăvara, o nouă iubire o să-mi plămădească... Poveste simplă de iarnă Simt cum fuge timpul și stelele dispar; vine iarna, anotimpul static și cuminte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Ține seamă că aproape nu mai vede, după câte operații a suferit la ochi. A ajutat-o o studentă. Fata se întoarce brusc spre flautist, încordată, ca și cum ar fi fost deconspirată. — Dar a lucrat și dânsa, bineînțeles. Nepermis de mult, sfidând medicii. Neagu a mai găsit o sticlă și o ridică din frapieră, victorios. Sticla udă picură pe fața de masă mototolită, peste resturile sleite de carne și peste cioturile de oase fumurii. — Dumneavoastră văd că nu mai vreți, se scuză
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita, într-ade văr, elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un contur colțuros și palid. Răvășirea arătată tuturor și amară, urâ țenia provocatoare, apropiată de un soi de frumusețe întoarsă, care sfida canoanele. Se rotește cu scaunul, apleacă ghiuleaua planșetei, o trage mai aproape. Schema de pe desen e complicată : o abandonase, ieri, după numai o oră. Caropol îi pusese în vedere că trebuie s-o completeze singură, s-o readapteze, inginerii sunt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
măcar unul, până se mută în apartamentul cumpărat. Încă ceva : ea și-a acceptat chipul. Chinuită, dar puternică, bucuroasă să-și vadă suferința atât de fidel marcată. Până la schimonosirea tuturor liniilor. Un tată marinar. Ardoarea de-a se arunca primejdiei, sfidând reținerile. Nu se va prăbuși, dar se va micșora și se va usca. Punct. Punct. Ortansa și-a luat chiriașul pe după umeri, l-a împins afară din cameră. La bucătărie, alămurile au tăcut ; coana mare ar putea să apară în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că pe aici e liniște... când colo... ― Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urmărind cu interes lumina și tunurile. Ceva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâncare, că trebuie să vă fie tare foame... Poftiți dincoace în odaie... Auzind glasul românesc, cei doi gradați ridicară deodată nasurile spre ordonanță, mirați. Bologa observă mișcarea lor și răspunse cu o mândrie copilărească, parcă ar fi căutat să le sfideze uimirea: ― Bine, Petre... Chiar mi-e foame, căci în tren mai mult am răbdat decât am mîncat! În tindă, prin ușa rămasă întredeschisă, auzi glasul unuia: ― Mi se pare că și locotenentul e valah... Vorbele acestea aproape disprețuitoare, care altă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de mult a iubit-o! Peste drum crucea din turnul bisericii strălucea cu fulgerări de aur. Ochii lui Apostol se încăpățînau să înfrunte razele ce izvorau din trupul crucii, parcă lumina lor orbitoare și triumfătoare ar fi încercat să-l sfideze sau să-l dojenească tocmai în momentele când creierii lui se frământau cu necredința ființei care i-a frânt în două viața. Apoi deodată privirea lui coborî de la cruce, jos, în cimitirul de lângă biserică, și descoperi piatra cu inscripția aurită
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
suferințe, cu aripile fanteziei frậnte. Nu reușisem să mă dăruiesc celui drag la momentul potrivit, uitậnd că uneori chiar și divinul trebuie să se umilească și să-și împartă nemurirea cu muritorii. Mă lăsasem intimidată de o femeie stinsă, în loc să sfidez eu însămi moartea, iubindu-l pe Yon. Mă obsedau mereu cuvintele lui: - Dacă nu acuma, cậnd? I-aș fi răspuns: acum, Yoane, acum! Era deja prea tậrziu, fiecare dintre noi avea probemele lui. N-am rezistat însa tentației de a
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
care firicelul acela de sậnge care i se prelungea din gură să-i poată reda forța de a-și întoarce tractorul în brazdele pămậntului. Am asociat numaidecật sậngele cu viața. În purpuriul lui, vedeam forța de a clocoti, de a sfida legile gravitației, de a înălța fruntea senină a gậndurilor către soarele care sta să răsară de după crestele munților. Mi s-a părut atunci în inconștiența mea candidă că reușisem să sfidez moartea, pentru că nu mă înfiorase cu nimic trupul acela
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
purpuriul lui, vedeam forța de a clocoti, de a sfida legile gravitației, de a înălța fruntea senină a gậndurilor către soarele care sta să răsară de după crestele munților. Mi s-a părut atunci în inconștiența mea candidă că reușisem să sfidez moartea, pentru că nu mă înfiorase cu nimic trupul acela golit de suflet. Mă simțeam puternică, învingătoare, întoarsă parcă dintr-o bătălie crậncenă, cu laurii victoriei încununậndu -mi fruntea, pur și simplu pentru faptul că nu mă speriasem în fața destinului tragic
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
o fậntậnă, lăsậnduși memorabilii lui teneși chinezești acolo lậngă ghizdele, ca pe un semn al neobositei treceri, cu simplul și de mult banalul machiavelism: “Scopul scuză mijloacele”. Scopul? Care scop? mă întrebam eu atunci. Ironia genială cu care elevul Mareș sfidase viața, în ceea ce avea ea mai enigmatic, a fost pentru mine un îndelung prilej de meditație. Surậsul enigmatic de pe fața lui încă adolescentină mă incita, să privesc cu atenție esența lucrurilor și să cred că geniul și nebunia au întotdeauna
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
o cultură seculară, cu tradiții bine întemeiate, de la care America ar trebui să ia notițe și să învețe, nu să le distrugă. Aceste țări sunt la fel de bogate în resurse umane ca și în resurse petrolifere. Sfidậndu-i pe arabi, America se sfidează pe sine, căci puterea forțelor aeriene poate fi uneori vulnerabilă în fața “calului troian” strecurat cu abilitate printre zgậrậie-nori. Acel 11 septembrie m-a șocat. Tocmai ieșisem din baie șimi căutam grăbită niște șosete printrun sertar aflat întậmplător prin prejma televizorului
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
eficientizării zestrei genetice, furnicile și albinele ne-au luat-o zdravăn înainte. Ce neobrăzare! Adaptabilitatea la mediu poate fi soluție de supraviețuire. Sau înfrângere. Omul contemporan se grăbește să devasteze o planetă muribundă. Stresul este dovada cea mai clară că sfidăm ritmurile naturii. Nu suntem în afara naturii, ci împotriva ei. Omul - acest Gengis-han al naturii. Suntem din ce în ce mai convinși că strămoșii noștri se împiedicau în prea multe păduri. Suntem niște oameni fericiți! Am apucat să fim contemporani cu trandafirul și privighetoarea. Poluarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]