3,065 matches
-
populațiilor preistorice. Pornind de la hermeneutica fenomenologică a lui Mircea Eliade și acceptând ca finalitate a acesteia existența arhetipurilor ca „modele exemplare”, pe care imaginația le reproduce, le reactualizează și le repetă fără încetare, se poate afirma o relativă autonomie a simbolismelor față de istorie. Trebuie ținut totuși cont și de eventualele alterări pe care istoria evenimențială le poate aduce și, uneori, le aduce simbolismului, deși structura imaginii arhetipale rămâne constantă (CODOBAN 1998, 86-89). Aceste sisteme simbolice primitive își mențin esența lor, cu toate că
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
care imaginația le reproduce, le reactualizează și le repetă fără încetare, se poate afirma o relativă autonomie a simbolismelor față de istorie. Trebuie ținut totuși cont și de eventualele alterări pe care istoria evenimențială le poate aduce și, uneori, le aduce simbolismului, deși structura imaginii arhetipale rămâne constantă (CODOBAN 1998, 86-89). Aceste sisteme simbolice primitive își mențin esența lor, cu toate că diferențe, uneori majore, apar la nivelul riturilor și ritualurilor (influențate de schimbările structurale apărute în cadrul vieții sociale), până în momentul apariției religiilor monoteiste
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
noastre cuvinte. Morminte din aurignacian și linii de ocru pe oase, -30000. Compozițiile strălucitoare de la Lascaux: un bărbat cu picioarele în sus, cu cap de pasăre, un bizon rănit, cai fugind sub săgeți, 15000. Insistentă revenire, timp de milenii, a simbolismului conjunct al fecundității și al morții: sulița-penis în fața rănii-vulvă. Cadavre împestrițate din epoca bronzului, congelate în solul Munților Altai, cranii cu orbite bombate de hematită, 5000. Mastabele de la Memphis și hipogeele din Egiptul Superior, cu sarcofagele lor cu mari ochi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ironic s-ar vrea, seamănă cu o tăcere de moarte. Scrierea la începuturi Până la apariția foarte recentă (acum patru mii de ani) a primelor procedee de notare lineară a sunetelor, imaginea a ținut loc de scriere. Era vorba de un simbolism, în același timp cosmic și intelectual, puternic ritualizat, îmbinat, fără îndoială, cu proferări verbale. Această perioadă ține de la primele crochiuri semantice pe fragmente de os până la pictograme și mitograme (construcții pluridimensionale și radiante). Inventarea trăsăturii rămâne atunci subordonată producerii unei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și Tabu”, „Introducere în psihologie”; Carl Gustav Jung „Simboluri și transformări” „Psihologia inconștientului”. Albert Einstein „Teoria relativității”. Literatura, muzica și arta În cultura sec. XIX s au regăsit multe din principiile noii societăți, principalele curente fiind: romantismul, realismul, impresionismul, cubismul, simbolismul, etc. -Romantismul o a apărut ca reacție la clasicism; o punea accent pe sentimentele nobile și înălțătoare ale omului; o avea drept caracteristici: emoția; reveria și pesimismul; imaginația; nostalgia; elogierea trecutului și exaltarea sentimentului eroic; preocuparea pentru „culoarea locală”; o
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
la Rochelle”, „Lacul”, „Femeia cu perlă”; Gustave Coubert - „Atelierul”, „Valuri”, „Cioplitorii de piatră”; Honoré Daumier -„Voiajorii de la clasa a II-a”, „Don Quijote”; -Simbolismul o avea la bază ideea conform căreia cuvintele nu exprimau noțiuni, ci simboluri Charles Baudelaire precursor al simbolismului „Florile răului”; Jean Moréas promotorul și teoreticianul simbolismului „Stanțele”; Stephane Mallarmé „Poezii”, „Trei poeme”; Rainer Maria Rilke „Cartea imaginilor”, „Sonete către Orfeu”; o în arta plastică s-au remarcat: Odilon Redon - naturi moarte, „Spiritul pădurii”, „Omul Cactus”; Maurice Denis - „Muzele
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Atelierul”, „Valuri”, „Cioplitorii de piatră”; Honoré Daumier -„Voiajorii de la clasa a II-a”, „Don Quijote”; -Simbolismul o avea la bază ideea conform căreia cuvintele nu exprimau noțiuni, ci simboluri Charles Baudelaire precursor al simbolismului „Florile răului”; Jean Moréas promotorul și teoreticianul simbolismului „Stanțele”; Stephane Mallarmé „Poezii”, „Trei poeme”; Rainer Maria Rilke „Cartea imaginilor”, „Sonete către Orfeu”; o în arta plastică s-au remarcat: Odilon Redon - naturi moarte, „Spiritul pădurii”, „Omul Cactus”; Maurice Denis - „Muzele”; André Bauchant - pictură naivă; -Impresionismul o s-a manifestat
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
luminii<footnote H. Crouzel, Origen: The Life and Thought of the First Great Theologian, traducere A. Worrall (New York: Harper & Row, 1989), p. 121. Völker a observat că Sfântul Grigorie împărtășește cu Origen, și chiar cu alți alexandrieni, o predilecție pentru simbolismul luminii: „Mai există un punct în care el (Sfântul Grigorie) este de acord cu Origen și mai ales cu alexandrienii, și anume preferința sa pentru simbolistica luminii” (op. cit., p. 206). footnote>. Sfântul Grigorie mai poate fi asemănat lui Origen și
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
există un punct în care el (Sfântul Grigorie) este de acord cu Origen și mai ales cu alexandrienii, și anume preferința sa pentru simbolistica luminii” (op. cit., p. 206). footnote>. Sfântul Grigorie mai poate fi asemănat lui Origen și în ceea ce privește utilizarea simbolismului luminii asociat cunoașterii Tatălui, Fiului, Sfântului Duh, însă trebuie avută în vedere o distincție importantă, mai ales în ceea ce privește implicațiile epistemologice ale luminii. Atât Origen, cât și Sfântul Grigorie vorbesc despre cunoaștere ca fiind lumină<footnote După cum a notat A. Festugière
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
acesta nu va apare. Caracterizarea lui Anghel și Iosif Caracterizarea lui Athur Gorovei "Gruber era un cititor neobosit. Și el era crainicul tuturor veștilor noui. În fie-care zi apărea într'un cerc de prieteni, entuziasmat de cine știe ce teorii noui asupra simbolismului sau hipnotismului. Mesele de lemn câte se aflau în casă erau puse la contribuție și, cu concursul binevoitor și șăgalnic al celor de față, jucau contradanțuri semnificative spre bucuria copilărească a iscoditorului. Seriozitatea lui naivă cu care oficia în aceste
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în teatrul de umbre, este faptul că reprezentarea acțiunii este aici dublu de ireală, pentru că figurinele sunt din lemn, iar umbrele lor sunt imateriale. Obligația morală a lui Claudel, care va simți o adevărată fascinație pentru teatrul de umbre, față de Simbolism este imensă. Și el încearcă să se apropie de invizibil, dând formă, în apariții fugitive, unor umbre fantomatice. Umbra dublă din Pantoful de satin (Le Soulier de satin), care încheie cea de-a Doua Zi, este o imagine considerabilă în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Maeterlinck, in La Jeune Belgique, 1890. Citat de Jacques Robichez, Le Symbolisme au théâtre. Lugné-Poe et les débuts de l'œuvre, L'Arche, 1957. 14 In La Revue indépendante, nr. 2, decembrie 1886 și nr. 8, iunie 1887. 15 Influenței simbolismului i se adaugă cea a unei legende chinezești pe care Claudel a descoperit-o cu ocazia sejurului său în China, și care l-a marcat mult căci a povestit-o în mai multe rânduri, La Lanterne aux deux pivoines. Este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la zona mai amplă a artei în amsamblu, ca modalitate de concepere a actului literar, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii) ajungând chiar la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la lectură nu din conservatorism anacronic, ci dintr-un cult al armoniei asociat cu simțul măsurii. Ceea ce sancționează prin subtitlurile și precizările ironice care însoțesc versurile, este, așa cum de altfel remarca și autorul Caragialianei, inconsecvența de la nivelul afilierii programatice a simbolismului românesc. În introducerea la Poemele în proză (în Universul în 1909), ironistul nota: "stadiul actual al evoluțiunii literaturilor națiunilor civilizate este caracterizat prin pornirea, nu! prin școala, nu! prin biserica, dacă ne putem exprima astfel, simbolistico-mistico-enigmatico-chintesentistă, Pontifex Maximus Mauritius Maeterlinckus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat ca într-un puzzle eronat. Și în cazul lui Caragiale a fost sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar (romantismul, simbolismul, sămanătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională, de consum, extinzându-se apoi la aria mai vastă de cuprindere a artei în ansamblu, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii), depășind nivelul verbal, atunci când vizează un dat cultural
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al Doilea Război Mondial și tot ce a antrenat el cu și după sine a dovedit îndeajuns că extirparea miturilor și a simbolurilor este iluzorie. [...] Întreaga această latură a omului, esențială și imprescriptibilă, care se numește imaginație, este îmbibată de simbolism și continuă să trăiască din mituri și din teologii arhaice."431 În ceea ce privește arhetipurile, "tiparele unor serii de fenomene", cum le numește Corin Braga, ele pot fi explicate pe trei paliere: cel metafizic sau ontologic (în texte teologice ori filozofice), în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fie activ prin impunerea în fața istoriei) și lupta contrariilor (și complementaritatea acestora, într-un imaginar puternic polarizat).433 Este de reținut însă și poziția lui Caro Baroja, criticul poziționat pe o poziție potrivnică oricărei interpretări simbolice a mitului, considerând că simbolismul apare doar atunci când religiile naturale degenerează (confirmat într-un sens și de faptul că nu s-a realizat până acum o evaluare completă a simbolismului).434 Jack Sage combate însă această opinie, atrăgând atenția asupra confuziei periculoase care se poate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Caro Baroja, criticul poziționat pe o poziție potrivnică oricărei interpretări simbolice a mitului, considerând că simbolismul apare doar atunci când religiile naturale degenerează (confirmat într-un sens și de faptul că nu s-a realizat până acum o evaluare completă a simbolismului).434 Jack Sage combate însă această opinie, atrăgând atenția asupra confuziei periculoase care se poate realiza între simbol și alegorie, un derivat mecanic și restrictiv al simbolului, prin care este minimizată și chiar refuzată realitatea vie și dinamică a simbolului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
realității într-un "vehicul al corespondențelor impalpabile", o "conjuncție obsesivă de analogii" (reproș adresat cu precădere artiștilor și scriitorilor simboliști), fără a ține seama de faptul că simbolicul se plasează în opoziție cu existențialul și cu instrumentalul, și că regulile simbolismului sunt funcționale doar în propria sferă, delimitarea câmpului de validitate a simbolului fiind până la urmă premiza esențială a analizei.436 Erou Un anume tip de simbol, cu imaginile în care se regăsește, cu miturile care îl poartă, este cu deosebire
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin publicații.718 În banda desenată din Australia femeile sunt portretizate rar și de asemenea în mod condescendent (pentru publicul minor ele ar "încetini" acțiunea, iar pentru cel matur, imaginea lor de obiecte sexuale nu ar fi surprinzătoare), într-un simbolism sexual bogat, însă fără contact între reprezentanții celor două sexe (tabu-ul sexual a fost cel mai puternic, urmat de violența fizică și verbală). Viața de familie este idealizată (familii standard cu doi părinți și doi copii, cu tata ca
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză, trad. Irina Bădescu, Nemira, București, 1998. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, trad. Paul G. Dinopol, Univers, București, 1978. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Humanitas, București, 2003. Eliade, Mircea, Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, trad. Alexandra Beldescu, Humanitas, București, 1994. Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri, trad. Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Univers Enciclopedic, București, 1999. Eliade, Mircea, Mituri, vise și mistere, trad. Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, Univers Enciclopedic, București, 2008. Eliade, Mircea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
zis, cum se vor sfârși toate acelea, acolo, în Spania mea; nimeni nu crede în ceea ce susține că-i aparține; socialiștii nu cred în socialism, nici în lupta de clasă, nici în legea de fier a salariului sau în alte simbolisme marxiste; comuniștii nu cred în comunitate [și încă și mai puțin în comuniune]; conservatorii în conservare și anarhiștii în anarhie; <pretorienii nu cred în dictatură... Popor de coate-goale! Și crede cineva în sine însuși? Oare eu cred în mine? „Poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
după calendarul ebraic. De fapt oricum nu-și putea aminti ce dată era azi, nici după calendarul civil. În orice caz, fără Îndoială că suntem Încă În februarie, iar primăvara ridică deja capul. Fima văzu În asta un fel de simbolism simplu, despre care nu se Întrebă ce Însemna, simți doar că aducea bucurie: parcă primise, În cadrul unei moșteniri pe care n-o dorise, responsabilitatea asupra Întregului oraș și, spre surprinderea sa, reieșise că nu eșuase total În sarcinile sale. Azuriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai pesimistă decât a ta, Kiki. Eu cred În existența răului - a păcatului originar, dacă vrei - și că, poate, omenirea are nevoie de religie ca de un zid de apărare Împotriva lui. Și Îi invidiez pe romano-catolici pentru ritualurile și simbolismul lor - slujbele cântate, lumânările votive, miruirea suferinzilor... — Dar n-ai fi În stare să te convertești, nu-i așa? Îl Întrebă Du Maurier, aproape cu neliniște. — Nu, nu te teme, spuse Henry cu un surâs. Conștiința Îmi e religie, conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Însuși se limitează la datele 1897-1935 și la lista lucrărilor lui cele mai cunoscute: Câmpia panică (1897), Serile de topaz (1908), Œuvres et théories chez Stuart Merrill (1912), o inteligentă monografie care a binemeritat elogiile multor conferențiari de la Universitatea Columbia, Simbolisme en La Recherche de l’Absolu de Balzac (1914) și ambițiosul roman istoric Feuda familiei Gomensoro (1919), pe care autorul l-a repudiat in articulo mortis. Zadarnic căutăm și răscăutăm În laconicele notații ale lui Novato chiar și cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]