6,584 matches
-
sadice, crime și mutilarea cadavrului, necrofilie etc. * Alcoolismul reprezintă o caracteristică frecventă a societății actuale, consumul de alcool fiind frecvent invocat de către cei care comit diferite acte infracționale. Cu toate acestea, studiile de specialitate au demonstrat că alcoolismul în mod singular, neasociat cu alți factori nu constituie o sursă semnificativă a faptelor antisociale, acestea se manifestă în cazul asocierii acestei devianțe cu anumite particularități ale personalității individului: temperament predominant coleric, carențe intelectuale și, bineînțeles, caracteristicile mediului în care există individul. Și
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
continuu în toată perioada cât ați sfințit locul de educator pe care l-ați avut în acest așezământ militar, menit să formeze și să călească adevărate caractere ce urmau să devină modele de urmat. Remarc un fapt deosebit de rar - chiar singular aș zice eu - faptul că ați lucrat, profesând într-un singur loc de muncă, timp de 40 de ani. Stabilitatea locului de muncă și interesul marcant psihopedagogic de a influența pozitiv și permanent, studiind procesele instructiv educative ca preocupare permanentă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
transforme apoi în energie electrică. Hotelul Marriott unde aveam să ne întâlnim era ticsit cu prezentări ale laboratoarelor guvernamentale, fiecare mai interesantă decât cea precedentă. Era un bazar de calitate îndoielnică al inovațiilor legate de energie, fiecare fiind o încercare singulară de cercetare și dezvoltare, în redefinirea viitorului energiei la nivel global, începând de la cea energia solară și eoliană, până la materialele nanotehnologiei și conductori și combustibili alternativi pentru transporturi. Dar adevărata acțiune avea loc în sesiunilor cu ușile închise care întruneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fi faptul că sunt de o sută de ori mai puternice decât oțelul, cu toată că sunt mai subțiri și mai ușoare. De asemenea, nanotuburile sunt foarte mici, de ordinul unui bilion dintr-un metru. Acestea au totodată un nivel singular de înaltă conductibilitate pentru transportul electricității. Astăzi, nanotehnologiei i s-au alocat investiții de peste 3 miliarde $ din partea guvernului Statelor Unite. Peste 20 de miliarde $ vor fi investite în domeniul nanotehnologiei în următorii zece ani. Nanotehnologia joacă un rol semnificativ în derularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
trebuia pus în mâinile individului - nu ale statului, sau ale liderilor organizațiilor sau ale elitei - ci ale individului. Aceasta era o copleșitoare putere nou-apărută. Această energie imaculată din tradiția de la Apple, care domina aceste idei globale vehemente păreau în mod singular revoluționare în momentul când mă aflam acolo. Era ca și cum noi toți fuseserăm contaminați de entuziasmul și pasiunea de a schimba cu adevărat lumea cu ajutorul instrumentelor inovațiilor. Nu era vorba numai despre computer; era legat de puterea individului de o utiliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de vorbit, atâtea noutățile, atâtea suișurile și coborâșurile curajului și speranței, trăite în aceste zile, că lui Cipriano Algor nu-i trecu prin minte, pe drumul dintre Centru și olărie, să-i pomenească ginerelui despre misterioasa apariție a câinelui, cu singularul lui comportament. Ne cere, totuși, dragostea de adevăr, înviorată de scrupulele naratorului, să menționăm o unică și rapidă apariție a inopinatului episod în memoria selectivă a olarului, care, totuși, n-a reușit să prindă glas pentru că Marçal, cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
parte, ei primesc și incorporează această informație și multe altele de importanță identică sau asemănătoare. Totuși, cel puțin într-un caz, lutul a trebuit băgat în cuptor pentru ca lucrarea să fie considerată terminată. Și chiar atunci după multe încercări. Acest singular creator, la care ne referim și al cărui nume l-am uitat, ignora probabil, sau nu avea suficientă încredere în eficacitatea taumaturgică a suflatului în nări la care un alt creator a recurs înainte sau va recurge după aceea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
glasul stăpânului schimbă în bine dispoziția lui Găsit. Rătăcise prin curte, perplex, neliniștit, alergând de colo colo, adulmecând valizele și pachetele care erau aduse din casă, scheuna cu putere ca să atragă atenția, și iată că presentimentele lui se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise ora în care soarta sau destinul, sau hazardul, sau instabilitatea voințelor și obligațiilor umane, îi vor decide existența. Se întinsese lângă cușcă, cu capul pe labe, așteptând. Când stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
habar nu are ce caută. Și asta se aplică atît lui Motherwell, cît și privitorului picturii lui Motherwell. CÎrcotașa strigă: — CÎnd se vinde la solduri? Diavolul este Întru totul de acord cu Wakefield. Ca și sufletul și amprentele, arta este singulară, este produsul unui spirit, al complexității sale În evoluție. Spre deosebire de lapte, care e la fel, indiferent de vacă, de exemplu, arta nu are aceeași textură și aceeași savoare de la un artist la altul. — Călugării buddhiști creează, În decurs de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
is, after all, a Talmudist, i.e. an intelligent, creative revisionist of a code. Jewishness gets asserted by the tearing away from an already constituted system, the rejection of the cultural authoritarian norm in the best tradition of Judaic monotheism, the singular original theocentric vision in a former world of anthropomorphic religious representations. Oarecum pe aceeași linie, un eseu sociologic al ieșeanului Dan Lungu, Literatura scrisă de evrei ca joc între experiența de viață și spațiul estetic de distincție, Ed. Liternet, 2003
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tom Sandquist („Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc“, în Balkon. Revistă de artă contemporană, nr. 4, septembrie 2000, Cluj, pp. 12-13), pe „tărîmul idiș”, caracterizat de „ludism lingvistic” și ireverențiozitate antiintelectualistă, exista o „capacitate singulară de a înțelege logica nebuniei și de a transforma logicul în absurd. Aici, a duce existența pînă la extreme și în același timp a vedea expusă propria goliciune (a rîde de hainele noi ale împăratului) erau obsesii interioare. (...) În ciuda aspectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Brâncuși, numai acolo, conversația, delicată și lubrică, rafinată și trivială, își găsea, între pereții ornați, adevăratul cadru. (...) Era din marea veselie, în trupul cel mai puroios. Ce generații de vechi boieri se strînseseră, ca un bălegar nemernic, pentru nașterea acestui singular pămînt? Și dacă sînt oameni născuți să fie fecunzi și cum fecund și urît e grîul — Bogdan-Pitești era ficusul, făcut să bucure fără folos un salon sau o seră. Pe urma lui rămîne cea mai frumoasă colecție de artă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sănătos al lui Creangă” la „fiorul suferind și subtil” evocînd „viața pestriță și misticismul tîrgurilor evreiești din nordul Moldovei”. Ideea refuzului imitației (deopotrivă a formelor străine și a valorilor autohtone), prin urmare a originalității autentice, este o dată în plus reafirmată: „Singular debut, într-o literatură osîndită la pastișul formelor străine și în care, în cazul mai rar, debutantul mult mai bătrîn completează lăturalnic pe Sadoveanu (...) Ion Călugăru reia firul tocmai de la Creangă, și în condițiuni cari exclud învinuirea de manierism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai pătrunzătoare observații analitice. În opinia lui Perpessicius, „dincolo de spațiul literaturii fantastice contemporane”, Urmuz „nu poate fi socotit premergător”, căci „fanteziștii” Ion Vinea, Adrian Maniu, Felix Aderca sau Ion Călugăru, anteriori ca formație, nu puteau fi influențați de el. Opinie singulară, deși întru cîtva amendabilă. Pe autorul „Cronicarilor”, E. Lovinescu l-a ignorat complet în calitate de critic (deși referirile la el nu lipsesc din Agende, iar într-o notă din 30 iunie 1929 menționează o relatare - în cenaclu - a lui G. Cipran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cercetători, specializați în politici evenimențiale, tineri și hotărâți să descopere logica și cauzele adevărate ale unor fapte pe care istoricii le clasaseră. Așa erau, de pildă, povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din diverse perioade, și altele. - Domnul Ionescu, avem un caz, zâmbea Ancuța Goianu, o ființă subțirică, înfășurată în haine ca într-un sul de hârtie. - Te ascult, îi răspundea întotdeauna Andrei Ionescu, modelându-și după deget șuvița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nietzsche. Nu le oferea un program academic - ci ceva mult mai neconformist. Dar În ansamblu, programul lui era eficient. Nici unul dintre studenții săi nu a devenit un Ravelstein, În anvergură. Dar cei mai mulți dintre ei aveau o inteligență superioară și erau singulari. El Îi voia singulari. Îi plăceau studenții trăsniți - niciodată nu puteau fi Îndeajuns de trăsniți Încât să‑l satisfacă. Dar, desigur, trebuiau să‑și Însușească Învățăturile fundamentale, ba chiar să le cunoască al naibii de bine. - Nu‑i ăsta ăla sucitul? Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un program academic - ci ceva mult mai neconformist. Dar În ansamblu, programul lui era eficient. Nici unul dintre studenții săi nu a devenit un Ravelstein, În anvergură. Dar cei mai mulți dintre ei aveau o inteligență superioară și erau singulari. El Îi voia singulari. Îi plăceau studenții trăsniți - niciodată nu puteau fi Îndeajuns de trăsniți Încât să‑l satisfacă. Dar, desigur, trebuiau să‑și Însușească Învățăturile fundamentale, ba chiar să le cunoască al naibii de bine. - Nu‑i ăsta ăla sucitul? Întreba despre unul sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ceașcă din cafeaua lui Ravelstein. Simțeam nevoia să beau ceva tare. Știam, firește, cu câtă pasiune asculta incidente de felul celui pe care aveam să i‑l relatez eu. Bizarele improvizații ale creaturilor aflate sub stres - cu cât erau mai singulare, cu atât Îl Încântau mai mult. - Goală pușcă, zici? Emitea o declarație, s‑ar spune. Și care a fost impresia ta? Ce‑ți declara În felul ăsta naiv? - Cred că‑mi spunea că a devenit inaccesibilă pentru mine. - Sărutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
diferitele ei aventuri amoroase. De ce pleca vara la atâtea conferințe? De ce nu‑mi dădea niciodată un număr de telefon la care s‑o pot găsi? Desigur, pe Ravelstein nu l‑ar fi interesat asemenea fapte dacă n‑ar fi fost singulare. După cum am mai spus, se dădea În vânt după bârfe și Își gratula prietenii În funcție de noutățile calde pe care i le aduceau. Pe de altă parte, nu te puteai bizui că o să Îngroape confidențele tale. Lucrul ăsta nu mă tulbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care a luat avionul Înapoi la Mea Sha'arim fără un semn de rămas bun din partea fiicei. - Nehamah a fost pură și imuabilă, a adăugat Ravelstein cu voce scăzută, pătrunsă de un infinit respect. Încerc, atât cât pot, să redau singulara relație dintre Ravelstein și Morris Herbst. Timp de treizeci sau patruzeci de ani s‑au aflat În contact zilnic. - Acum când arunc cu banii pe orice mi se năzare, am satisfacția de a mă găsi În legătură, de a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
continuă să trăiască. Și‑a lăsat fața În jos, cu o privire cercetătoare. Degetele răsfirate pe tâmplă Îi propteau capul - de parcă ar fi căutat răspunsuri În motivele covorului persan al lui Ravelstein sau ar fi extras din el un mesaj singular legat de miraculoasa extensie cu care fusese dăruit. Eu nu investisem nici o speranță În covor. M‑am Întors la limbajul politicii marelui oraș - se crease o situație stânjenitoare. Și astfel viața - adică ceea ce vezi mereu, imaginile produse de viață - mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
probleme sub aspectul lor originar. Și chiar când era ațipit, puteai Învăța multe despre el urmărindu‑i chipul specific evreiesc. Nu ți‑ai fi putut imagina un receptacul mai bizar pentru un intelect mai bizar. Într‑un fel, calviția lui singulară, totală, aproape geologică, Îți sugera că nu se ascunde nimic Îndărătul ei. Obișnuia să spună - preferând, ca de obicei, să o spună În franțuzește - că avuse un succčs fou, dar că acum se orienta spre cimitir. Cu toate că eram cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil În logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc mărturisirilor tardive, sincere sau tactice. Trecerea timpului agrava chestiunea, fiindcă Holocaustul a devenit - În special după Blitzkrieg-ul de șase zile israeliano-arab din 1967 și după continuarea lui din 1973 (Yom Kippur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Într-o lume prealumită există totuși o chemare spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori - în colivia din geam tăcut canarul Poem ce ascunde-n vorbe puține atât libertatea, cât și închisoarea, paradoxalul existenței noastre. Canarul, ființă singulară, știind cântec deosebit și-ascunde talentul în preajma croncăniturilor obraznice. El tace închis în tripla închisoare - în sine, în colivie și dincolo de geamul lumii care se crede liberă. Nu știm de ce croncănesc ciorille, poate-l deplâng sau poate în libertatea lor
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
terminologice ale acestui cuvânt: Cultura creștină a moștenit de la Antichitate un vocabular abstract al gestului. În latină, principalul cuvânt este „gestus (-us)”, care desemnează, fară a le distinge, o mișcare sau o atitudine a corpului, în sens larg, și mișcarea singulară a unui membru, în sens mai specific. „Gestus” este construit pe rădăcina lui „gero, gerere”, care desemnează a face și a purta, de unde a se purta, a se comporta, a face gesturi. În planul etimologiei nu există rezolvare a continuității
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]