13,467 matches
-
a lui M. Kogălniceanu către mitropolitul Moldovei, prin care îi făcea cunoscut că n-a oprit „industria de șiac” de la mănăstirea Neamț socotind că acolo se fabrică postav exclusiv pentru nevoile mănăstirii. Cum însă mănăstirea a sporit numărul mașinilor și silește pe călugări să lucreze peste necesități, aducând chiar meșteri nemți, se vede silit a cere chiriarchului închiderea fabricii. Fabrica folosea ca materie primă lâna oilor din proprietatea mănăstirii. „Boielele” (naturale sau vegetale) erau aduse de la Cernăuți. Se importau: lemn de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu totul deosebită se aflau meșteșugarii din mediul sătesc. Prin Regulamentul Organic, ca și prin așezământul din 1851, țăranilor li s-a confirmat dreptul de a practica meșteșugul, dar numai ca o îndeletnicire complementară agriculturii. Meșteșugarii din sate au fost siliți să rămână, înainte de toate, agricultori, clăcași legați de îndatoriri feudale față de stăpânul moșiei. În art. 32, anexa lit. Z din Regulamentul Organic, se spune că birnicii „au dreptul, după obiceiul pămîntului, de a-și întrebuința meseriile ce uneltesc a butnăriei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
birnicii „au dreptul, după obiceiul pămîntului, de a-și întrebuința meseriile ce uneltesc a butnăriei, a cărăriei, a rotăriei, a morăriei, a cărăușiei, a pescăriei, a teslăriei, a pietrăriei i altele de acest fel rucodelnice [manuale] meșteșugărești, fără a fi siliți de a-și lua patente. Iar a deschide dughene prin târguri și a se strămuta cu locuința din sate nu sunt volnici decât după articul 127 a capului de finanț”. Ei se pot tocmi la lucru și „depărtat de satele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Principatele moldo-române au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni, uniți cu Ungaria și Transilvania, de unde au primit totdeauna ajutoare spre a se lupta împotriva deselor opintiri ce făceau turcii pentru a-i supune. În cele din urmă, nevoia a silit pe părinții noștri a se preda supt mari condiții, folositoare și însemnate, pe care însă tiranii întâi au început a le restrânge...”; să ne ajutați, încheiau patetic boierii, să scuturăm jugul. În al doilea memoriu către același, delegații munteni afirmau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care, în ansamblul ei, omenirea nu și-l poate îngădui”; cultura înseamnă „activism sobru și responsabil”. Preferințele lui Alexandru Zub înclină vizibil spre explorarea, întreprinsă cu voluptate, a lumii ideilor și a purtătorilor ei - cărturarii, pentru că aceștia s-au silit să apere, ca pe o moștenire sacră, istoria poporului român și demnitatea valorilor sale spirituale, pregătind astfel momentul afirmării în cultura universală. V. Pârvan i se înfătișează ca un model, un exemplu de asceză intelectuală și devoțiune, omul care, la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rusesc fiind îngrădit, ceea ce lipsea Rusia de o bază materială pentru susținerea în fapt a bazelor tratatului de la Unkiar Iskelessi; în 1837, rușii sprijină asediul indian al Heratului („cheia Indiei”) și, drept ripostă, englezii atacă pe mare Iranul, care este silit să ridice acel asediu; în 1839 englezii atacă Afganistanul și sunt nimiciți, iar rușii întreprind expediția Perovski spre Hiva, care eșuează și ea. Imbinând acțiunea diplomatică cu cea militară, rușii anexează în 1846 pe cazahii din vechea Juză și-și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
previziunile optimiste, decât de cele pesimiste. Totuși, ea a fost nevoită să cedeze Karsul, sudul Basarabiei și Delta Dunării, încetând să mai fie riverană marelui fluviu timp de 22 de ani; „pentru prima dată - nota Fr. Engels - ea a fost silită să renunțe la principiul de a nu ceda niciodată vreun teritoriu pe care l-a anexat”. Rusia a fost, de asemenea, constrânsă să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Române și Serbiei și să se supună interdicției de a poseda arsenale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
inclus ca stare: dacă Abellio este gata să accepte terțul inclus ca principiu, în schimb e prea puțin înclinat să-l accepte ca stare. În termeni mai formali, am putea spune că lui Abellio nu i-ar plăcea să fie silit să includă ternarul (TT, TA, TP). Asta ni se pare foarte instructiv în ce privește raporturile pe care Abellio le întreține cu propria sa structură absolută. Binarul (AT, PT) este aparent absent. Cele două elemente respective sunt însă prezente în structura absolută
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
formate tot de el soarele din "particule subtile" (subtil particles) că sfera (Orb) centrală ce se echilibrează pe șine (self-balanc'd). Los îl leagă pe Urizen de acest soare eteric (materio-spiritual, făcut din particule "subtile", nu încă în totalitate materiale), silindu-l astfel să pornească procesul creației materiale. Astfel, Los creează formă umană arhetipala, Omul Universal că alcătuire fibroasa, identic inițial cu întregul cosmos. Acest cosmos plin de canale pipes sugerează în mod straniu universul einsteinian străbătut pretutindeni de "punți Einstein-Rosen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fi atacat, ar fi strigat: "La naiba cu Regele" ("Damn the King"); și ar fi rostit cuvinte sedițioase, calificînd armata și poporul drept "sclavi", pe care Napoleon i-ar putea lesne cuceri. Blake a negat aceste acuzații, dar a fost silit să apară ulterior la tribunal. La 19 septembrie soții Blake pleacă din Felpham și se întorc la Londra, la adresa 17 South Molton Street. Vor rămîne în centrul Londrei pentru tot restul vieții. *1803 În mai reizbucnește războiul cu Franța. Amenințarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Orcus; în norvegiană ork = putere) se zbate în lanțuri 233, dar mînia să este un lant spiritual. Vidul mîniei se va manifesta prin războaie și pasiuni, care vor mistui acest gol și vor face posibilă ispășirea. Dar Luvah este silit să intre în această stare inferioară, de robie, (din care se va elibera cînd Urizen îl va "scăpa din vedere") tocmai de către Urizen căzut, Prințul Luminii căzut. Numele Uri-zen ar putea însemna "Zenitul Luminii" (la Böhme, ca și la John
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înfricoșat, dar nu-Îndelung; Curînd strigắ: "Supune-te glasului meu, tinere Demon; sînt Dumnezeu în Veci de Veci. Ești tu un vizionar al lui Iisus, a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească Divină Viziune pe Fiii Raiului Că fiecare să renunțe la desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel vorbi Urizen, în sine strîns, grozav de mîndru. 335 Zece mii de mii erau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos să vadă chinurile Valei și-ale lui Lúvah chinuri, să-și tragă înăuntru desfătările. Și Vala că o umbră adesea-i apărea lui Urizen. 215 Regele Luminii o privi cum se jelea printre cuptoarele de Cărămidă, noapte și zi Silită printre focuri să trudească; glasul ei tînguios Se-aude-atunci cînd iar se lasă liniștită noapte și lucrătorii își primesc odihnă. "O Doamne, nu te uita-vei oare la ale noastre triste suferințe Printre aceste vălvătăi neîncetat trudind? stăpînii noștri aspri rîd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
viitoru-n seama lui. Primește-ți iar ale Luminii cîmpuri. De ce ai ascultat de glasul lui Luváh în dimineața-aceea groaznică Și ai luminii aprigi căi nemuritori i-ai dat amăgitoarelor lui mîini? Acum nu mai asculta de voință ta, și ești silit Să făurești frîiele de fier și de arama, să clădești ieslele de fier, 35 Să îi îmbeți 111 cu vin din teascurile lui Luváh Pîn' ce Divină Viziune și Rodire vor fi-ntru totul șterse. Ei cheamă leii tăi pe cîmpul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu sinceri camarazi, Șezînd pe sub un cort, privind turme de oi și fragede izlazuri. Tu ia cicanul lui Urthona: cuptoarele acestea reclădește-le. 150 Refuzi? oare mă necăjesc scînteile care din par îți ies? Cu valurile-mi furioase te voi sili să reclădești. Moartea alege-o sau viața; în ápele-mi te lupți; acum alege viața, Si toate Elementele îți vor sluji la ale lor alinătoare flaute: Dulcile lor însuflețitoare lire în grija vor avea lucrarea trudei tale, 155 Iar ele (-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aduceți Umbră lui Enitharmon sub minunatul nostru arbore, Încît să se Destrame Los că fumul și să nu mai fie, 115 Trageți-o-n jos pe Enitharmon la Spectrul lui Urthona, Și lui dați-i domnie peste Los, groaznică umbră. Siliți pe cei săraci cu o Coaja de pîine să trăiască, prin dulci și blînde meșteșuguri. Zîmbiți cînd se încrunta, si încruntați-vă cînd ei surîd; și cînd un om arată palid De cumpătare și de truda, spuneți-i că arată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și-n lat, știa Că-nțelepciunea în înălțimi și în străfund ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste copacul tainic. Să urce îi îngădui, pentru că el să poată face toate chipurile omenești 165 De voia să ca să asculte, dar groaznică urmare n-o știu. Los șezu-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
preoți El îi rîndui și pe Preotese, învesmîntați în măști de fiara, Inspirînd taină; și ei purtară torțe: amețitoare fumuri În jurul Templului rostogolescu-se; și luat-au Soarele arzînd că pară peste Los 30 Și, cu mașinării imense jos rostogolindu-l, siliră sfera Groaznică. Soarele, împurpurîndu-se precum un leu feroce-n lanțuri 224, Se coborî la sonul instrumentelor care-înecară huietul De roți dogite și răcnetele-ngrozitoare a' sălbăticiunilor Ce trăgeau rotile carului Soarelui; și Soarele îl așezară 35 În capiștea lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i omenească Întinzînd-o-n lung Că pe un șarpe, În vreme ce femeia-Întunecoasă, în tristă cugetare cufundata, Hrana i-o drămuia seară și dimineața în cupe și în coșnițe de fier. 80 Cu lacrimi de durere ea ne-ncetat hrană lui Orc o plămădea, Silită de surorile cu inima de fier, Fiice-a' lui Urizen, Adunînd roada tainicului arbor, încercuindu-i rădăcina Ea se-întinse prin toate ramurile-n a lui Orc putere. Acestfel Urizen, pe șine amăgindu-se, se pregătea pentru război; 85 Și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor. Ascultați cîntecul Femeilor Amalecului: 295 "O, biată făptura omenească! O, biet copil al suferinței! De ce să rătăcești departe tu de Tirța? de ce să mă silești cătușe să iți pun? Dacă mă părăsești, mă mistui-voi peste stînci. Aceste fibre ale ochilor care obișnuiau să-ți rătăcească-n depărtate ceruri, Pe mine-abandonîndu-mă, jos le-am legat c-un fier încins. 300 Aceste nări ce se-Întindeau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu trufie postu-și părăsi. Apoi pe Móloh290 îl trimiseră. Moloh n-avu răbdare. Îl trimiseră Pe Moloh cel nerăbdător. Trimisu-l-au pe Elohim 291, care-l crea pe-Adam Pentru-a muri pentru Satan. Adam nu voi, dar fu silit să moară Prin artele Satanei. Apoi Cei Veșnici pe Șadai 292 trimiseră. 400 Șadai fu mînios. Se pogori Pahad. Pahad fost-a-ngrozit. Și pe Iehova l-au trimis apoi, care-și întinse mîna cea leproasa spre Vecie. Apoi Iisus
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
răcnind în existență-ngrozitoare, Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul: iată Regele Mîndriei! 450 Adese Ochiul sau țîșnește din Abis intru tărîmurile Veșnicei sale zile, și amintirea se sforțează să-l facă mai îndurător. Apoi plîngînd coboară mînios, silind în furia-i pe toate cîte sînt De a sa voie să asculte; și-acum zadarnic áflă Că omenescul chip nu din puterea sa l-a înălțat 455 Și nici din voia-i datu-și-a Legile în vremurile Veșniciei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mormînt pe care il săpase Los 590 Pentru el însuși în Stîncă Veșniciei, tremurînd și deznădăjduit. Ierusalim peste Mormînt plînse două mii de ani305. Rahab triúmfă peste totul; și pe Ierusalim o înrobi, O Roaba care-o Voie-a să avea, silită prin arte-nșelătoare S-adore chipul de Balaur al lui Urizen, să-și dăruie Copiii 595 Pe-Altarul sîngeros. Ioan văzu aceste lucruri în Ceruri Revelate Pe Insula Patmos, si auzit-a sufletele strigînd să fie izbăvite. El văzu Desfrînata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vederii nerv/ Cu floarea-cea-de-ochi și cu virnanț,/ Căci multe încă mai avea să vadă:/ Și-i picura trei stropi din puțul vieții/ În ochi și-atîta de adînc puterea/ Acestor leacuri îngerești pătrunse,/ Chiar pînă-n ochii minții, cei lăuntrici,/ Încît Adam, silit să-nchidă pleoapa,/ Căzu și duhurile-i se-ncîlciră./ Dar blîndul Înger îl salța de mînă,/ Cerînd s-asculte cu luare-aminte:/ "Acum deschide ochii, si, întîi,/ Privește ce urmări va sta să aibă/ Păcatul tău originar asupra/ A cîtorva dintre scoborîtorii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
desluși cifrul teatral care, șlefuit pe fețe și pe munchii, să incite pe spectator să-l citească prin efectul de transparență. Spectacolul nu se va naște decît în clipa în care cei de pe scenă și cei din sală se vor sili împreună la efectul de transparență, citind unii într-alții. Dan Nasta REVISTA "TEATRUL" CENACLUL DRAMATURGILOR În lectură: "Calul verde" de Constantin Popa Însuflețită de schimbul de opinii, ședința de lucru a Cenaclului dramaturgilor, din luna aprilie, a căpătat o notă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]