2,705 matches
-
(n. 2 martie 1946, București-d. 15 iunie 1991, New York) a fost unul din promotorii muzicii de avangardă din domeniul simfonic, al jazz-ului, al muzicii electronice și progresive. A promovat aceste genuri muzicale în perioada anilor 1970 - 1975, alături de Nicolae Sturza (Niki) prin numeroasele audiții realizate în diferite cluburi și case de cultură din București (Ateneul Tineretului, Clubul A al
Șerban Stănciulescu () [Corola-website/Science/309703_a_311032]
-
Visarion Huțu, bariton, prim - solist la "Opera Română" din Iași. În 1974, a susținut primul său recital vocal, la Sala de Concerte a Conservatorului ""George Enescu"," fiind acompaniat la pian de maestrul Ioan Welt. Debutul, ca solist, în repertoriul vocal - simfonic, a fost pe 4 aprilie 1975, cu rolul Lukas în oratoriul "„Anotimpurile”" de Joseph Haydn, pe scena Filarmonicii ""Moldova"" din Iași. La 1 august 1976 a devenit prim - solist al ""Operei Române"" din Iași. La 1 octombrie 1982 a devenit
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
întoarcă la muzică de scenă. Folosind elemente din coloanele sale sonore, Korngold a compus "Concertul pentru violoncel în Do major", Op. 37, "Concertul pentru vioară în Re major", Op. 35 (a cărei premieră a avut loc în 1947) și "Serenada Simfonica", Op. 39. Familia Korngold a decis să revină în Europa în toamna anului 1947 dar planurile au fost amânate deoarece Korngold a suferit un atac de cord pe 9 septembrie, 1947. Erich a ajuns în cele din urmă în Austria
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
suferit un atac de cord pe 9 septembrie, 1947. Erich a ajuns în cele din urmă în Austria în 1949, pentru prima dată după plecarea sa din 1938. În 1950, sub conducerea lui Wilhelm Furtwaengler, a avut loc premieră "Serenadei Simfonice în Și major", Op. 39, care a fost primită cu succes la Filarmonica din Viena. Totuși, alte lucrări ale sale nu au avut un public numeros iar părerile criticilor nu erau favorabile. Gusturile muzicale ale vienezilor au evoluat în absența
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
Cinematografică „București”. George Cornea a beneficiat de ajutorul lui Sergiu Nicolaescu care a îndeplinit funcția de consilier artistic, nefiind însă creditat pe generic. Regizor secund a fost Rodica Nițescu. Muzica a fost compusă de Cornelia Tăutu și interpretată de Orchestra simfonică a Radioteleviziunii, dirijată de Iosif Conta. Filmările au presupus mari desfășurări de forțe, fiind un eveniment important pentru comunitatea locală din Lugoj. Printre locațiile de filmare au fost străzile Traian Grozăvescu și Cuza Vodă (în care clădirile arătau ca în
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
dirijorul Antonin Ciolan. A fost și primul profesor de muzică al lui George Enescu care, mai târziu, i-a dedicat lui E. Caudella lucrarea sa pentru vioară „Impresii din copilărie”. În cadrul Conservatorului din Iași, Eduard Caudella a înființat prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost. A mai dirijat și orchestrele de la teatrul românesc (1861-1875), de la trupa da teatru german (1868-1870) și de la opera italiană (1870-1874), unde a condus o serie de opere de Giuseppe Verdi ("Lombarzii", "Rigoletto", "Trubadurul", "Ernani"), de
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
Compozitorilor pentru Uvertura de concert nr. 1 (pentru lucrări de mici dimensiuni). 14 simfonii; Uverturile de concert nr. 1, 2 și 3; "Heterofonii'; 2 Rapsodii'; 'Missa deconcert'; ' Preludiu pentru orchestră de coarde și cvintet de suflători"; "Muzică de concert"; poemul simfonic "Sarmizegetusa";Serenada pentru Corn și orchestră, șase, cantate (printre care 'Imn Patriei', ' Cântată de Crăciun, Cântată de Anul Nou, 'Cântată' 'lirica', 'Cântată' 'rustica); Concerte pentru diferite instrumente (vioară, flaut, fagot, flaut); trei cvartete de coarde; suite de dansuri (jocuri) populare
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
Cântată' 'lirica', 'Cântată' 'rustica); Concerte pentru diferite instrumente (vioară, flaut, fagot, flaut); trei cvartete de coarde; suite de dansuri (jocuri) populare din diferite zone ale țării (Maramureș, Bihor, Banat, Crișana, Transilvania, Brașov); 12 Marșuri pentru fanfara, ulterior orchestrate pentru orchestră simfonica; muzică corala (Cântece din Năsăud, "Floarea soarelui" - 12 Coruri pe versuri de Monica Pillat, Cântece din Maramureș, Colinde maramureșene, volumele de coruri: "Dragu-mi la veselie...", "Vino, bade, joi la noi...", "Badea-i cu două drăguțe...", Coruri bărbătești); 12 Psalmi pentru
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
(n. 8 iulie 1960) este un dirijor austriac de origine română. El este recunoscut pe plan internațional, atât în opera, cât și în muzică simfonica. Născut la București, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal, a început să studieze pianul și vioară la vârsta de trei ani. A absolvit Liceul George Enescu în 1979. În 1983 a absolvit în domeniul compoziției la
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
filmului au apelat la mai mulți consilieri: Nicolae Stoicescu (istoric), Ion Apahideanu (hipic) și Lucian Purdea (lupte). Regizor secund a fost Nicolae Corjos, iar operator filmări combinate ing. Alexandru Popescu, fratele regizorului Ion Popescu-Gopo. Muzica a fost interpretată de Orchestra Simfonică a Cinematografiei dirijată de Constantin Bugeanu. Înregistrarea muzicii a fost efectuată de ing. Valentin Bude. Filmul "" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 5.302.273 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
spectacolele cu Orchestra Filarmonică din Boston și Orchestra Filarmonică din Londra. Metronomul lui Beethoven încă mai există, și acesta a fost testat și s-a constatat că funcționează corect. Un număr de dirijori și compozitori, au făcut modificări în instrumentele simfonice. Richard Wagner, de exemplu, a dublat numărul de instrumente de suflat. Această modificare a fost extinsă de Gustav Mahlercare a revizuit orchestrația simfoniei a 9-a pentru a o face să sune ca și o orchestrație modernă. Scrisul lui Beethoven
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
debutat pe 15 mai 1947 interpretând Simfonia a IX-a cu Orchestra Filarmonică din Londra, sub bagheta lui Victor de Sabata, la Royal Albert Hall. În 1951, Wilhelm Furtwängler și Orchestra Festivalului Bayreuth a redeschis Festivalul Bayreuth, cu o performanță simfonică. Semnificația politică atașată simfoniei a 9-a: Leonard Bernstein a realizat o versiune a simfoniei la Poarta Brandenburg, cu "Freiheit" ("Libertate"), înlocuind "Freude" ("Bucuria"), pentru a sărbători căderea Zidului Berlinului în timpul Crăciunului din 1989. Acest concert a fost efectuat de către
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
Freiheit" ("Libertate"), înlocuind "Freude" ("Bucuria"), pentru a sărbători căderea Zidului Berlinului în timpul Crăciunului din 1989. Acest concert a fost efectuat de către o orchestră și un cor format din mai multe naționalități: din Germania, Bavaria Radio Symphony Orchestra și Corul Orchestrei Simfonice Radio din Berlin, precum și membrii ai Sächsische Staatskapelle Dresden, Philharmonischer Kinderchor Dresda, membrii orchestrei a Teatrului Kirov, din Marea Britanie, membrii ai Orchestrei Simfonice din Londra, din SUA, membri ai Filarmonicii din New York, și din Franța, membri ai Orchestre de Paris
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
și un cor format din mai multe naționalități: din Germania, Bavaria Radio Symphony Orchestra și Corul Orchestrei Simfonice Radio din Berlin, precum și membrii ai Sächsische Staatskapelle Dresden, Philharmonischer Kinderchor Dresda, membrii orchestrei a Teatrului Kirov, din Marea Britanie, membrii ai Orchestrei Simfonice din Londra, din SUA, membri ai Filarmonicii din New York, și din Franța, membri ai Orchestre de Paris. Soliștii au fost June Anderson - soprana, Sarah Walker - mezzo-soprana, Klaus König - tenorul și Jan-Hendrik Rootering - bas. A fost ultima dată când Bernstein a
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
pentru Deutsche Grammophon, în 1979. În această înregistrare au cântat Gwyneth Jones (soprană), Hanna Schwarz (mezzo-soprană), René Kollo, și Kurt Moll (bas), cu corul Operei de Stat din Viena. Sir Georg Solti a înregistrat simfonia a IX-a cu Orchestra Simfonică din Chicago de mai multe ori. Ultima lor de înregistrare a acestei simfonii în 1986 a câștigat premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare orchestrală. Au existat mai multe încercări de a înregistra simfonia, de a se apropia de ceea ce
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
format neutru cu diametrul de 12 cm. Simfonia a 9-a, cu cor de însoțire, este cântată în mod tradițional de-a lungul istoriei Japoniei în timpul sărbătorilor de Anul Nou. În decembrie 2009, de exemplu, au existat 55 de spectacole simfonice de diferite orchestre și coruri în Japonia. Introducerea simfoniei a IX-a a avut loc în Japonia datorită soldaților germani din tabăra de prizonieri de război Bando, din timpul Primului Război Mondial. Multe orchestre din Japonia, în special Orchestra Simfonică NHK, au
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
de spectacole simfonice de diferite orchestre și coruri în Japonia. Introducerea simfoniei a IX-a a avut loc în Japonia datorită soldaților germani din tabăra de prizonieri de război Bando, din timpul Primului Război Mondial. Multe orchestre din Japonia, în special Orchestra Simfonică NHK, au început să cânte simfonia în 1925. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacolele simfonice, inclusiv de Anul Nou, pentru a încuraja loialitatea față naționalismului japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
soldaților germani din tabăra de prizonieri de război Bando, din timpul Primului Război Mondial. Multe orchestre din Japonia, în special Orchestra Simfonică NHK, au început să cânte simfonia în 1925. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacolele simfonice, inclusiv de Anul Nou, pentru a încuraja loialitatea față naționalismului japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens, deoarece Germania a fost un aliat al Japoniei. După război, orchestrele și corurile, în curs de vremuri economice dificile în timpul reconstrucției
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
Word" din 1970. Albumul nu a avut un succes comercial, ocupând locul 71 în Regatul Unit și 186 în Statele Unite, fiind vândut în doar 50.000 de exemplare în toată lumea. Yes a efectuat în 2001 un turneu cu o orchestră simfonică și cu claviaturistul Tom Brislin deoarece Wakeman era ocupat cu turneul său solo. Concertul de la Amsterdam a fost lansat pe DVD în 2002 și pe CD ca album live în 2009 sub numele de "Symphonic Live". După anunțul de revenire
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
Council- American Boy Scouts, președinte și director general al Camerei de Comerț și Industrie din Roanoke Valley, administrator al Burrell Memorial Hospital, director al Roanoke Valley Industries și al Asociației Comercianților din Roanoke, președinte al Săptămânii Frăției, director al Orchestrei Simfonice din Roanoke, președinte al Automotive Associates din Rochester (New York), președinte al Automotive Executive Association, director al Alliance Tire & Rubber Company din Hadera (Israel), membru al Comitetului de Studiu Legislativ din cadrul Camerei de Comerț și Industrie din Roanoke Valley, membru al
Nicholas Taubman () [Corola-website/Science/310560_a_311889]
-
la Cernăuți. Aici, Mizzi Locker și-a reluat cariera muzicală, cântând la diverse concerte și la Radio Cernăuți. În anul 1945 se refugiază cu familia la București. Aici studiază canto, absolvind Conservatorul de Muzică din București. Devine solistă a Orchestrei simfonice și în programele Radioului București. A fost primită la Opera de stat pentru rolul Suzanei din Nunta lui Figaro, de Mozart. Între timp, însă, a primit aprobarea pentru a emigra în Israel. La Opera israeliană la Tel Aviv a cântat
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
felurite ale creației vocale universale și naționale. Începând cu primul recital de lieduri - dat la 18 ianuarie 1955 la Studioul Ateneului - parcurge sute de nestemate ale liricii vocale de cameră și devine paralel, apărând adesea ca solistă a unor programe simfonice, una din cele mai apreciate cântărețe de concert ale vieții muzicale românești. Contribuțiile sale interpretative în redarea "Liedurilor Wesendonck" de Wagner, a "Celor din urmă patru cântece" de Richard Strauss, a partidei solistice din "Missa în do minor" de Mozart
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
Române, în cadrul Teatrului Național din București. A fondat Societatea Filarmonică Română din București (1868), unde a activat ca dirijor și director. În total, a petrecut 35 de ani la pupitrul dirijoral, reușind să formeze un nou public interesat de muzica simfonică. A scris vodeviluri, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală, lieduri și muzică de scenă. Printre lucrările sale se numără: un cvartet de coarde, o sonatină pentru pian, cinci canțonete comice pentru vioară și pian, vodevilurile proiectate pentru spectacole bucureștene "Păunașul codrilor
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
la „"Hochschule fur Musik"” din Munchen. În 1985 a fost profesor invitat la Academia de muzică din Beijing, China. La 2 decembrie 2000 Academia de Muzică Gheorghe Dima i-a acordat titlul de doctor honoris causa. Creația sa cuprinde lucrări simfonice, concertante, camerale, corale, unele dintre ele fiind distinse cu premii de compoziție:
Dieter Acker () [Corola-website/Science/308912_a_310241]
-
instrumentist, cât și ca dirijor. Din 1988, Webb lucrează și ca dirijor. Repertoriul său include, atât lucrări moderne și contemporane, cât și din registre stilistice mai îndepărtate (de exemplu, Benjamin Britten, William Walton). Susține, în mod periodic, concerte cu orchestra simfonică a universității unde predă (Huddersfield). A dirijat ansambluri specializate pe muzică contemporană în Europa și Australia. Urmează o selecție a lucrărilor interpretate de Webb în concert, atât ca trombonist, cât și de la pupitrul dirijoral. Sunt notate interpretări remarcabile și comentarii
Barrie Webb () [Corola-website/Science/309793_a_311122]